Recenzie album: Grimes – Visions – Nu judeca niciodată un album după copertă

Scris de | 5 martie, 2012
Recenzie album: Grimes – Visions – Nu judeca niciodată un album după copertă

Grimes – Visions

8/10

Text de: Marius Ghenţ

Trebuie să recunosc faptul că am fost reticent înainte să ascult noul album semnat Grimes. Nu ştiam mai nimic despre această trupă, iar o privire atentă la coperta materialului „Visions” mi-a dat de înţeles că voi asculta un album de grindcore sau un alt gen de metal extrem. M-am înşelat. Am început audiţia în mare parte datorită faptului că albumul a fost scos pe piaţă de casa de discuri 4AD, ce găzduieşte artişti pe care îi socotesc drept extraordinari, artişti precum Ariel Pink, Scott Walker, Bon Iver sau trupa Gang Gang Dance. Mai apoi am descoperit faptul că Grimes e de fapt proiectul artistei canadiene Claire Boucher, de doar 23 de ani, care mai are la activ două materiale discografice. De asemenea, merită menţionat faptul că „Visions” a fost înregistrat în august 2011, în doar trei săptămâni, o performanţă de care nu poţi să nu fi impresionat având în vedere calitatea albumului.

Dacă opusul genului metal e pop-ul, atunci coperta albumului „Visions” reprezintă ironia supremă. Pentru cumpărătorul de ocazie – mai rar în era internetului – care intră într-un magazin de muzică şi alege un album în funcţie de copertă şi de denumirea pieselor, materialul celor de la Grimes va reprezenta fără îndoială un şoc puternic. Să nu mă înţelegeţi greşit, temele prezentate în „Visions” sunt cu siguranţă întunecate, însă albumul e unul electro-pop şi foarte melodic. Mai mult, e foarte uşor de ascultat şi plin de ritmuri plăcute urechilor. Sunt sigur că te va cuceri încă de la întâia audiţie.

Stilurile împachetate într-un văl de sunet ambiental ce aduce aminte de Aphex Twin sună incredibil de atractiv. Pe tot parcursul albumului întâlnim piese pline de momente pop care alături de atmosfera întunecată rezultă într-un material audio excelent. La prima audiţie am avut un sentiment asemănător cu cel pe care l-am avut când am ascultat albumul de nota 10 The Doldrums, semnat Ariel Pinks Haunted Graffiti. Un album cu piese ce au o structură simplă, ce vine parcă dintr-o altă lume, ceva ce nu am mai auzit niciodată,tenebros şi misterios, dar fără îndoială fascinant.

Spre deosebire de capodopera lui Ariel Pink, albumul Grimes nu e chiar atât de revoluţionar. Un exemplu ar fi single-ul Oblivion, care parcă a fost luat de pe un demo Little Dragon, asemănările fiind izbitoare.

Fără îndoială, Grimes a produs unul dintre cele mai bune albume ale începutului de an. Pasajele ambientale ce sufocă ascultătorul sunt echilibrate de vocea calmă şi liniştitoare care oferă o gură de aer ce îl ţine la suprafaţă. E sunetul purgatoriului. Mult prea apăsător, mult prea calmant.

Etichete: , , , ,