Intrarea Apple într-o nouă categorie de produse este întotdeauna un soi de „eveniment” în industria tech și nicio lansare recentă nu a fost mai mult anticipată de fani decât cea a lui iPhone Duo. Primul pliabil de la Apple este pe piață de câteva săptămâni deja și în tot acest timp l-am butonat, l-am ținut după mine peste tot și am încercat să îl înțeleg. Ca utilizator de iPhone încă de la începuturi, acest Duo ar fi trebuit să fie produsul care m-ar putea convinge să trec complet pe un pliabil, însă vă spun de la început că nu a reușit să o facă. Hai să vedem împreună care este treaba cu iPhone Duo, dar și motivele pentru care eu nu pot să trec la un iPhone Duo, cel puțin nu momentan.
iPhone Duo este excelent construit, dar neobișnuit în anumite privințe
Voi adresa încă de la început elefantul din încăpere: rezistența lui iPhone Duo. Eu zic însă că nu aveți de ce să vă temeți. În primul rând, este un telefon nou, bazat pe tehnologie pe care Apple nu a mai folosit-o până acum. Puteți fi siguri că dacă apar probleme, se vor rezolva pe garanție orice s-ar întâmpla dacă este vina unui defect de fabricație. În al doilea rând, dacă nu ai deja un iPhone Duo, șansele să mai prinzi unul construit în perioada lansării sunt minime. Telefonul este sold out cam peste tot, iar cu siguranță modelele care vor ajunge în următoarele săptămâni și luni în magazine vor avea acele probleme rezolvate. Telefonul pe care îl folosesc de câteva săptămâni deja este complet intact, nu s-a stricat și nu dă semne că ar avea probleme. Vă țin la curent dacă se întâmplă ceva cu el pe parcurs.
Cât despre design și construcție, ei bine, iPhone Duo e un soi de un gust dobândit. Chiar dacă nu-ți place la prima vedere acest format lat și pitic, cum nici mie nu mi-a plăcut în mod special inițial, în timp te obișnuiești cu el. Nu este cu mult diferit față de Fold8 de la Samsung în materie de dimensiuni ale ecranului, diferența fiind că iPhone Duo este rotunjit la colțuri. Duo este și semnificativ mai gros și mai greu: 5,2mm când e deschis, 11,3 mm poliat și 254 de grame. Este la fel de greu ca un iPhone 18 Pro Max, deși este mult mai compact. Greutatea în special contează, pentru că dacă aproape că uitam de pe Fold8 când era în buzunar, Duo se simte imediat.
Dar de ce este iPhone-ul mai mare decât concurentul său direct? Are ceva extra la interior? Sincer, nu pare. Cred că este vorba doar despre faptul că este un telefon proiectat pe parcursul multor ani, iar tehnologia între timp a avansat semnificativ. Mă aștept ca următoarele generații să meargă în direcția miniaturizării tehnologiilor. Singura diferență importantă pe care le-am găsit ar fi suportul pentru Apple Pencil pe ecranul interior, funcție pe care nu am putut să o testez pentru că nu am unul și faptul că iPhone-ul se laudă cu certificare IP68, deci ar trebui să fie mai bine protejat împotriva prafului.
Pentru Duo, Apple face câteva lucruri altfel decât pe majoritatea iPhone-urilor. De exemplu, este primul model echipat cu senzor de amprentă Touch ID în butonul Power, în loc de Face ID. Butoanele de volum au fost mutate de pe laterala stângă în partea de sus, într-o manieră similară cu ceea ce vedem pe iPad-uri, în timp ce butonul Camera Control a fost păstrat cu funcționalitate completă, în timp ce Action Button dispare complet. Sincer, aș fi preferat să fie invers. Durează un pic până te obișnuiești cu toate aceste schimbări și pot spune că și după câteva săptămâni tot nu intuiesc rapid unde e butonul power și unde e volumul odată ce schimb orientarea telefonului. Vom vorbi mai multe despre asta la capitolul software.
Construcția pare însă foarte solidă pe modelul Apple. La fel ca iPhone Air, acesta folosește o ramă de titan, mult mai rezistentă la șocuri decât aluminiul. De asemenea, sticla Ceramic Shield 2 de pe ecranul exterior a demonstrat deja că are o rezistență superioară la zgârieturi pe gama iPhone 17, deci ar trebui să ofere rezistență bună și pe Duo, iar spatele este construit din sticlă Ceramic Shield 1 la fel ca majoritatea iPhone-urilor din ultimii ani. Capacul de pe spate include două camere, încadrate într-un platou ieșit în relief. Tot acolo s-ar afla și multe componente interne, la fel ca la Air și modelele Pro recente. Deși Apple îi laudă rezistența, fiind un telefon așa scump, mă îndoiesc că mulți îl vor folosi fără o husă. Problema este că nu se găsesc multe opțiuni momentan.
