Probabil ați auzit noua veste: Ubisoft a anulat remake-ul pentru Prince of Persia: The Sands of Time. Alături de acesta, alte șase jocuri și-au găsit sfârșitul la început de 2026, iar pentru compania franceză lucrurile arată din ce în ce mai rău. Anul a început cu un val de concedieri, sau restructurări ca să folosim jargon corpor, iar valoarea la bursă a scăzut simțitor în urma acestor măsuri. Dar ce se întâmplă cu Ubisoft, și cum a ajuns în halul ăsta după ce a fost preț de câteva decenii unul dintre cei mai importanți jucători din gaming?!
Anularea unei legende
Oricât de cârcotaș aș fi, nu ajungeam omul de astăzi și poate nu făceam ceea ce fac dacă nu ar fi existat în copilăria mea companii precum EA și Ubisoft. Doar că pe la început de ani 2000 nu aveau nici măcar pe-aproape reputația din prezent. Hai să luăm exemplu fix jocul din intro: Prince of Persia The Sands of Time. În 2003 jocul ăsta a fost mare hit. Țin minte cât de tare m-a fascinat mecanica de manipulare a timpului și cât de realist mi se părea că arată. A avut atât de mult succes încât niște angajați Ubisoft au venit cu o propunere de spin-off; un joc care să ducă mai departe renumele francizei.
Se numea Prince of Persia: Assassin și urmărea povestea gărzilor de corp ale unui prinț din Ierusalim. Doar că ceva nu se lipea – nu-i spui Prince of Persia și controlezi bodyguarzii prințului. Trebuia să se schimbe ceva. Iar schimbarea a venit sub forma unui nume nou, special pentru acest spin-off, care a debutat în 2006 drept Assassin’s Creed. Și după cum se spune… restul este istorie.
Asta însemna Ubisoft pentru mulți dintre noi, iar aventurile lui Altair, Ezio și compania sunt doar câteva dintre poveștile superbe pe care ni le-a expus dezvoltatorul francez de-a lungul timpului. Așa că privesc anularea remake-ului ăstuia ca pe mai mult decât o simplă coinciență. Prince of Persia: The Sands of Time: ăsta este jocul care i-a pus pe harta multor gameri, dar pare că mai marii companiei au uitat asta, iar în încercarea de a face profituri au decis să omoare un remake ce avea potențial. Evident, asta într-o lume ideală unde trailer-ul de-acum cinci ani nu ne prezenta starea jalnică a proiectului.
După reacțiile negative venite din toate direcțiile, remake-ul a fost reluat de la zero. S-au investit câteva milioane, dacă nu chiar zeci de milioane de euro, cinci ani de muncă din partea a câteva zeci sau sute de oameni, iar la final, totul a ars ca Dragonul Roșu tomna trecută.
Apune soarele pe strada francezilor
Din punctul meu de vedere, asta îmi indică niște probleme care deja nu mai țin de angajați, ci de conducere – una care pare incapabilă să înțeleagă poziția companiei pe piață și faptul că jocurile bune vând bine, iar microtranzacțiile și battle pass-urile au succes doar dacă există o bază solidă pe care să fie implementate… nu XDefiant adică.
Dar stați, că povestea nu se oprește la prințul nostru… no, no, no, mai avem. Alături de remake-ul cu pricina, alte cinci jocuri și-au văzut sfârșitul înainte să își vadă succesul. Printre acestea se zvonește c-ar fi și remake-ul lui Assassins Creed Black Flag, vreo două-trei francize noi și ceva joc de mobile. În plus, alte șapte jocuri au fost amânate pentru a le aduce optimizări, fix-uri sau ce mai e nevoie înainte de lansare. Iar cu asta din urmă sunt de acord atâta timp cât înseamnă că produsul final va fi optimizat bine și va livra ce trebuie.
Măsura care se va resimți cel mai tare este însă aia cu restructurările. În primul rând, înseamnă că o mulțime de oameni din studiourile Ubisoft Halifax, Abu Dhabi, Stockholm și Massive Entertainment au rămas fără locuri de muncă. Iar ceilalți angajați vor fi împărțiți în cinci grupuri pe care Ubisoft le numește Creative Houses. Fiecare ar urma să îndeplinească un rol specific: o casă din asta creativă se va ocupa de francizele mari precum Assassins Creed și Far Cry, a doua are grijă de shooterele competitive și tactice, a treia pentru jocuri live-service cum este Skull & Bones, iar celelalte două studiouri au ca scop dezvoltarea și întreținerea jocurilor single-player, indiferent că sunt cele de strategie precum Anno, sau care pun accent puternic pe narațiune, cum este Beyond Good and Evil 2… care chiar sper din suflet să nu fie printre jocurile anulate.
Toate astea au culminat cu niște previziuni destul de sumbre pentru Ubisoft în 2026. În urma restructurărilor, compania va ieși pe minus la finalul acestor 12 luni, iar valoarea acțiunilor la Bursa din Paris au scăzut cu 30% doar în ziua anunțului, ceea ce reprezintă un minim istoric. Și cum francezu e cunoscut pentru revoltele pe care le face când nu-i convine ceva, cred că era inevitabil să nu vedem și-un răspuns în viața reală, astfel că pe 22 ianuarie 2026 sindicatele au anunțat că vor ieși în stradă. Referitor la relația cu șeful companiei, aceștia au susținut că ”poate este cazul ca cineva să-i reamintească faptul că angajații sunt cei care fac jocurile.”
