Frank Ocean – Channel Orange – Piramida succesului (Recenzie album)

⇣ Sari la articol

Piramida succesului

Frank Ocean – Channel Orange

7/10

Text de: Marius Ghenţ

Frank Ocean e unul dintre cele mai discutate şi apreciate personaje din peisajul muzical actual. A apărut pe excelentul „Watch The Throne”, lansat vara trecută de Jay Z şi Kanye West, a compus piese pentru mai mulţi artişti consacraţi şi a declarat recent că e bisexual, lucru care a luat prin surprindere mai mulţi fani şi critici, având în vedere faptul că e membru în OFWGKTA, un grup cunoscut pentru versurile denigratoare la adresa homosexualilor şi femeilor. Cu Channel Orange, primul album lansat de american, tânărul de doar 24 de ani dovedeşte că toată vâlva ce s-a produs în jurul lui nu a fost doar publicitate şi că e, într-adevăr, speranţa R&B-ului contemporan.

De la The Weeknd – Echoes of Silence încoace nu am reuşit să audiez un album R&B cap-coadă. Nu e un stil de muzică pe care-l ascult foarte des. Am decis să încerc Channel Orange în mare parte datorită faptului că îmi place Tyler, The Creator şi Hodgy Beats, doi artişti din tabăra Odd Future Wolf Gang Kill Them All, însă ştiam de la bun început că nu vor fi asemănări între aceştia. Mă bucur că am făcut-o, deoarece albumul de debut al americanului e o schimbare necesară în direcţia unui gen muzical care nu prea oferă inovaţie.

Pe majoritatea materialului discografic de debut Frank Ocean atacă teme inerente R&B-ului: iubire neîmpărtăşită, conflict interior, droguri şi problemele ce apar odată cu succesul financiar. Piesele „Sweet Life” şi „Sper Rich Kids” prezintă problemele tinerilor din Ladera Heights, California, şi trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte stilul de viaţă hedonist şi opulent la o vârstă fragedă.

Frank Ocean a explodat în presa de specialitate după ce a anunţat pe pagina de tumblr că s-a îndrăgostit de un bărbat în tinereţe. După cum era de aşteptat, acesta povesteşte episodul respectiv şi pe album, mai exact pe piesa Bad Religion, unde se lamentează unui taximetrist şi repetă nostalgic: „I could never make him love me.” Sinceritatea cu care îşi prezintă Frank Ocean mesajul pe Channel Orange e punctul forte al albumului.

Fără îndoială piesa care mi-a atras cel mai mult atenţia a fost „Pyramids”, o compoziţie de 9:53 minute, extrem de variată din punct de vedere muzical. Versurile descriu direct şi în metafore povestea unui bărbat îndrăgostit de prietena lui ce lucrează, datorită situaţiei financiare în care se află amândoi, la clubul de striptease Pyramid. El o consideră, în continuare, „bijuteria Africii”, cu toate că suferă de fiecare dată când o vede pregătindu-se în oglindă, înainte să-şi înceapă tura.

Succesul de care s-a bucurat recent cantautorul va continua cu siguranţă în viitor. Dar pentru Frank Ocean, o persoană care se zbate în continuare cu greşelile şi eşecurile amoroase din trecut, acest lucru e o consolare mai mult decât un motiv de mândrie. Nu ajungi în vârful piramidei dacă nu suferi, într-un fel sau altul, pe parcursul călătoriei ascendente. În cazul lui Frank Ocean, acea suferinţă îl bântuie şi pe scaunul din vârf.