Am ajuns și aici. Momentul marii schimbări. Momentul în care FIFA dispare și în locul ei răsare EA FC 24, continuatorul celei mai populare serii de jocuri de fotbal din lume, și unul dintre cele mai așteptate titluri din lumea gaming-ului, anual (apropo, de asta, când va ieși, inevitabil, un nou joc care se va numi FIFA, vor avea și ei un Talpan care să țipe că au palmaresul până în 2023? – just some food for thought). Lăsând însă gluma la o parte, am petrecut în ultimele 10 zile suficient timp în EA FC 24 ca să cercetez fiecare ascunziș al fiecărui game mode al său, să văd toate elementele de gameplay de n ori, și să trag o concluzie cu privire la schimbările reale ale jocului. Detalii, mai jos, alături de un P.S: jocul a fost testat pe Xbox Series X.
Gameplay
Simt că spun deja asta în fiecare an, dar gameplay-ul din noul EA FC 24 este mai lent. Se întâmplă acest lucru însă și pentru că un echilibru între construcție și viteză, care să imite cât mai fidel ceea ce se întâmplă în realitate, este foarte greu de găsit, iar EA tot încearcă de ceva timp să găsească o combinație ideală. Nu vreau să cobesc, dar mi se pare că anul acesta a reușit, sau cel puțin s-a apropiat mai mult ca niciodată de ceea ce își doresc. Construcția primește valoare adăugată față de jocurile precedente, conceptul de a pasa pe semi-cerc, ca la handbal, când întâlnești o echipă care se apără foarte jos nu mai e unul complet străin, dar în același timp ai și posibilitatea de a iniția contre periculoase și de a le duce la bun sfârșit în câteva secunde.
Pasele nu sunt mai lente, jucătorii nu mai așteaptă mingea să ajungă la ei de multe ori, ci se implică activ în construcția fazelor, mai ales cei ceva mai buni. Viteza jocului este influențată de echipa care are mingea, la fel ca în realitate, iar la acest capitol, EA a înțeles ce are de făcut, și încă foarte bine. Dacă ești Manchester City, vei putea plimba mingea pe de-a latul terenului până găsești oportunități de pătrundere, dacă ești Real Madrid vei putea să asaltezi careul advers pe final, iar dacă ești Chelsea vei putea marca cu Nico Jackson (mai e de muncă la capitolul realism aici).
Driblingul este mai important ca niciodată în EA FC 24. Oricât de vizionar ai fi, orice fel de pase ai inventa, dacă nu știi să faci un dribling la momentul potrivit sau să te aperi împotriva driblingurilor, o să ai viață grea în acest joc. Partea bună este că acum există mai multe modalități de a dribla ca niciodată, și sunt mai ușoare ca niciodată – fie că vorbim de clasicele „șcheme” pe care le faci de pe right stick, sau de simpla schimbare bruscă a direcției atunci când vine adversarul spre tine. Ai inclusiv posibilitatea de a-ți lăsa mingea să treacă printre picioare atunci când ai un adversar în spate, pentru ca apoi să fugi pe lângă el și să scapi spre poartă – a la Vini Jr. cu Fernandinho, în acel Manchester City – Real Madrid de pomină, încheiat 4-3.
Partea proastă este că există acum o nouă mecanică, denumită Controlled Sprint, care îți permite să transformi fiecare jucător în Maradona sau Messi. Aceasta te lasă să conduci mingea foarte aproape de picior și să faci mișcări bruște într-o direcție sau alta, astfel că poți vedea din ce parte vine atacul și imediat să „virezi” în partea opusă ca să scoți un adversar din joc. Dacă te pricepi cât de cât la tacklinguri, e ok, te poți descurca, deși tot vei avea momente de frustrare în care un jucător advers o să treacă prin toată apărarea ta, dar dacă nu…boy, you’re in for a wild ride. Un pont pentru a te apăra în fața acestor gen de atacuri: tatonează și așteaptă momentul potrivit, nu te arunca în tackling-uri devreme.