Apple mi-a trimis la test telefonul cu o singură husă, modelul Folio, care nu doar că este extrem de scumpă, la 800 de lei, dar din păcate, nu oferă prea multă protecție. Se atașează magnetic prin MagSafe și protejează doar sticla de pe spate și ecranul, dar marginile rămân complet expuse, iar dacă îl scapi cu această husă pe el, să fii sigur că va sări imediat. Vrei să faci o poză cu husa asta pe el? Trebuie să îl ții ca pe o carte, cu două mâini. Are o singură funcție utilă să zic așa. Are un stand vertical, care proptește telefonul în mod landscape. Este utilă pentru consum de clipuri video, dar cam atât.
Formatul lat și ecranul pliabil schimbă felul în care iOS funcționează
Dar hai să vorbim și despre ecranele pe care vei consuma conținut pe acest telefon. La fel ca la oricare alt pliabil din ultimii 7 ani, acestea sunt două la număr, dar Apple a făcut o treabă foarte inteligentă. Atât ecranul exterior de 5,4”, cât și cel pliabil de 7,6” au exact același raport de aspect. Cât de mult ajută asta? Nu foarte mult în practică, însă cu siguranță face viața mai ușoară dezvoltatorilor de aplicații. Ambele ecrane au cam aceleași specificații, singurele diferențe fiind dimensiunea și rezoluția. Vorbim despre ecrane Super Retina XDR OLED, deci la fel de performante precum cele de pe iPhone 18 Pro și Pro Max, LTPO cu refresh rate variabil la 120 Hz, compatibilitate HDR 10 și Dolby Vision și luminozitate de până la 3.000 niți.
Ecranul exterior este însă ciudat și foarte diferit față de ceea ce am văzut până acum pe iPhone. Fiind foarte lat, este destul de greu să îl folosești cu o singură mână, chiar dacă este mai puțin înalt. Apple încearcă să mute cât mai multe elemente de control pe marginea dreaptă pentru a ușura utilizarea, dar asta este ceva ce va fi util pentru dreptaci. Cei care au stânga drept mână dominantă vor întâmpina probleme și mai mari în utilizare. Lipsa Face ID înseamnă că avem parte de un decupaj mai subtil în colțul din dreapta al ecranului exterior, dar Dynamic Island încă există acolo, fiind acum o parte a experienței software.
iPhone Duo vine însă din cutie complet deschis, iar ecranul este inițial perfect. Are o folie mată din fabrică și zero cută pe mijloc. Este cu adevărat impresionant la prima vedere, dar această sensație dispare destul de repede. După câteva plieri, cuta se adâncește, iar după câteva zile, aceasta rămâne cam la fel de adâncă și vizibilă ca la alte telefoane similare. Diferența este că acea folie mată o ascunde foarte bine, întrucât nu va mai prelua reflexiile elementelor din jur. Se simte foarte subtil atunci când treci cu mâna peste zona aceea, însă în general nu vei avea nevoie să faci asta. Interfața este realizată în așa fel încât să nu ajungi acolo prea des. Singurul lucru care nu prea îmi place, dar înțeleg de ce este acolo, este zona camerei de sub ecran. Folia mată este decupată în acea zonă și iese în evidență atunci când se reflectă vreo lumină. Te obișnuiești rapid, dar sunt sigur că pe generațiile următoare, Apple va dori să îmbunătățească acest element.
Dar nu pot să nu menționez și faptul că la fel ca pe oricare alt ecran OLED mat, intensitatea culorilor și puritatea culorii negre sunt reduse pe ecranul mare. Sunt diferențe subtile, dar care contează pe un telefon de aproape 3.000 de euro. Cred însă că avantajele ascunderii cutei și ascunderea amprentelor compensează destul. Și apropo de amprente și alte urme, acestea rămân pe ecran, dar nu se văd la fel de intens. Dacă vrei să cureți ecranul însă, trebuie să folosești o lavetă cu microfibră și să insiști puțin. Această folie cu nanotextură nu se curăță foarte ușor. Am avut succes mai mult cu cârpa Apple care este livrată cu Mac-urile cu astfel de ecran.
Formatul lat al ecranului în mod landscape este potrivit în special pentru consum de filme și seriale, sau pentru multitasking, așa limitat cum este pe acest model. Pentru citit, sau rețele de socializare tot modul portret este mai indicat, întrucât majoritatea conținutului de pe internet este acum vertical.
