Radiații pe smartphone: un nou testul controversat

Un studiu efectuat de Guvernul federal din SUA (publicat la mijlocul anului 2016), face o legătură între radiaţiile emise de smartphone-uri şi cancer. Se apropie sfârşitul erei telefoniei mobile?

⇣ Sari la articol
Radiații pe smartphone: un nou testul controversat

În condiţiile în care Ministerul Sănătăţii din SUA investeşte 25 milioane de dolari într-un studiu pentru cercetarea riscului de îmbolnăvire cu cancer asociat radiaţiilor emise de telefoanele mobile, aşteptările sunt mari. Cu atât mai înspăimântător sună faptul că oamenii de ştiinţă care participă la studiu, sub conducerea Dr. Michael E. Wyde din cadrul programului National Toxicology Program (NTP), au publicat înainte de finalizarea oficială a studiului (vezi aici), rezultate parţiale, care indică o conexiune directă între radiaţiile emise de telefoanele mobile şi rata ridicată de îmbolnăvire cu cancer. A fost adusă acum dovada conform căreia comunicarea wireless reprezintă o cale greșită, pentru care în curând vom plăti un preț mare în ceea ce privește sănătatea? Să aibă scepticii dreptate? Înainte de a răspunde la întrebări, să analizăm mai de aproape studiul în cauză.

Cadrul studiului

Într-o așa-numită cameră cu ecou, în care un câmp electromagnetic este răspândit difuz și uniform, șobolani din rasa Sprague Dawley și șoareci au fost expuşi la radiațiile emise de telefoanele mobile. Șobolanii au fost expuși atât radiaţiilor provenite de la reţeaua GSM cât și de la reţeaua americană CDMA pe 900 MHz. Șobolanii au fost adunați în opt grupe, pentru care intensitatea câmpului radiațiilor a fost împărțită în funcție de greutatea corporală, având în vedere valoarea SAR de 0, 1,5 și 6 Wați pe kilogram. Fiecare grupă a fost compusă din câte 90 de animale, fie femele, fie masculi. Grupa care nu a fost expusă radiaţiilor (SAR=0 W/Kg) a servit pentru evaluarea riscurilor. Expunerea la radiații s-a realizat începând cu a cincea zi după inseminare și a fost continuată din acel moment pentru o perioadă de doi ani, perioadă în care sursa de radiații a fost pornită și oprită la intervale de 10 minute pentru 18 secunde pe zi, în rest radiațiile nu au existat.În cadrul experimentului, valorile SAR par a fi foarte ridicate. În cazul telefoanelor mobile sunt admiși 2 Waţi pe kilogram, însă valoarea maximă, care se formează în 10 grame de țesut uman este definitorie (în jargon de specialitate este vorba despre psSAR, Peak Spatial  Specific Absorbtion Rate) – nu la fel ca și în cazul experimentului cu valoare pentru întreaga masă corporală (wbSAR; Whole Body SAR). În plus, un telefon mobil emite radiații la maxim doar în cazuri excepționale, în condiții normale capacitatea de emisie este redusă la o fracțiune din valoarea maximă, iar valoarea SAR se diminuează proporțional (vezi și explicația privind factorul de emisie connect). Suplimentar, capacității maxime, se adaugă 9 ore de telefonie mobilă – cu mult înainte de naștere și până la maturitate. Deci experimentul pare că simulează o expunere extremă, dar revenim mai târziu la acest aspect.

Publicare neobișnuită a rezultatelor parţiale

Pe lângă modul de derulare al studiului, interesant este și modul publicării rezultatelor parţiale. În mod normal, un studiu trebuie finalizat și mai apoi este trimis la o prestigioasă revistă de știință. Acolo, este supusă unui așa-numit Pear Review de către experți, apoi redactorii au posibilitatea de a corecta punctele slabe remarcate în document. De îndată ce experții sunt convinși de relevanță și calitate, studiu este publicat de către revista de specialitate. În locul abordării metodei uzuale pentru o lucrare de cercetare de proporții mari, finanțată din bani publici, personalul NPT a publicat doar o parte a rezultatelor pe un server (bioRxiv.org) care servește publicării de documente științifice. Un fel de Pear Review a fost organizat prin invitarea unor oameni renumiți de știință pentru a evalua studiul parțial și au introdus comentariile acestora la finalul studiului. Sau aproape la final deoarece analize parțial critice au fost comentate de echipa de cercetătorii NTP, aceștia având ultimul cuvânt.

