Ariel Pink’s Haunted Graffiti – Mature Themes – Progresul unui artist (Recenzie album)

Scris de | 27 august, 2012
Ariel Pink’s Haunted Graffiti – Mature Themes – Progresul unui artist (Recenzie album)

Ariel Pink’s Haunted Graffiti – Mature Themes

9/10

Text de: Marius Ghenţ

Pentru cei care au început incursiunea în muzica lui Ariel Pink cu Before Today, primul material discografic lansat la casa de discuri 4AD în 2010, noul album ar putea părea ciudat. Foarte ciudat. Mature Themes nu e pentru ascultătorul ocazional care se gândeşte la „Round and Round” atunci când e pomenit numele lui Ariel Pink. E o nouă etapă în dezvoltarea artistică a unui geniu contemporan care nu încetează să mă surprindă şi să mă fascineze.

Ariel Pink e un artist. Un artist în adevăratul sens al cuvântului. După ce a înregistrat singur în dormitor un catalog impresionant de melodii la o calitate modestă, cei de la Animal Collective au decis să-i scoată albumele la casa de discuri Paw Tracks. Cu un sunet simplu, ambiental, plăcut, ciudat, înceţoşat, înregistrat cel mai probabil pe un echipament ieftin din anii 70 sau 80, The Doldrums, primul album pe care l-am audiat de la Ariel Pink m-a cucerit instantaneu. Această primă impresie a continuat şi la celelalte materiale discografice. O performanţă pe care nu o găsesc, din păcate, la foarte multe trupe sau artişti.

Before Today a fost primul album Ariel Pink lansat la un public mai larg, datorită distribuţiei pe care a primit-o din partea faimoasei case de discuri independente 4AD. Reacţia publicului şi a criticilor a fost pe măsura aşteptărilor. Ariel Pink a devenit un nume arhicunoscut în cercurile fanilor muzicii independente. Astfel, aşteptările au fost mari pentru Mature Themes.

Noul material discografic, al nouălea lansat în ultimul deceniu, continuă linia experimentală cu care ne-am obişnuit. Cei ce se aşteptau la un Before Today 2 vor fi mulţumiţi cu piesele romantice precum „Mature Themes”, „Only in my Dreams” sau „Baby”. Pentru cei ce îl ascultau înainte de succesul din 2010, Mature Themes va fi mult mai relevator. Ariel Pink introduce piese precum „Schnitzel Boogie” sau Symphony of The Nymph” cu un simţ al umorului ce ar putea fi greu de digerat. Pentru mine, aceste două excepţii reprezintă o latură artistică aparte la care mă bucur că nu a renunţat.

Toate sentimentele exprimate de Ariel Pink în Mature Themes sunt sincere. Toate reprezintă o parte din personalitatea acestuia. La urma urmei, asta ar trebui să facă orice artist. Să-şi metamorfozeze sufletul, emoţiile şi gândirea în opera lui.

Etichete: , , , , ,