Și am discutat atât despre format și ecrane și pe hârtie totul sună foarte bine, dar adevărul este că mie, ca utilizator de iPhone nu prea mi-a plăcut să folosesc efectiv noul iPhone Duo. Nu doar că totul este complet diferit față de cum sunt obișnuit să folosesc un iPhone, dar mi se pare că multe decizii luate nu duc la o experiență mai bună. Și totul începe de la deblocarea telefonului.
Atunci când Apple a introdus Face ID cu iPhone X, reacțiile au fost împărțite. Doar că Apple a reușit atunci să livreze un sistem rapid și foarte confortabil, care a devenit ceva la care nu te gândești. Ei bine, pe Duo, Touch ID nu reușește aceeași performanță. Față de Android, unde atingi senzorul și telefonul se deblochează, pe Duo o apăsare scurtă doar îți dezvăluie conținutul notificărilor, pe când una lungă, de câteva secunde abia îți deblochează telefonul. Poți face asta puțin mai rapid, dacă dai swipe în sus și pui apoi repede degetul pe amprentă, dar tot nu e experiența aceea rapidă pe care o știm de la Face ID. Am ajuns să activez deblocarea cu Apple Watch, ca să nu mai folosesc Touch ID deloc. Nu știu cum vor rezolva pe generațiile următoare, întrucât Duo ar avea nevoie de două sisteme Face ID, unul exterior și unul interior și nu cred că aș putea folosi un iPhone pliabil fără Face ID.
Dar să zicem ca trec peste asta, fac modificări la Touch ID și va merge mai rapid. Următoarea piedică mi se pare însă cea software. Interfața iOS a fost reorganizată atât de mult încât nu m-am obișnuit nici după două săptămâni. Asta în condițiile în care folosesc și iPad, și alte pliabile Android fără probleme. Pur și simplu ocuparea zonei din dreapta cu dock-ul de aplicații și în anumite aplicații butoanele de navigație, mi se pare o risipă de spațiu și duce la lipsa simetriei în design.
Problema este că momentan aplicațiile nu sunt bine optimizate pentru aceste ecrane. Pe ecranul exterior majoritatea aplicațiilor încă neactualizate apar cu o bară neagră pe dreapta, iar faptul că ecranul este mai puțin înalt duce la o experiență slabă. Nu vezi mare lucru și trebuie să dai multe scroll-uri. Eu vin de la un Pro Max și am trecut la telefon cu ecran mare special ca să văd mai bine și ca să am cea mai mare baterie. Vom reveni și la acest aspect imediat. OK, rezolvam prin deschiderea ecranului pliabil nu?
Sigur, atât timp cât aplicația este optimizată pentru asta. Și spoilers: majoritatea aplicațiilor NU sunt optimizate nici la două săptămâni după lansare. Și nu vorbesc aici de aplicații obscure. Mă refer la aplicațiile Google Docs, de exemplu, sau aplicații de e-mail. Pur și simplu multe dintre aplicații și majoritatea jocurilor sunt afișate într-o fereastră mică pe mijlocul ecranului. Sunt sigur că acest lucru se va îmbunătăți, dar astfel de lipsuri strică primele impresii despre un dispozitiv și așa foarte scump și greu de obținut. Există în acest moment trei tipuri de aplicații: cele neoptimizate, care apar în fereastră și pot fi doar mărite sau mutate în mod landscape. Cele optimizate parțial, care sunt afișate pe întregul ecran, dar cu o bară neagră pe dreapta și cele complet optimizate care afișează pe tot ecranul. Acestea din urmă sunt puține și viteza cu care apar update-uri nu este foarte mare.
Și nu vreau să zic că eMAG n-a avut aplicație optimizată în preajma Black Friday, sau că nicio aplicație de comandă de mâncare nu a fost încă actualizată. Dar nici cele de la bănci, nici cele de productivitate, multe aplicații de e-mail încă nu funcționează corect pe acest telefon. Cumva este și vina Apple că nu a inclus un mod în care aplicațiile să facă scaling automat pe ecranul mare, așa cum se întâmplă pe Android. Da, nu este o soluție ideală, însă ar fi fost o soluție de compromis până când vin update-urile oficiale. Și Apple au inclus și multe alte complicații, precum mod de funcționare cu ecranul puțin pliat, pe care nu văd cine l-ar folosi, sau mod de utilizare în mod „laptop”, lucruri de care dezvoltatorii vor trebui să țină cont atunci când optimizează pentru noul format, lucru care adaugă timp de dezvoltare și testare extra.