Povestea asta nu se termină nici aici, nici acum, și sunt sigur că vom mai discuta despre Ubisoft și fallout-ul acestor restructurări în lunile care urmează. Sunt multe variabile: cum va răspune conducerea companiei la protestele angajaților, ce înseamnă de fapt aceste restructurări, iar la final de zi, pentru noi, gamerii de rând, urmează să vedem cum se traduc toate astea.
Orice este de vânzare
Povestea asta este doar cea mai recentă, dintr-un lung șir de situații prin care a trecut Ubisoft în ultimii ani. Iar lucrurile arată atât de rău de ceva vreme, încât primele zvonuri despre achiziția companiei au venit ca o speranță pentru gameri. În 2025, Tencent a investit 1.16 miliarde de euro într-o divizie Ubisoft care are control asupra IP-urilor mari. Deci chinezii dețin acum 25% din bucata asta. Și tot ei sunt în mijlocui unei discuții despre o achiziție la comun. Cealaltă parte implicată ar fi chiar Guillemot Bros Ltd., compania familiei care a fondat Ubisoft acum 40 de ani.
Planurile ar include recuperarea tuturor acțiunilor de pe la investitorii mai mici, ca mai apoi să privatizeze firma alături de Tencent în speranța că vor salva ceva. Doar că momentan, pare că ideea a rămas atât… idee. Deal-ul este în aer, și rapoartele recente ar sugera că nu se va mai întâmpla. Au mai fost discuții cu EA și Microsoft, care ar fi vrut să cumpere, dacă nu tot Ubisoftul, măcar câteva IP-uri precum Assassins Creed sau Rainbow Six. Dar nici astea nu au fost confirmate oficial, și-ntre timp Electronic Arts au vândut șandramaua la arabi.
Și aici intră player trei în joc, pentru că ce s-a întâmplat cu EA este un precedent. Banii din petrol par că nu se mai termină, ceea ce le permite entităților precum Fondul de Investiții Publice al Arabiei Saudite să pună mâna pe firme mari din vest. Pentru EA au scos din buzunar vreo 55 de miliade, bani pe care i-au pus la comun cu alți investitori de prin State. Deci nu m-ar mira deloc să vedem o încercare făcută și spre direcția Ubisoft.
Ar mai fi valabil în discuție și scenariul în care Paramount Skydance ar putea arunca cu niște bani în direcția asta. Deja compania este implicată în gaming, Skydance New Media fiind la cârma lui Marvel 1943: Rise of Hydra. Iar dacă încercarea de a cumpăra Warner Bros. o să pice, brusc vor fi disponibile niște foarte multe fonduri pentru a cumpăra altceva. Și nu cred că angajații Ubisoft sunt problema aici, iar sub o nouă conducere ar putea crea din nou capodopere. Doar uitați-vă la Clair Obscur: Expedition 33, joc creat de niște expați Ubisoft care s-au săturat de modul în care se făceau lucrurile și-au decis să se detașeze. Iar ce le-a ieșit într-un final s-a dovedit a fi jocul anului 2025 din perspectiva multor oameni, critici și gameri deopotrivă.
Are șanse Ubisoft să revină?
Realitatea pe care o trăim mă face să cred că unul dintre scenariile de mai sus este la fel de plauzibil ca și falimentul, dar îmi place să cred că există și un viitor în care Ubisoft poate să revină din această perioadă proastă, și chiar să înflorească. Problema principală pe care o au gamerii cu jocurile Ubisoft ține de repetitivitate și lipsa inovației. Degeaba scoți zece jocuri Far Cry dacă în toate faci același lucru. Câte pene să mai și cauți pe hărțile din Assassins Creed până ți se ia, și câte zeci de update-uri poți să îi mai faci unui Rainbow Six Siege lansat în 2015? Se simte, nu doar se pare, că sufletul companiei s-a cam pierdut. Iar dacă nu vine de sus inițiativa, angajații pot influența lucrurile până într-un punct.
Modul în care văd eu lucrurile pentru Ubisoft ar fi, în primul și-n primul rând, să se potolească cu lansările anuale. Assassins Creed este un joc narativ, ne poartă prin niște lumi interesante și a avut mereu potențialul să revoluționeze piața. Dar când iese anual, ca FIFA, ce misticism să mai aibă? Ce naiba să inovezi în cicluri repetitive de 12/24 de luni de development? O lansare la doi-trei ani zic eu că ar fi benefică și pentru gameri, care chiar ar aștepta să vadă ce poate aduce studioul nou, cât și pentru persoanele implicate în development, care ar avea timpul necesar pentru a construi ceva cu adevărat demn de prețurile nesimțite pe care le practică Ubisoft.
În plus, compania a mizat mulți ani pe jocuri mai mici, precum Rayman sau Beyond Good and Evil, și-n perioada în care făceau asta chiar se mișcau lucrurile. Acum pare că toate jocurile Ubisoft sunt mari, imense aș putea spune, dar adesea goale și lipsite de personalitate. Bine, asta dacă nu ne referim la faimoasa formulă Ubisoft, care dă de gol orice joc creat de studio. Iar asta nu este neapărat o laudă într-o industrie care ar nevoie de creativitate ca de aer.
Este nevoie de IP-uri noi, de idei îndrăznețe și de curajul pe care Ubisoft l-a avut de atât de multe ori în trecut. N-am fi avut serii precum Splinter Cell sau The Crew dacă cineva din echipă nu și-o risca. N-am fi avut cult classics precum Beyond Good and Evil sau For Honor fără a gândi în afara cutiei. Și este clar că talentul există în cadrul companiei, dar pare că fix persoanele care ar trebui să vadă asta trăiesc într-o fantezie capitalistă.
