The Last of Us review: Fără compromisuri

Scris de | 27 iunie, 2013
The Last of Us review: Fără compromisuri

1The Walking Dead, The Road sau 28 Days Later sunt câteva dintre cele mai bune pelicule axate pe capacitatea umanității de a supraviețui, chiar și într-o lume lipsită de orice speranță.  Nici una dintre ele nu reușește însă să spună o poveste mai încărcată de emoție și de dramatism decât The Last of Us, un cântec de lebădă perfect pentru consola PS3.

Text: Sergiu Briceag

I-am urmărit dezvoltarea, știam multe despre Naughty Dog, echipa din spatele proiectului ( și realizatorii excelentei serii Uncharted) și destul de multe despre tema aleasă, însă The Last of Us, noul lor joc a reușit să îmi spulbere așteptările.

Dacă te aștepți la un alt joc cu zombi, te înșeli amarnic. Atât creaturile ce țin locul clasicilor morți vii – de data aceasta oameni afectați de un virus mutagen transmis prin spori, cât și celelalte elemente ostile din joc, sunt doar aspecte de fundal folosite pentru a da viață uneia dintre cele mai impresionante povești din gaming.

Povestea îi are în rol principal pe Joel și pe Ellie. Primul este un tată ce și-a pierdut fiica în primele momente ale cataclismului și care a învățat să își suprime sentimentele și să devină supraviețuitorul perfect. Un lup bătrân pentru care orice relație înseamnă o potențială pierdere.

Ellie pe de altă parte este o adolescentă de 14 ani ce dă dovadă de un curaj nebun, un adult în corpul unui copil aflat în căutarea unui scop și a unui element stabil într-o lume fără speranță.

Adevăratul număr de magie reușit de producători este conturarea acestor două personaje față de care vei simți o implicare emoțională greu de imaginat pentru un mediu digital precum cel al jocurilor video. Le vei trăi suferința, te vei teme pentru ele și te vei bucura din suflet atunci când dau de câte o rază de soare. Replicile își ajung direct la inimă iar scenele sunt regizate magistral, reușind să păstreze tensiunea la cote maxime.

5Atât lumea din The Last of Us, o Americă aflată în ruine, în care vestigiile zgârie norilor sunt contrastate de păduri virgine, cât și tema drumului, ne duc cu gândul la The Road, romanul care îi aducea lui Cormac McCarthy un premiu Pullitzer. Timp împrumutat, o lume împrumutată și ochi împrumutați care să o plângă, ca să îl cităm pe prozator.

Regretul pentru ce a fost și nu va mai fi niciodată iese la suprafață printr-o varietate de moduri. O scenă memorabilă este cea în care supraviețuitorii descoperă o dubă de înghețată iar celor tineri le este greu să conceapă că au existat vremuri în care singura grijă a celor mici era să se hotărască ce aromă de înghețată preferă în acea zi.

Vei descoperi constant informații despre evenimentele ce au dus la catastrofă, detalii despre dramele foștilor locatari ai unei anumite locații sau povești sinistre despre cei ce nu au mai putut continua lupta.

3Tensiune la cote maxime

Gameplayul este și el ireproșabil – scenele de luptă sunt încărcate de tensiune și de energie iar violența ce poate să pară inițial gratuită are rolul de a-ți accentua trăirile. Același rol îl are și limitarea numărului de gloanțe, combinată cu timpul de reîncărcare al armelor. Te trezești adesea în situații limită în care ești nevoit să anihilezi o hoardă de inamici cu o bâtă de baseball sau în care un glonț face diferența dintre o evadare la limită sau o moarte spectaculoasă, sfâșiat de oamenii-ciupercă. Vei muri des așa că mai bine te obișnuiești din timp.

Pe lângă lupta directă ai de cele mai multe ori și opțiunea de a te folosi de umbre, de un soi de al șaselea simț cu ajutorul căruia detectezi mișcările celor din jur și de distragerea atenției pentru a scăpa neobservat dintr-o zonă periculoasă.

Atunci când simți că lucrurile încep să devină repetitive jocul schimbă radical direcția – apar secțiuni în care îi controlezi alternativ pe Joel sau pe Ellie, zone în care te deplasezi călare, secțiuni de sniping sau zone ce necesită rezolvarea unor puzzle-uri.

Ideea de supraviețuire este accentuată și de nevoia de a răscoli constant prin dulapuri, sertare sau tomberoane, în căutarea de muniție, arme, alimente, pastile sau de componente pe care le poți folosi pentru a-ți îmbunătăți armele, pentru a crea truse medicale sau diverse arme artizanale.

The Last of Us arată superb, iar atenția pentru fiecare cadru este greu de ignorat, fie că vorbim despre străzile ticsite de mașini ruginite, tunelurile de metrou inundate, camere dintr-un fost cămin de studenți sau sălbăticia zonelor montane.

Coloana sonoră completează magistral peisajul, acordurile melancolice ducându-mă adesea cu gândul la un alt joc remarcabil de pe PS3, Red Dead Redemption.

Concluzie

Alături de Heavy Rain, The Last of Us este unul dintre puținele jocuri care reușesc să atingă publicul la un nivel extrem de personal, jucându-se cu o gamă vastă de emoții. Vei simți suferința, anxietatea, speranța și încleștarea personajelor care se agață cu dinții de viață și vei face orice pentru a-i ajuta să își îndeplinească țelul.

Un joc superb din toate punctele de vedere căruia connect îi acordă nota 9.5. De neratat pentru orice pasionat de gaming.

Etichete: ,