Există însă exemple de aplicații care fac niște lucruri interesante, precum Netflix, care este foarte bine optimizată. Dar e greu de înțeles de ce durează așa mult pentru Call of Duty sau Genshin Impact să facă trecerea. Dintre toate jocurile pe care le folosesc la teste, doar Asphalt Legends este complet optimizat pentru iPhone Duo. Și este păcat, pentru că gaming-ul pe un pliabil este unul dintre cele mai mari avantaje ale ecranului mare, iar Duo este unul dintre cele mai performante telefoane din piață, la același nivel cu 18 Pro și Pro Max, datorită chipset-ului, dar și surprinzător de bine răcit în testele de stres. Da, se încinge destul de mult mai ales în utilizare intensă, dar performanța nu scade sub jumătate nici în sarcini suținute. Totuși, din cauza software-ului, așa cum este acum, e greu să recomand un Duo pentru cei care sunt pasionați de jocuri.
Dar poate este mai bun la multitasking? Ei bine, este mai bun la Multitasking decât un iPhone tradițional, în ideea că poți avea două aplicații deschise în paralel, pe care le poți împerechea ca să fie deschise împreună de fiecare dată. Doar că formatul cu ecran mai pitic de pe față se păstrează și la interior. Astfel, vei avea două aplicații mici pe un ecran mare. Și nu, nu există Slideover ca pe iPad pentru o a treia aplicație, nu există o interfața desktop, sau Stage Manager. Ai doar două aplicații în paralel și atât. Dacă întorci telefonul în mod portret, se schimbă la o singură aplicație, fără posibilitatea de a împărți ecranul pe verticală. Singurul mod în care poți avea ceva în plus în mod vertical este să ai un video în modul Picture in Picture, pe care îl poți lipi în partea de sus. Și nu, nu poate fi mutat jos, ci doar sus.
Am încercat să îl conectez și la un monitor extern, iar tot ce poate să facă este mirror la ecranul pe care este folosit. Nu are suport pentru mouse, ca în iPadOS sau ferestre multiple, în ciuda performanței înalte. Pur și simplu nu este gândit pentru așa ceva și probabil că nu va primi astfel de funcții prea curând.
Pe perioada a două săptămâni chiar m-am forțat să folosesc iPhone Duo, dar adevărul a fost că nu prea mi-a venit să îl iau. Având iPhone 18 Pro Max la îndemână tot timpul, tot pe acela am preferat să îl iau de fiecare dată. Și să nu credeți că nu mi-am mutat totul pe pliabil. Aveam toate aplicațiile, toate conturile, absolut tot, în afară de SIM, pentru că Duo este eSIM only și m-ar încurca să stau să mut eSIM-ul de pe un telefon pe altul de fiecare dată. Dar dacă mi-ar fi plăcut, cu siguranță mă mutam cu eSIM.
Cel mai mult m-am uitat la clipuri pe YouTube pe ecranul mare și am citit câte un articol mai lung în formatul portret. În rest, pentru orice altceva, inclusiv mesagerie rapidă sau social media, am preferat telefonul non-pliabil. Cred că Duo nu este încă pregătit să devină telefonul meu principal și consider că mai trebuie să aștept măcar o generație, dacă nu chiar două înainte să încerc din nou o astfel de tranziție.
Și am fost surprins că bateria nu a fost o problemă. Obișnuit cu bateria lui 18 Pro Max, care ține două zile fără probleme în ritmul meu de utilizare, iPhone Duo, folosit cu ecranul pliabil mai mult ține o zi de utilizare lejer, chiar peste. Cred că cei care se limitează la ecranul exterior pentru majoritatea activităților l-ar putea împinge spre două zile. Și încărcarea este cam în ton cu cea a modelelor 17 Pro, cu 50% în 20 de minute și o încărcare completă în cam o oră la 45W. Are și MagSafe și mă bucur că are, dar momentan accesoriile făcute pentru iPhone-urile de până acum nu se potrivesc. Adică da, se lipesc pe spate, dar multe ies din chenar, întrucât sunt prea înalte. Am găsit o singură baterie externă care se potrivește bine și sunt sigur că vor apărea în timp mai multe. Sunt dezamăgit însă că pe Duo nu vei putea să îi pui portofel pe spate niciodată, întrucât spațiul acela este mai mic decât un card.