Rezultate înspăimântătoare

Animalele au fost consultate în special pentru depistarea tumorilor maligne cerebrale (Malignant glioma – gliom malign), hiperplazie ţesut nervos (Glial cell hyperplasia), formațiuni de celule Schwann (Schwannoma) la inimă și hiperplazie celule Schwann (Schwann cell hyperplasia). Referitor la nivelul cerebral, veștile sunt bune: o conexiune semnificativă între radiaţia provenită de la telefoanele mobile și tumorile cerebrale nu a fost depistată. Dar în special la șobolanii de sex masculin a fost depistat un număr ușor crescut de tumori cerebrale. În cadrul evaluării, acestea sunt catalogate ca şi coincidenţă, deoarece nu au crescut prin creșterea expunerii la radiații. În orice caz radiațiile CDMA pot fi considerate un indiciu pentru un risc ridicat, deoarece în acest caz, doar la cea mai mare expunere au apărut tumori cerebrale. În cazul șobolanilor de sex feminin, la CDMA au fost înregistrate doar două cazuri de tumori la cea mai mică expunere. Per ansamblu, numărul tumorilor cerebrale la șobolanii de sex feminin este mult mai mic, fără ca autorii studiului să ofere o explicație. Lucrurile stau altfel în cazul formațiunilor de celule Schwann la inimă. În acest caz, la animalele de sex masculin, s-au înregistrat rezultate semnificative la expunere mai mare la radiații. De aici, oamenii de știință trag concluzia că este posibilă o conexiune între radiațiile provenite de la telefoanele mobile și formațiuni la inimă în condițiile studiului.

Rezultate contradictorii

Rezultatul static al acestui studiu este încă o dată pus sub semnul întrebării, deoarece nu este confirmat de șobolanii de sex feminin. De asemenea de remarcat: la niciun șobolan care nu a fost expus la radiații, nu au apărut tumori cu celule Schwann la inimă, chiar dacă în studii anterioare, în medie, 1,3% din animalele din această rasă s-au îmbolnăvit. Mai interesant este că în cadrul studiului, șobolanii din grupa de comparaţie au avut o speranță de viață mai mică decât cei expuși la radiații: dacă la sfârșitul studiului, din animalele neradiate de sex masculin au supraviețuit doar 28%, dintre cele expuse radiațiilor, în funcție de grupă, mai erau în viață circa 48 până la aproape 67% – deci în medie cu 55% mai multe. O explicație încă se mai așteaptă.

Alți cercetători au dubii

Chiar și revizorii angajați de echipa NTP au câteva întrebări. Astfel, Michael Lauer de la NIH (National Institutes of Health) nu poate accepta concluziile studiului. Printre altele, reclamă că publicarea rezultatelor parțiale nu face nici o referire la cercetările pe șoareci și că lipsesc datele referitoare la alte tipuri de tumori. Pe lângă multe alte aspecte, rata mare de supraviețuire a șobolanilor expuși radiațiilor îl face și mai sceptic. Și Maxwell P. Lee de la Laboratory of Cancer Biology and Genetics îşi exprimă îngrijorarea referitoare la rata de 0 tumori cerebrale și tumori la inimă pentru grupa de control. Conform studiilor anterioare aceasta se situează la 1,67 procente (0 – 8 procente/nivel cerebral) și 1,3 procente (0 – 6 procente/inimă). Plecând de la aceste date istorice, demonstrează că, un singur caz de tumoare în grupa de control ar fi dus la total alte concluzii. În plus, pune problema că în multe cazuri cancerul se dezvoltă în stadii mai târzii ale vieții, deci într-o fază în care animalele din grupa de control s-au împuţinat din cauza mortalității ridicate. Ultimul, dar nu cel din urmă, medicul veterinar Diana Copeland Haines de la Frederick National Laboratory for Cancer Research, vrea să știe, care este măsura în care “în condițiile acestui studiu” se poate reprezenta o imagine realistică a expunerii actuale a oamenilor la radiații.