Apropo de tacklinguri, ele aduc de multe ori și cartonașe, dar foarte rar roșii. E un lucru care mi se pare și bun, pentru că roșiile se dădeau uneori gratuit la FIFA 23, dar și rău, pentru că am avut intrări criminale, în care adversarul sărea în aer în momentul contactului, și scăpam cu galben – sau viceversa. Și aici trebuie găsit cumva un echilibru, pentru că poți abuza acest aspect destul de ușor – și Dumnezeu mi-e martor că am făcut-o nu o dată.
Portarii sunt, ca în fiecare an, definiția frazei „una caldă, una rece”. Din fericire, anul acesta sunt mai multe calde decât reci, pentru că în cele aproximativ 80 de meciuri jucate până acum, pot să număr pe degetele de la ambele mâini golurile ușoare pe care mi le-am luat, din șuturi care erau parabile (poate și pentru că am renunțat la portarul vinovat imediat, totuși). Portarii par, cel puțin momentan, ceva mai constanți, iar lucrul acesta nu poate să fie decât unul bun.
Sprintul este acum împărțit în mai multe categorii diferite, astfel că jucătorii au mai multe tipuri de alergare. E un întreg excel pe site-ul oficial al jocului, îl găsești aici dacă te interesează și vrei să faci pe olimpicul la matematică ca să îl înțelegi. Eu pot să zic doar că în joc se simte destul de bine, și poți sesiza acele diferențe, în sensul în care unii jucători pleacă de exemplu de pe loc ca din pușcă, în timp ce alții dezvoltă viteză pe o distanță mai lungă. De asemenea, jucătorii mai rapizi sunt aproape imposibil de prins de cei lenți, care trebuie să se folosească de forță de cele mai multe ori – deci și aici e o reproducere destul de fidelă a realității.
Grafică și prezentare
An de an, se spune că EA FC 24 arată la fel, și înțeleg perfect de ce. Jocul a atins deja un grad de fotorealism destul de mare, mai ales cu jucătorii care au fețele scanate și reproduse fidel pe teren. Expresiile faciale primesc unele retușuri, și nu pot să spun că am văzut vreuna care să mă deranjeze, cum era prin anii anteriori. Animațiile sunt în mare parte destul de fidele, mai ales pentru portari și tackling-uri și duelurile fizice dintre jucători, unde chiar pot spune că se observă un progres față de FIFA 23. Lipsesc anumite elemente de prezentare grafică, probleme de licență nu s-au terminat, dar per total, jocul arată bine spre foarte bine.
Ploaia pare și ea mai realistă ca până acum, nu doar ca aspect, ci și ca mecanică, pentru că mingea înaintează ceva mai greu pe suprafețele ude și parcă și aluneci mai mult într-un tackling – posibil să fie doar o impresie asta, dar așa am simțit. Animațiile de șut sunt singurele care mă fac să strâmb din nas uneori, pentru că pot fi nenaturale, cu șuturi cu latul care sparg bariera de 100km/h, sau reluări spre poartă din poziții imposibile din punct de vedere fizic.
Interfața este și ea schimbată, atât în Ultimate Team, cât și în meniul principal. Mi se pare mai curată, mai ușor de navigat prin ea, și poți ajunge mai repede acolo unde îți dorești, mai ales în UT. Și cea din pregătirea meciurilor în Career Mode este diferită, zona de Team Management e puțin ascunsă și s-ar putea să nu o vezi din prima, pe Xbox trebuie să apeși pe Y ca să ajungi acolo, pentru că nu mai are un buton separat în meniul de jos.
