Totul despre streaming multimedia: îți spunem cum poți conecta telefonul sau tableta la TV

Miracast, Google Cast, MHL, Super MHL, DLNA, UpnP – este totul clar? Dacă nu, nici o problemă: connect oferă o privire de ansamblu asupra multitudinii de variante, prin care smartphone-ul și tableta se poate conecta la televizor, difuzoare & Co.

⇣ Sari la articol
Totul despre streaming multimedia: îți spunem cum poți conecta telefonul sau tableta la TV

Datorită versatilității lor, smartphone-urile s-au transformat de mult în centre media. Utilizatorii stochează muzică, fotografii și clipuri video sau recepționează conținuturi de divertisment per streaming. Dar când se află acasă, utilizatorul probabil că dorește să vizioneze conținuturile multimedia pe televizor, respectiv la sistemul audio stereo. În acest scop, producătorul și dezvoltatorul au găsit o multitudine de posibilități de conectare, însă acestea sunt atât de numeroase încât se poate pierde foarte repede privirea de ansamblu. connect face lumină: totul despre Airplay, Miracast, DLNA & Co.

Airplay

Ca de obicei: universul Apple oferă o privire foarte bună de ansamblu, dar este limitat în anumite privinţe și dispozitivele Apple nu sunt tocmai ieftine.

Airplay este un protocol de streaming, prin intermediul căruia iPhone, iPad & Co., pot transmite muzică, fotografii și clipuri video pe dispozitivele receptoare corespunzătoare. Cu ajutorul Airplay se poate face streaming de conținuturi media și de pe Mac-uri. Premisa este, ca dispozitivul emiţător și cel receptor să fie conectate (logate) în aceeași rețea. Atunci, protocolul Apple se asigură că cele două dispozitive se identifică și convin asupra parametrilor de transfer necesari.

Compatibilitate Airplay: difuzoarele wireless Naim Mu-So Qb (stânga) și amplificatorul stereo Pioneer SX-N30 (jos).

Scump, dar stabil

Printre dispozitive receptoare se numără stațiile de bază Wi-Fi Apple Airport Express sau TV Box Apple TV. În plus, este posibil ca terți să licențieze tehnologia Airplay și să o integreze direct în difuzoare, receptoare AV sau televizoare. Însă datorită costurilor ridicate cu licența, dispozitivele compatibile se găsesc doar în clasele de prețuri medii sau mari. Astfel, de puțin timp este disponibil amplificatorul stereo compatibil Airplay  – Pioneer SX-30 la prețuri începând cu 549 euro. Difuzoarele wireless Mu-so Qb de la Naim, compatibile cu Airplay, vor fi lansate pe piață în vară la un preț de 800 euro. Pentru această ediție Airplay oferă o posibilitate necomplicată și sigură, de a transmite conținuturile media pe dispozitivele electronice de divertisment. Acolo unde nu există această opțiune, utilizatorii iOS pot apela la Bluetooth sau DLNA.Google Cast și Android TV

Tehnologia de streaming, care inițial a fost dezvoltată doar pentru stick-urile Google Chromecast, este prezentă acum și pe dispozitivele altor producători.

Soluția de transfer Google Cast, a fost introdusă de către gigantul Google la sfârșitul anului 2013, alături de stick-ul HDMI. Din punct de vedere tehnic, este vorba despre un adevărat protocol de streaming. Dispozitivul de control (de regulă un smartphone sau o tabletă Android) predă dispozitivului receptor doar un URL, unde se găsește online conținutul dorit. Acest lucru ajută la economisirea energiei dispozitivelor mobile, dar pentru o perioadă lungă de timp a presupus, ca muzica, clipurile video sau fotografiile să fie disponibile pe internet. Între timp sunt disponibile aplicații precum „Avia”, care pot servi ca server și pentru Google Cast. Acestea pun la dispoziție conținuturile în cauză per Wi-Fi în rețeaua de acasă, unde le poate accesa dispozitivul receptorul.

Ofertă mare de aplicaţii compatibile

La momentul actual, multe alte aplicații multimedia pentru Android se bazează pe același principiu. Astfel, pentru fiecare tip de conținut dorit, ar trebui să fie disponibilă o aplicație corespunzătoare – o căutare după „Google Cast Apps” duce la o ofertă corespunzătoare de download. Cu plugin-ul „Google Cast for Chrome” și browserul Google sub Windows sau Mac OS X învață protocolul și poate transmite apoi conținuturile ecranului pe un dispozitiv receptor Google Cast.

Tot mai multe dispozitive ale altor producători utilizează tehnologia Google Cast. Astfel, compania Raumfeld dotează ulterior difuzoarele Wi-Fi actuale, precum One S cu acest standard per update de soft. După același principiu, seria de dispozitive wireless Omni de Harman Kardon recepționează muzică. În plus și cea mai nouă generație de televizoare inteligente cu sistemul de operare Android TV, de exemplu Sony Bravia XD93 sunt compatibile cu Google Cast. În timp ce transferul de muzică și fotografii per Google Cast nu prezintă probleme, streamingul local de conținuturi impune cerințe ridicate privind productivitatea și stabilitatea rețelei Wi-Fi – și golește repede acumulatorul.MHL şi Miracast

MHL redă imaginea şi sunetul prin cablu, Miracast are aceeaşi funcţie dar  transmite wireless. MHL necesită dispozitive emiţătoare corespunzătoare, Miracast dispozitive receptoare speciale.