Valori SAR diferite

Un punct sensibil. În timp ce valoarea SAR la telefoane mobile este valoarea superioară relevantă pentru 1 gram masă țesut (în SUA), respectiv 10 grame (în UE), cercetătorii de la NTP au stabilit valoarea SAR pentru tot corpul. Acest fapt conduce la o diferență substanţială. Pentru expunerea unei persoane cu greutatea de 75 kilograme la o valoare SAR pentru întreg corpul de 1,5 W/Kg, telefonul mobil a trebuit să emită radiații de 112,5 Waţi doar în această direcție. La această capacitate, un acumulator mediocru s-ar descărca după mai puțin de cinci minute. Pentru a atinge nouă ore de expunere, precum în cadrul testului, ar fi necesare peste 100 de încărcări pe zi. Iar acestea sunt valabile doar pentru cea mai joasă treaptă de expunere. Acest scenariu nu poate fi desemnat ca fiind unul realist.

Și în ceea ce privește șobolanii analizați există întrebări. Un animal consumă circa 29 kilocalorii pe zi, ceea ce înseamnă 34 Wați/oră. Prin expunerea întregului corp la radiații, la valoarea maximă a experimentului, animalul este alimentat cu mai mult de jumătate din necesarul zilnic de energie sub formă de radiații. Deoarece șobolanii trebuie să își mențină temperatura corpului constantă, animalele expuse radiaților ar fi trebuit să se descurce cu mai puțină hrană și mai puțină mișcare, iar corpul acestora a fost încălzit semnificativ de către radiații. Din acest punct de vedere ar fi interesante informații referitoare la necesarul de hrană pentru diverse grupe.

Se poate doar specula, că: 1. căldura “internă” mărită a dus la o durată de viață mai lungă a animalelor expuse radiațiilor și 2. dacă din cauza mișcării reduse, inima nu a fost solicitată sau din cauza necesarului mare de răcire corporală, au fost sub stres, ceea ce ar favoriza apariţia de tumori. În orice caz, ar fi util un studiu în care energia introdusă prin radiere este compensată cu o temperatură ambientală mai mică. Prin radiațiile provenite de la telefonul mobil, omul preia maxim un procent de energie suplimentară, în timp ce șobolanii preiau între 14 și 55 procente din necesarul zilnic. Acest jumătate de procent de energie suplimentară ajunge local la om, dar se distribuie prin conductivitatea țesutului și prin sângele care circulă în tot corpul.

Concluzie: nu există nici o dovadă

Studiul nu dezvăluie dacă cercetătorilor de la NTP le este clară diferența mare dintre psSAR (Peak Spatial Specific Absorption Rate), care se referă la o zonă mică de țesut de 1 gram sau 10 grame, și wbSAR (Whole Body SAR), care se referă la întreg corpul. Cu decizia, de a utiliza puterea de emisie la valoarea psSAR referitoare la întreg corpul determinantă pentru radiaţiile provenite de la mobile, au intervenit asupra corpului şobolanilor într-un mod în care radiaţiile provenite de la telefoanele mobile nu ar putea acţiona asupra corpului uman. În această măsură, forma actuală a studiului nu este reprezentativă. Astfel, la fel ca şi în cazul examinărilor din trecut (vezi pagina anterioară), nu putem avea nici în continuare un motiv să credem că radiaţiile provenite de la telefoanele mobile cauzează îmbolnăvirea cu cancer. Şi acest studiu rămâne dator cu această dovadă.

Alte studii la nivel mondial

Chiar dacă majoritatea studiilor de până acum, nu dau motive serioase de îngrijorare, acordarea unei importanţe mai mari radiațiilor provenite de la telefoanele mobile nu strică. Sigur este faptul că radiațiile pot fi fatale pentru oameni. Referitor la radiațiile radioactive, acest lucru este demonstrat de evenimentele petrecute în trecutul apropiat în Japonia, la Fukushima.