Anul acesta va fi prima oară când pun comentariul în categoria minusurilor, pentru că mi se pare că are niște defecte peste care nu pot trece și care îmi strică experiența în joc. Foarte posibil să fiu eu exagerat aici, dar comentariul mi se pare o parte esențială dintr-un joc de sport, și trebuie să fie în concordanță cu acțiunea din teren. Deci, atunci când un comentator țipă de parcă aș scăpa 1 la 1 cu portarul în condițiile în care am aruncat o centrare care trece peste tot careul sau e respinsă cu nonșalanță, nu am cum să nu mă întreb ce e în neregulă cu domnul Derek Rae, sau dacă are nevoie de o pereche nouă de ochelari.
Ultimate Team
Nu știu cum, dar se simte ca și cum în ultima perioadă nu a fost joc sau film căruia să îi fac review și să nu aibă vreo controversă. În cazul de față, vorbim de Ultimate Team, care include acum și jucătoare de fotbal, pe lângă jucători, astfel că îți poți crea o echipă mixtă.
Iar asta, evident, a dat naștere unor plângeri, destul de pertinente, de altfel: cum poate o femeie de 1,75m să câștige un duel aerian cu fundașii monstruoși ai unor echipe, precum Van Dijk sau Rudiger? Cum poate fi Kyle Walker, unul dintre cei mai rapizi fundași din sport, depășit la capitolul viteză de aproape orice jucătoare de bandă cu un rating mai mare de 80? Cum poate un portar din fotbalul feminin să apere șuturile violente ale lui Erling Haaland?
Sunt întrebări pe care eu unul, ca persoană care a jucat fotbal o bună perioadă de timp și încă vrea să arate că „știe cu varza” săptămânal, le consider corecte. E vorba de diferența fizică dintre jucători, forță, înălțime, greutate, detentă, lucruri care sunt cuantificabile, aspecte pe care nu le poți schimba cu determinare și dorință.
Însă după am realizat și că această problemă a existat dintotdeauna în Ultimate Team. Fie că vorbim de FIFA 14, 15, 16 sau 23, Ultimate Team a avut constant momente care te făceau să te scarpini în cap și să spui „ce naiba mi-au văzut ochii?” într-o manieră mai mult sau mai puțin nervoasă, cu mai multe înjurături de obicei. Momente în care Wissam Ben Yedder îi învingea în sărituri la cap pe cei mai înalți și masivi fundași, când John Stones îl prindea din urmă pe Kylian Mbappe, sau când un fundaș reușea goluri din foarfecă de la 30 de metri (remember primele zile din FIFA 15? I remember).
Deci nu, realismul nu a fost niciodată o prioritate pentru Ultimate Team, care a preferat mai degrabă o versiune de fotbal mai rapidă, cu multe răsturnări de situație și un stil de joc puțin diferit de cel din celelalte moduri. E cumva și motivul principal pentru care eu unul m-am îndepărtat serios de Ultimate Team în ultimii 3 ani, și l-am abandonat după primele 2 săptămâni de joc, concentrându-mă pe modurile de carieră sau Pro Clubs.
Și așa mă gândeam că se va întâmpla și în EA FC 24, așa că nu mică mi-a fost mirarea când am realizat că în primul weekend am petrecut vreo 10 ore numai în Ultimate Team. Rămâne de văzut cât o să mi se pară UT fun, pentru că acesta e motivul principal care mă ține în game mode-ul care aduce cei mai mulți bani pentru EA anual.
De ce e fun? Ei bine pentru că, în ciuda îngrijorărilor cu privire la realism și a istoricului Ultimate Team de a fi diferit de restul jocului, gameplay-ul este aproape identic de această dată. Nu se simte mai rapid, driblingul e cam același, și felul în care te aperi depinde de la jucător la jucător. Am dat goluri imposibile și cu Sam Kerr, dar și cu Patrik Schick, deci paritatea e cam aceeași în ceea ce privește lipsa realismului. Dar cel mai important lucru este că, atunci când pierzi un meci în Ultimate Team, în 95% din timp, știi sau ești conștient că ai meritat să pierzi acel meci (că nu vrei să recunoști e partea a doua). Cumva nu prea mai apar des acele momente în care domini constant și ajungi să pierzi meciul la singura ocazie a adversarului, sau în care egalezi și imediat se reface diferența datorită unui kick off glitch. Sigur, astea și multe altele se pot încă întâmpla, dar mult mai rar decât înainte. Ba chiar, bonus, dacă adversarul are Haaland, Mbappe, Messi, Ronaldo, Putellas sau mai știu eu ce jucători de top, asta nu înseamnă automat că va marca, lucru care era aproape imposibil în FIFA 23.
