S-a născut un nou concurent cu şanse majore la titlul de cel mai bun RPG al anului, detronat poate doar de noul Mass Effect. Se numeşte The Witcher 2: Assassins of Kings şi am avut privilegiul de a-l testa luna aceasta.
Text de: Sergiu Briceag
Geralt of Rivia, „Lupul Alb”, revine în The Witcher 2: Assassins of Kings, un joc care impresionează prin povestea matură, plină de momente memorabile, grafica senzaţională şi gameplay-ul intens.
Încă de la început trebuie să clarificăm o chestiune vitală – jocul are cerinţe de sistem foarte mari, în special dacă vrei să te bucuri de el în toată splendoarea vizuală pe care ţi-o poate oferi. Poţi să îl rulezi şi pe un PC cu un procesor Dual Core şi o placă video cum este GeForce 9600 GT, însă experienţa nu va fi una tocmai plăcută. Vei rata şi multe dintre efectele care îi dau unicitate jocului, cum ar fi motion blur-ul folosit extrem de bine şi care creează o senzaţie de dinamism.
De asemenea, jocul este dificil, astfel încât dacă alegi să îl joci pe nivelul de dificultate medie, aşteaptă-te să mori des. Nu neapărat din cauza inamicilor mult prea puternici, ci din cauza mecanicii de joc, care uneori te pune în situaţii din care te trezeşti instant pe lumea cealaltă. De asemenea, nu există posibilitatea de a te vindeca rapid în timpul luptei. Ca un luptător desăvârşit, trebuie să te pregăteşti înaintea fiecărei lupte, consumând poţiuni care îţi vor accelera regenerarea sau te vor face mai letal. Poţi face acest lucru intrând în modul Meditation, care îţi oferă acces şi la sistemul de dezvoltarea al abilităţilor personajului, la bazele de informaţii despre inamici sau la sistemul de alchimie.
Geralt este capabil să creeze poţiuni care îi permit să vadă în întuneric, să îşi vindece rănile mai rapid sau să îşi otrăvească inamicii, însă consumul unei cantităţi excesive de „stimulanţi” va cauza otrăvirea sa. Acesta nu este însă un lucru neapărat rău, deoarece îţi poţi dezvolta personajul pentru a deveni şi mai letal atunci când nivelul de toxicitate din corpul său atinge valori maxime. Poţi de asemenea să îţi îmbunătăţeşti calităţile de spadasin sau vrăjitor, accesând ramurile specifice din ecranul de dezvoltare. Abilităţile sunt extrem de variate şi vei aştepta cu nerăbdare să creşti în level pentru a accesa noi puteri.
Consecinţe pe termen lung
The Witcher 2: Assassins of Kings îl are ca protagonist pe carismaticul Geralt of Rivia, un „witcher” legendar, implicat într-o serie de evenimente dramatice care îi deranjează puţin rutina sa de ucigaş de monştri. Witcherii sunt mutanţi antrenaţi special pentru lupta cu supranaturalul, în arsenalul cărora se regăsesc pe lângă săbii de argint, vrăji, capcane şi explozibili şi o întreagă colecţie de poţiuni şi otrăvuri.
Geralt este unul dintre cei mai respectaţi witcheri, iar corpul său acoperit de cicatrici gigantice stă mărturie faptelor sale.
Fără a dezvălui prea mult din povestea jocului, Witcher 2 reuşeşte să te facă să simţi pe deplin greutatea deciziilor tale, care vor influenţa nu doar destinul companionilor tăi ci şi pe cel al întregii lumi. Aşa că atunci când vine timpul să faci o alegere, încearcă să o faci pe cea care îţi serveşte cel mai bine planurile. De asemenea, unele dintre decizii cântăresc enorm în modul în care progresează jocul, anumite alegeri ducându-te spre meleaguri diferite dacă alegi a sau b.
Unul dintre punctele forte în joc este tocmai sistemul care îţi permite să iei decizii proaste sau egoiste, ţinând departe clişeele cu Feţi-Frumoşi şi eroi capabili doar să facă bine.
Majoritatea conversaţiilor sunt extrem de bine scrise, iar interacţiunea cu celelalte personaje te face să devii ataşat de ele. Latura matură a jocului se manifestă şi în modul în care Geralt poate să ia contact cu personajele feminine. Atât aventurile din casele de toleranţă cât şi relaţiile cu unele dintre cuceririle eroului nostru se pot termina sub plapumă sau pe ea, acţiunea fiind ilustrată „fără perdea”.
Quest-urile sunt multe şi variate şi chiar dacă de multe ori Lupul Alb este chemat pentru a „deratiza” anumite zone de prezenţa creaturilor mai puţin prietenoase, majoritatea misiunilor au ceva aparte. Salvarea unor rătăciţi din ruinele unui azil de boli mintale care a ars din temelii este doar unul dintre zecile de quest-uri îmbibate cu atmosferă.
Povestea principală este şi ea excelentă, cu suficiente momente cinematice, amintiri care se chinuie să iasă la suprafaţă şi prieteni gata să îţi fie alături la bine sau la greu. În funcţie de nivelul de dificultate, aceasta durează câteva zeci de ore bune.
Luptele sunt viscerale, iar inamicii cad bucăţele în faţa loviturilor tale de sabie. Sistemul de combat se bazează pe click-uri, date inteligent şi la timp, parări şi acrobaţii care te feresc de o lovitură directă.
Dacă te plictiseşti de ucis monştri, poţi să îţi petreci timpul şi în competiţiile de skandenberg, lupte libere sau zaruri, care îţi vor rotunji şi veniturile.
Armele şi armurile sunt variate şi pot fi îmbunătăţite cu o serie de componente, gen rune, iar lista de poţiuni şi capcane este şi ea generoasă.
Fără să o lungim prea mult, The Witcher 2: Assassins of Kings este un „must” pentru pasionaţii de RPG-uri şi o recomandare solidă pentru orice gamer.