Dar și radiațiile UV provenite de la soare sau doze ridicate de radiații Roentgen nu mai sunt demult clasificate ca inofensive în ceea ce privește cancerul de piele. Însă care sunt concluziile referitoare la radiațiile provenite de la telefoanele mobile? În ultimii ani fost efectuate câteva studii de amploare, care au ajutat la formarea cunoștințelor noastre referitoare la pericolele asociate acestei tehnologii, să le luăm pe rând.Experiență vastă

De amintit studiul din 2001, realizat în Danemarca, în care au fost implicați aproximativ 420.000 de oameni, circa 10% din populație, care între anii 1982- 1995 au deținut un abonament de telefonie. Rata de îmbolnăvire cu cancer a acestora a fost comparată cu cea a populației totale daneze. Studiul a continuat în 2006 și 2011. Într-un interval de analiză de peste 13 ani de utilizare a telefoanelor mobile, studiul danez nu a înregistrat un risc ridicat de cancer al sistemului nervos central și nici un număr mare de tumori cerebrale. Totuși, conform acestui studiu nu se exclud riscurile datorate perioadelor mai lungi de utilizare.

Studiul Interphone, care a început în octombrie 2000 este cel de-al treilea studiu condus de Organizația Mondială a Sănătății în 13 țări. Acesta determină detaliat comportamentul de telefonie al aproape 6.500 de persoane care s-au îmbolnăvit de tumori cerebrale și îl compară cu o grupă de control de aproape 7.500 oameni sănătoși. Rezultatul a fost dual. Pe de o parte: cei care vorbesc mult la telefon, se îmbolnăvesc mai rar de tumori cerebrale. Însă, conform autorilor, acest rezultat se datorează mai degrabă slăbiciunilor metodice ale studiului decât efectului radiațiilor. Pe de altă parte, la cele 10 procente interogate, care vorbeau des la telefon, a apărut un risc static semnificativ de Gliom, o formă de tumoare cerebrală. Din cauza metodei de interogare, nu s-a putut exclude posibilitatea că o parte dintre persoanele care s-au îmbolnăvit dau vina pe comportamentul lor de telefonie și îl supra apreciază, neoferind acuratețe în utilizare. Cercetătorii numesc acest efect ”Recall Bias” sau amintiri denaturate.

Prin luarea în considerare a studiului Interphone, IARC (International Agency for Research on Cancer) a introdus radiațiile provenite de la telefoanele mobile în grupa 2B și astfel ca “posibil cancerigen”. Cei care au acum motiv de panică, ar trebuie să analizeze mai atent clasificarea făcută de IARC. Peste 2B mai există grupele 2A (probabil cancerigen) și 1 (cancerigen). Din grupa 1 fac parte radiațiile Roentgen și azbestul, din 2A compușii anorganici ai plumbului și gazele de eşapament provenite de la motoarele diesel. Din grupa 2B fac parte gazele de eşapament provenite de la motoarele pe benzină, legumele conservate după tradiții asiatice, dar și mult îndrăgita cafea.

SFATURILE NOASTRE

  1. Cei care doresc să se expună mai puţin radiaţiilor, ar trebui să renunţe să efectueze convorbiri telefonice lungi de pe telefonul mobil în zonele unde semnalul este slab.
  2. Şi comutarea la reţeaua UMTS şi LTE reduce expunerea la radiaţiile provenite de pe smartphone.
  3. Utilizarea unui sistem handsfree poate diminua expunerea la radiaţii. În special în maşină, unde semnalul este slab deoarece caroseria metalică ecranează semnalul telefonului mobil, iar radiaţiile sunt mai mari.
  4. Dispozitivele de avertizare împotriva radiaţiilor emise de smartphone-uri, aparatele de măsură a radiaţiilor sau produsele pentru diminuarea radiaţiilor ar trebui tratate cu neîncredere – afacerile bazate pe temerile oamenilor au fost dintotdeauna de succes.
  5. La convorbirile telefonice purtate în trenurile de mare viteză se recomandă vagonul cu simbol de telefon mobil, deoarece menține la minim capacitatea de emisie a telefonului. În alte trenuri, convorbirile ar trebui purtate cât mai aproape de geam.
  6. Și în ceea ce privește telefonia mobilă, este valabil că frica de pericol poate avea urmări mai grave decât pericolul în sine. Din acest motiv, tratarea cu destindere a temei radiațiilor emise de telefoanele mobile, poate fi mai utilă.
  7. Cei care de frica radiaţiilor, renunţă de tot la utilizarea telefonului mobil, trebuie să se gândească puţin la consecvenţe. În majoritatea cazurilor de boală sau situaţiilor de urgenţă sunt utilizate telefoanele mobile. Astfel se salvează vieţi.

Acest material este un ciot – articolul complet a fost publicat în revista connect nr. 137/2016.