Skrillex – Bangarang
6.5/10
Text de: Marius Ghenţ
Sonny John Moore, cunoscut sub numele de scenă Skrillex, s-a născut în data de 15 ianuarie 1988, la o distanţă de 21 de ani de la lansarea primului album semnat The Doors. Trupa lui Jim Morrison a reuşit să şocheze şi să schimbe pentru totdeauna climatul muzical cu un album excelent din punct de vedere al versurilor şi al muzicii. Tânărul de 24 de ani a avut onoarea să înregistreze o piesă alături de ultimii membrii ai formaţiei legendare pentru EP-ul Bangarang, cel mai nou material discografic din cariera producătorului. Piesa ce poartă titlul de „Breakn a Sweat” reprezintă o întâlnire a generaţiilor. Skrillex e, fără doar şi poate, cel mai în vogă producător şi DJ de muzică electronică din zilele noastre, iar The Doors e o trupă care chiar şi fără liderul charismatic rămâne un nume extrem de important. Această combinaţie ar trebui să rezulte într-un material audio de excepţie. Din păcate, oricât de mult îmi displace să o fac, trebuie să recunosc că nu am rămas impresionat de colaborare. Şi nici de EP.
Bangarang nu e un material discografic ce va rămâne în mintea fanilor genului de muzică dubstep. Influenţele house-trance se resimt din plin, iar pentru fanii hardcore Skrillex rămâne o încercare de a comercializa acest gen de muzică, care s-a dezvoltat în cercuri restrânse şi total opuse mainstream-ului. Unul dintre motivele pentru care Skrillex nu este apreciat în totalitate este faptul că dubstep-ul e un gen de muzică destul de elitist, care şi-a clădit chiar şi o subcultură, în care nu oricine poate câştiga respect. Pentru oamenii care sunt implicaţi direct în această mişcare culturală, Skrillex înseamnă McDonalds, înseamnă muzică pentru mase. Skrillex a devenit faţa acestui gen de muzică, fiind fără îndoială cel mai cunoscut artist dubstep, cu toate că nu reprezintă esenţa fonică a stilului. E de înţeles ostilitatea acestor oameni care socotesc dubstep-ul drept un sunet ce ţine de producătorii mai puţin cunoscuţi din Marea Britanie, locul de naştere a curentului.
Însă pentru fanii tânărului american, lucrurile stau altfel. Skrillex oferă pe Bangarang 30 de minute de forţă fonică cu care ne-am obişnuit deja de la el. Şi aici intervine problema, cel puţin pentru mine.
Am rămas plăcut surprins de piese precum „The Devils Den”, „Kyoto” sau „Right In”, însă per total EP-ul sună repetitiv şi devine plictisitor după câteva ascultări, o problemă cu care m-am confruntat de altfel şi în trecut când încercam să ascult acest gen de muzică. Principala mea frustrare cu dubstep-ul e ritmul banal al pieselor care după un timp devine enervant. Materialele anterioare semnate Skrillex m-au făcut să îmi schimb această prejudecată. Fie dubstep, brostep, house sau mai ştiu eu ce, tânărul american face muzică destul de bună, însă nimic deosebit.
Aştept mult mai mult de la Skrillex decât ceea ce primesc pe Bangarang. Aştept colaborări şi influenţe care să schimbe norma unui stil de muzică care nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit datorită faptului că sună mult prea banal. Aştept piese violente, melodice şi diferite(!) care să mă lase cu gura căscată şi să mă facă să sar, literalmente, de pe scaun.
Pe EP-ul Bangarang, Skrillex, care a câştigat deja 3 premii Grammy, aşterne fundaţia pentru primul lui album „Voltage”, care va apărea pe piaţă anul acesta, ceea ce naşte două întrebări esenţiale: Să ne aşteptăm la mai mult din ceea ce e deja prea mult? Sau să ne pregătim să sărim în sus? Rămâne de văzut, şi de auzit, răspunsul lui Skrillex.