În rest, modul Ultimate Team rămâne unul bazat pe a aduce profit pentru EA, prin cumpărarea de pachete. Da, îți poți face o echipă bună și fără să dai „un leu pentru Ateneu”, dar va dura câteva săptămâni probabil, spre deosebire de o zi-două. Nu cred că spun nimic nou aici însă, așa a funcționat Ultimate Team în ultimul deceniu și probabil că așa va funcționa mult timp de-acum încolo.
Modul carieră
Cariera de manager în EA FC 24 are parte de două noutăți principale: tactical vision și antrenorii. Prima se referă la stilul de joc general al echipei, filozofia ei dacă vrei, și oferă mai multe variante, precum tiki-taka, gegenpressing, Biblia lui Mourinho, adică Park the Bus sau clasicul „Lungă și pe-a doua” care aici e botezat Kick & Rush. Stilurile aduc modificări în felul în care evoluează echipele, însă per total nu aș zice că schimbă radical modul. Echipele mari aveau deja stiluri personale de joc implementate, care se simțeau mai mult sau mai puțin, iar Tactical Vision încearcă să aplice asta la nivel general. Reușește? Kind of, dar nu mi se pare un game changer.
Similar stă treaba și cu antrenorii, deși aceștia pot avea un impact semnificativ asupra stats-urilor jucătorilor. Poți alege acum diferite tipuri de antrenori, fiecare cu mai multe cunoștințe în diferite tipuri de tactici, iar aceștia vor îmbunătăți într-o anumită măsură atributele primului 11. E interesant și util, dar e o noutate asupra căreia nu vei sta mai mult de 5-10 minute pe sezon.
Player Career-ul arată cam la fel ca anul trecut, cu o schimbare principală, care se simte și în gameplay – PlayStyles. Ține mai mult de gameplay aspectul acesta, pentru că sunt unii jucători care au automat PlayStyles echipate, ceea ce înseamnă că pot face anumite lucruri mai bine ca alții, precum Finesse Shots, viteză mai mare, și altele. E interesant, pentru că dacă îți creezi un jucător, scopul tău va fi practic să aduni cele mai potrivite PlayStyles pentru poziția pe care o ocupi în teren și felul în care evoluezi.
Pro Clubs
Am zis că mă bucur momentan de Ultimate Team, și mi se pare destul de fun, dar modul de joc care are cu adevărat acel „staying power” pentru EA FC 24 este Pro Clubs, pentru că anul acesta include și muuuuuult așteptatul crossplay. Și Doamne, cât de bine că a venit în sfârșit. Am spus și într-unul din review-urile anterioare că Pro Clubs este modul cu cel mai mare potențial de fun, cel care te va face să intri în joc iar și iar și iar, atât timp cât ai o mână de prieteni cu care să te joci.
Iar eu, ca unul din cei 3 utilizatori de Xbox din România, chiar dacă am prieteni care joacă FIFA (acum EA FC) de parcă sunt la program part-time, nu puteam să profit de acest aspect din cauza lipsei crossplay-ului. Anul acesta însă, habemus crossplay, habemus și prieteni până la prima ratare cu poarta goală, deci călătoria în Pro Clubs poate începe indiferent de platforma de pe care se joacă. Și da, este haotic, jucătorii pe care îi vezi în majoritatea timpului sunt ridicoli, la fel ca numele lor, și pare că cea mai matură persoană din acest game mode are 12 ani. But I still live for the banter.
