Twisted Metal: Plăceri vinovate (review)

Scris de | 26 aprilie, 2012
Twisted Metal: Plăceri vinovate (review)

Te-ai săturat să salvezi lumea şi tot soiul de prinţese în pericol? E timpul să îţi atârni mantia de erou în cui şi să intri în pielea unor personaje cel puţin deranjate, gata să împartă „puţină” suferinţă din spatele volanului, în explozivul Twisted Metal.

Twisted Metal, una dintre cele mai longevive serii de jocuri de pe consola celor de la Sony, soseşte pe PlayStation 3 într-un joc plin de explozii şi adrenalină, în care aproape nimic nu este tabu. Pe lângă componenta de single player solidă jocul oferă un multiplayer superb, probabil cel mai bun din serie, în care poţi să intri în luptă cu până la 16 alţi jucători.

Personajele clasice din Twisted Metal, cum ar fi clovnul Sweet Tooth, Axel sau Preacher revin, însă povestea principală îţi permite să urmăreşti destinul a doar trei dintre ele : Sweet Tooth (Marcus Kane), Mr Grimm şi Dollface. Acestea participă în cadrul competiţiei Twisted Metal, competiţie care îi oferă câştigătorului şansa de a-şi vedea o dorinţă îndeplinită de Calypso, un demon cu un simţ al umorului cel puţin bolnav. Din păcate un pact cu un demon este similar cu efectele secundare ale unui antibiotic: efectele secundare sunt variabile.

Fiecare personaj are dedicat un capitol din joc, capitol cu 5 nivele încheiate de un boss fight memorabil. Poveştile prind viaţă printr-o serie de filmuleţe viscerale, extrem de bine realizate, în care animaţiile sunt combinate cu prestaţiile unor actori umani. De multe ori vei lupta să termini fiecare nivel doar pentru a avea acces la următorul film, pentru a afla ce îi rezervă destinul fiecărui protagonist.

Ca să îţi faci o idee despre cât de duse la biserică sunt personajele, Sweet Tooth este un crimninal în serie care poartă o mască de clovn acoperită de flăcări şi care visează să îşi extermine fiica, iar Dollface un top model care şi-a pierdut minţile şi care ar merge până în străfundurile iadului pentru a-şi recâştiga locul pe un podium de la Milano.

În toată această reţetă nerecomandată pentru cei ce ţin post intervine şi o coloană sonoră pe măsură cu piese de la Avenged Sevenfold sau Rob Zombie.

Grafica jocului nu este una extraordinară, însă vei înţelege în scurt timp că acest lucru este prea puţin important într-un concept în care acţiunea primează.

Gameplay

Twisted Metal 2012 foloseşte formula clasică, un soi de Carmageddon cu arme, în care pentru a termina un nivel trebuie să îţi distrugi toţi inamicii. Distrugerea vine însă în diferite forme, în multiple moduri de joc. Poţi să te confrunţi cu inamicii în lupte deathmatch, în arene restrânse, cum ar fi o suburbie americană clasică, să încerci să distrugi la timp o serie de camioane care generează periodic noi inamici sau să concurezi în curse nebune în care primul sosit detonează bombe amplasate în maşinile celorlalţi concurenţi.

Locaţiile sunt destul de interesante: un parc de distracţii, străzile înzăpezite dintr-o metropolă, un orăşel din deşert sau un stadion închis. Mediul este parţial destructibil, iar jucătorii pot duce lupta şi în diferite interioare sau pe acoperişurile clădirilor din jur.

Deşi ai la dispoziţie trei opţiuni de dificultate – Normal, Hard şi Twisted, vei rezista cu greu să nu îţi propulsezi controlerul prin ecranul televizorului chiar şi pe normal, luând în considerare nivelul de frustrare din misiunile finale şi din unele lupte cu boşi. Lupte care pot dura câteva zeci de minute.

Problemele apar atunci când Twisted Metal încearcă să devieze de la formula de bază, introducând curse cu checkpoint-uri sau alte artificii similare. O asemenea cursă aflată spre finalul ultimului act îţi va rămâne o perioadă întipărită în memorie şi nu într-un sens bun.

Totuşi există şi multe momente în care dificultatea ridicată contribuie la intensitatea luptelor, ridicându-ţi serios pulsul şi reamintindu-ţi de vremurile în care jocurile erau mult mai mult decât o simplă plimbare prin parc.

Controlul este precis şi tastele sunt asociate destul de logic, însă îţi va lua puţin timp până te vei obişnui cu el şi vei învăţa să foloseşti manevrele mai deosebite sau cele două abilităţi speciale ale fiecărui vehicul. Abilităţi care fac de multe ori deliciul luptelor. Camionul de îngheţată a lui Sweet Tooth se poate transforma într-un robot capabil să zboare, sau poate trimite rachete urmăritoare, Reaper poate proiecta drujbe explozive sau poate folosi un aruncător de rachete, în timp ce elicopterul Talon poate folosi un minigun sau un magnet cu care îşi agaţă adversarii.

Pe lângă abilităţile speciale fiecare maşină mai poate plasa mine, folosi o rachetă care opreşte pentru scurt timp motorul, o armă de foc cu damage mediocru sau activa poate un scut.

Celelalte arme sunt plasate prin nivel, fiind indicat să ai mereu un arsenal serios atunci când te întâlneşti cu un inamic. Poţi culege tot soiul de rachete, muniţie specială sau bombe care se lipesc de mediu şi de caroseriile inamicilor şi care pot fi apoi detonate la comandă . Poţi să îţi distrugi inamicii şi prin coliziunea directă, însă te expui mult la atacuri de la distanţă. Pentru cei care folosesc un controler SIXAXIS, o mişcare bruscă în jos activează un boost de turbo.

Multiplayer

Aici începe cu adevărat distracţia. Poţi să joci online (conexiunea la servere pune uneori probleme), split screen  sau prin LAN, conectând în reţea mai multe console PS3. Odată ce ai reuşit să te conectezi distracţiei nu îi trebuie mult pentru a atinge cote maxime. Poţi să joci un Deathmatch clasic în care ideea e să distrugi pur şi simplu inamicii, însă unul dintre cele mai distractive moduri este fără îndoială Nuke. În Nuke scopul este capturarea liderului echipei adverse şi lasarea sa într-un simbol al inamicilor. Alte moduri interesante sunt Haunted sau Last Man Standing, în cel din urmă fiecare jucător având un număr limitat de vieţi iar victoria îi revine ultimul supravieţuitor de pe hartă.

Cei care se aşteaptă la un sistem de ranking avansat, care îţi răsplăteşte cu tot felul de elemente unice faptele de arme din multiplayer, vor rămâne oarecum dezamăgiţi. Chiar dacă jucătorii primesc experienţă, pot câştiga doar acces la arme, maşini şi skin-uri pe care le ai deja la dispoziţie în modul single player.

Concluzie

Twisted Metal este un joc care promite să te trezească din amorţeală, cu un mod single player interesant şi sute de ore de distracţie în multiplayer. connect îi acordă nota 8.5.

Etichete: , , ,