Am amânat destul de mult să văd The Wild Robot, care s-a lansat luna trecută în cinematografe, și la un moment dat eram pe cale să spun că voi aștepta să apară pe vreun serviciu de streaming și o să îl văd așa, cum am făcut cu Puss in Boots 2: The Last Wish anul trecut. Și nu pot spune cât mă bucur că am renunțat la ideea asta și am făcut până la urmă pași până la cinematograf, ca să mă bucur de una dintre cele mai bune animații pe care le-am văzut în ultimul deceniu.
De câțiva ani, animațiile celor de la DreamWorks au început să fie cu mult peste cele ale rivalilor de la Disney. Dacă așa-numitul Mouse House a preferat să urmeze aceleași rețete pe care le știa de ani buni, bazându-se adesea pe continuări și pe un stil de animație binecunoscut și iubit de mai toată lumea, DreamWorks a decis să meargă pe o altă rută. A explorat noi stiluri de animație cu Puss in Boots: The Last Wish și The Bad Guys, obținând rezultate excelente, atât din partea criticilor, cât și din partea publicului. Iar acum a venit cu The Wild Robot, care pare o încununare a tot ceea ce a învățat studioul în ultimii ani, o adevărată capodoperă a animatorilor care lucrează la filmele sale.
The Wild Robot este un film absolut superb, în care aproape fiecare cadru pare pictat și perfect pentru a fi pus pe perete, într-un tablou. De asemenea, în ciuda acestui lucru, care poate oferi personajelor și scenelor ceva mai multă rigiditate decât o animație realizată integral pe computer, totul este extrem de fluid – mișcările personajelor, micile gesturi ale animalelor din film, fiecare extensie a brațelor robotice ale personajului principal, orice moment dinamic arată extraordinar de natural și de firesc. Design-ul personajelor, decorurile, totul în The Wild Robot a primit o atenție minunată din partea animatorilor și asta se vede în fiecare secundă a filmului, oferindu-ți una dintre cele mai fascinante experiențe vizuale din 2024.
Filmul este bazat pe trilogia scrisă de Peter Brown cu același nume, The Wild Robot, și prezintă povestea lui Roz, un robot inteligent pierdut pe o insulă pe care se găsesc numai animale. Lupita Nyong’o îi împrumută vocea personajului principal, care se află în căutarea unui scop, pe care îl găsește în cele din urmă atunci când decide să aibă grijă de un pui de gâscă orfan. Pe insulă, Roz are parte de multe provocări, încercând să comunice cu animalele din jur și să își rezolve sarcina, aceea de a învăța cum să își protejeze noul pui.
În spatele camerei se află Chris Sanders, care a mai regizat și excelentul How to Train Your Dragon, dar și The Croods, și pe care fanii Disney îl vor recunoaște și ca fiind vocea lui Stitch. Tot el a scris și scenariul filmului, care este unul simplu, previzibil, dar extraordinar de bine pus în practică. The Wild Robot nu te va surprinde cu nimic în ceea ce privește povestea, dar acesta nu este un lucru rău deloc. Este foarte emoționant în multe momente, și nu ar trebui să fii surprins dacă mergi cu un copil la acest film și îți dau ție mai multe lacrimi decât lui. Ca orice animație excelentă, The Wild Robot are și o temă pe care mulți copii nu o vor înțelege, dar care va rezona foarte mult cu adulții, mai ales cu cei care au copii. Este foarte amuzant pe alocuri, și are multe glume care sunt destul de simple, dar livrate extraordinar de actorii care dau voce animalelor.
Și că veni vorba de actori, avem niște interpretări absolut fenomenale. Fiecare personaj se simte viu, are o personalitate aparte, și se simte câtă pasiune a existat în spatele lor. Cum am spus, Lupita Nyong’o este Roz, și este o alegere extraordinară pentru acest rol, deoarece reușește să ofere cumva o anumită căldură și naivitate vocii clasice de robot pe care o face. Pedro Pascal este Fink, o vulpe care se împrietenește cu Roz și care încearcă adesea să își ascundă sentimentele, însă uneori fără succes. Kit Connor este Brightbill, puiul de gâscă rămas în grija lui Roz, de asemenea, extrem de naiv, dar adorabil. În alte roluri mai sunt Mark Hamil, Stephanie Hsu și Matt Berry, care este absolut senzațional de fiecare dată când apare pe ecran. Sincer, fiecare moment cu castorul Paddler, pe care îl interpretează Matt Berry, este aur curat. Sunt atât de multe nume cunoscute în acest film, și deși unele sunt extraordinar de ușor de recunoscut, se confundă imediat cu personajul pe care îl interpretează și se potrivesc perfect.
Coloana sonoră este și ea excelentă, însoțind și îmbogățind majoritatea scenelor care au parte de muzică. Nu iese în evidență adesea, fiind mult mai calmă și mai liniștită decât în alte filme de la DreamWorks, dar funcționează perfect ca un auxiliar. Există un singur montaj cu muzică pe fundal în film, și este superb, m-a făcut să caut piesa imediat după ce am terminat filmul.
Vor exista, evident, comparații cu The Iron Giant, un alt clasic al genului animat, care s-a dovedit a fi un succes critic, dar un eșec la box-office. Din fericire, filmul acesta nu îi va călca pe urme. A fost confirmat deja un sequel pentru The Wild Robot, iar performanța sa la box-office este una excelentă. A debutat pe primul loc în SUA în ultimul weekend al lunii septembrie, și de atunci nu a părăsit top 3-ul încasărilor încă, ba mai mult, a reușit ceva ce de obicei este imposibil pentru un film – să aibă mai multe încasări într-o săptămână decât în cea anterioară, lucru întâmplat chiar în weekend-ul 1-3 noiembrie. La nivel global, The Wild Robot a a atins 270 de milioane de dolari, și grație recenziilor și impresiilor bune pe care le primește, acest număr va continua să crească și să se apropie de borna de 300 de milioane.