În timp ce Google Cast a fost dezvoltat de Google, în spatele MHL şi Miracast se află în primul rând producătorii de dispozitive. Mobile High-Definition Link, prescurtat MHL, propagă consorţiul MHL – un grup de companii, din care printre alţii fac parte Samsung, Sony şi Toshiba (www.mhlconsortium.org). Au definit un standard pentru o conexiune prin cablu, prin intermediul căreia dispozitivele mobile pot transmite date audio și video la rezoluție ridicată. Funcția MHL nu este atribuită unui anumit port. În practică, acest lucru înseamnă că dispozitivele Android, compatibile cu MHL, oferă această funcție prin portul micro USB deja existent. Recent, consorțiul a prezentat o nouă versiune îmbunătățită a standardului „Super MHL”. Dar, nu toate smartphone-urile sunt compatibile MHL – funcția este disponibilă doar la dispozitive mai scumpe precum seria Galaxy de la Samsung sau Xperia Z de la Sony. Un cablu adaptor transformă semnalele MHL la HDMI, astfel încât, practic, fiecare dispozitiv HDTV și fiecare proiector compatibil HD, poate prelua și afișa semnalele.

Miracast

Miracast reprezintă varianta wireless la MHL. În spatele acestei descrieri se ascunde o alianță responsabilă pentru standardele Wi-Fi. Pentru transmiterea de imagini HD și sunet se utilizează tehnologia WiFi Direct, iar dispozitivul emiţător și cel receptor trebuie să fie conectate la aceeași rețea Wi-Fi. Începând cu versiunea 4.2 Jelly Bean, standardul Miracast este parte a sistemului de operare Android.

Super MHL

Cea mai nouă versiunea a standardului de conectare MHL, permite transmiterea prin cablu pentru 8K, USB 3.1 și încărcarea rapidă a acumulatorului.

Consorțiul MHL, a lansat un nou tip de conector denumit „Super MHL” care va fi inclus pe generațiile viitoare de dispozitive mobile: astfel va fi posibilă recepționarea de clipuri video cu rezoluție de până la 8K (7680 x 4320 pixeli). Super MHL este compatibil cu versiunile MHL anterioare. De această dată este prevăzută o mufă proprie, care se poate introduce pe ambele părți la fel ca și USB C. Alternativ, producătorii de telefoane pot pune la dispoziție Super MHL și per USB tip C sau Micro USB.Cabluri adaptoare pe HDMI sau porturi pentru display sunt de asemenea planificate – dar actualul HDMI 2.0 este compatibil cu clipuri video la 8K doar cu 24 Hz, portul pentru display 1.3 reușește o frecvență de 60 Hz, imagini/secundă. În plus, Super MHL poate încărca dispozitive mobile cu până la 40 Wați.DLNA, Bluetooth & Co.

În cazul în care standardele de transmisie specializate nu sunt disponibile sau nu funcționează, există standarde deschise ca alternativă.

În special pentru afișarea de conținuturi video și audio pe televizoare, dar şi pentru conectarea altor dispozitive electronice de divertisment, s-a afirmat de ani de zile standardul DLNA. Şi când vine vorba de a transmite wireless semnale audio către difuzoare sau sisteme audio, standardul Bluetooth cu rază de acțiune de până la 10 metri încă mai joacă un rol important. Totuși ambele au o imagine oarecum pătată, deoarece conexiunea cu acestea nu funcționează întotdeauna fără probleme. Cauzele nu sunt erori fundamentale, ci mai degrabă deficiențe în implementarea software-ului de către diferiții producători.

Însă DLNA și Bluetooth sunt alternative de luat în calcul, în cazurile în care dispozitivele implicate nu sunt compatibile cu standardele prezentate până acum sau în cazul în care utilizarea acestora nu este posibilă din diverse motive. DLNA necesită aplicaţii specializate DLNA este interesant, atunci când dispozitivul dorit ca de exemplu televizorul este compatibil ca dispozitiv receptor (în nomenclatorul DLNA este denumit „Digital Media Player”) cu acest standard.

Funcţia de transmisie („Digital Media Server”) nu este preinstalată din fabrică nici la Android nici la iOS. Aceasta se obţine prin aplicaţiile corespunzătoare. Recomandabile sunt „BubbleUPnP” pentru Android şi „Fusion Stream” pentru iOS (ambele sunt disponibile gratis cu cumpărături în aplicaţie pentru extinderea funcţiilor).

Hi-Fi Stereo per Bluetooth

Pentru redarea fișierelor audio cea mai simplă modalitate disponibilă este Bluetooth-ul. Este posibil ca diversele „Profile” să fie incompatibile – dar pentru transmiterea fişierelor audio de calitate, A2DP (Advanced Audio Distribution Profile) reprezintă o variantă compatibilă atât cu smartphone-urile  cât și cu dispozitivele receptoare.DLNA şi UPnP

Duoul format din cele două standarde se poate integra perfect în reţeaua de acasă. Secretul succesului îl reprezintă diviziunea inteligentă a sarcinilor.

Digital Living Network Alliance (DLNA) este un consorţiu de companii, ale cărei baze au fost puse în anul 2003 de către Sony şi Intel şi care momentan este format din peste 250 producători. Standardul administrat de DLNA, specifică clase şi roluri de dispozitive, precum şi formate de transmitere.

Acestea au rolul de a asigura că dispozitivele emiţătoare şi cele receptoare sunt compatibile şi pot face schimb de conţinuturi multimedia. În cazul în care un dispozitiv este prevăzut cu logo-ul DLNA, acesta poate comunica cu toate dispozitivele compatibile DLNA. Ca sursa și receptorul să se găsească și să se poată conecta în rețea, DLNA mizează pe protocolul dezvoltat de Microsoft în anul 2003 – Universal Plug and Play (UPnP). Prin urmare, în majoritatea cazurilor, ambele standarde apar împreună – chiar dacă teoretic îşi pot îndeplini sarcinile parţiale individual şi independent.