Cel mai scump iPhone nu are cele mai bune camere
La final aș vrea să vorbesc rapid și despre camere, un subiect care pe mine mă interesează mult și care este al treilea motiv pentru care nu pot trece de pe Pro pe Duo, pe lângă Face ID și software-ul încă nefinisat. Duo are un sistem de camere mai degrabă similar cu cel de pe iPhone 17 „standard”, cu un ultrawide și un wide, ambele de 48 megapixeli. Dar pentru prima dată avem și două camere frontale, ambele diferite față de ceea ce am primit în trecut. Pe ecranul exterior avem o cameră Center Stage care își schimbă aspectul, dar de 12, nu de 18 megapixeli, în timp ce la interior găsim camera de sub ecran de 4 megapixeli. Toate acestea performează exact așa cum ne-am aștepta, cu bune și cu rele.
De exemplu, camerele de pe spate întrec așteptările la nivel de calitate a imaginii și detalii pentru un pliabil compact. Ultrawide-ul nu impresionează, dar nici nu dezamăgește. În trecut alți producători puneau ultrawide-uri de mid-range pe pliabile, Apple pune aceeași cameră de pe modelele normale. E bună ziua, dar noaptea nu excelează, nici cu expunere lungă. Este genul de cameră care e bine că există, dar dacă mă întrebi pe mine, aș fi preferat să fi fost înlocuită cu un zoom, chiar și 3x dacă era, cred că ar fi făcut acest sistem de camere mai util și mai ușor de adoptat de către mine, care folosesc des o cameră cu zoom.
Camera ultrawide
Camera principală se descurcă însă excelent în majoritatea scenariilor. Nu este la nivelul modelelor Pro, nu are diafragmă variabilă sau dimensiuni foarte mari, dar este o cameră de iPhone, iar asta înseamnă că te poți baza pe ea în cam toate scenariile. Ajută și că are acea stabilizare pe senzor, ceea ce asigură cadre nemișcate chiar și la expunere lungă, iar la filmare se descurcă foarte bine ziua și peste medie noaptea.
Camera wide
Dar fix filmarea ar putea să pună acest model peste un model tradițional pentru unii dintre utilizatori. Cei cu aspirații de vloggeri sau TikTokeri vor putea să se filmeze cu camera principală direct, cu preview pe ecranul exterior, avantaje pe care pliabilele le oferă încă de la început. Acum poți avea asta și în interiorul ecosistemului Apple.
Aplicația de cameră a primit câteva funcții dedicate pentru formatul pliabil, precum preview pe ecranul exterior și ceva funcție de distras copiii pentru a se uita către cameră. Dar nu este nimic ce n-am mai văzut pe alte pliabile de până acum.
Zoom 2x (crop)
Deși poți să îți faci fotografii cu camerele frontale, nu prea ai motive să faci asta. Camera exterioară este chiar decentă, dar atunci când poți să faci un selfie cu camera principală, această cameră pare să fie acolo doar pentru apeluri video. Și cam la fel și cu cea interioară, care oricum are o rezoluție mică și o calitate slabă, fotografiile fiind realizate printre pixelii ecranului. De altfel filmarea pe camera interioară este limitată la Full HD, ceea ce o recomandă exclusiv pentru Face Time sau apeluri pe Zoom și Teams.
Camere frontale
Și cam acesta este primul iPhone pliabil. Cred că era cam imposibil ca Apple să reușească din prima totul și cred că așteptările multora erau nerealiste. Cum ar fi putut să creeze cel mai bun pliabil dacă nu a trecut prin aceleași etape precum alții? iPhone Duo clar nu este cel mai bun pliabil din piață, dar cu siguranță este unul dintre cele care promit cel mai mult.
Are câteva aspecte unde chiar excelează: construcția este foarte bună, suportul software pe termen lung este garantat și sunt sigur că va primi multe îmbunătățiri pe partea de interfață și aplicații în următoarele luni sau chiar ani, pentru a perfecționa acest format. Dar fiind un dispozitiv de primă generație, oricum nu se adresează publicului larg. Nu doar că este extrem de scump și că mulți oricum nu și-l permit, dar a venit și într-o perioadă în care prețurile oricum sunt în continuă creștere.
Chiar și după iPhone Duo, eu rămân la un iPhone „tradițional” generația asta, și probabil că și câțiva ani de acum înainte. Posibil să nu devin niciodată un utilizator de pliabile, având în vedere că nici cel cu cele mai mari șanse să mă convingă nu a reușit să o facă. Acesta este definiția unui dispozitiv care nu este pentru toată lumea, însă cred că și așa, cu toate dezavantajele, va convinge totuși un grup nou care a stat departe până acum, să intre în zona pliabilelor.
