Astăzi este ziua marii lansări a lui Marathon, extraction shooter-ul creat de Bungie în colaborare cu PlayStation, după ce compania japoneză a achiziționat studioul acum patru ani. Doar că jocul ăsta are multe de dovedit înainte de a se bucura de succesul mult-visat, iar după sesiunea de Beta intitulată Server Slam pot spune că mi-am format o părere despre el.
În primul rând trebuie să știți că Marathon nu este un IP nou. Nah, vorbim despre reimaginarea unei francize de jocuri cu care timpul n-a fost prea blând. Înainte de existența lui Master Chief și a universului Halo, a existat Marathon. Doar că trilogia originală a fost lansată pe macOS; ăsta fiind unul dintre motivele pentru care nu atât de mulți gameri știu de existența acestei francize. Doar că la acea vreme Marathon era considerat DOOM-ul gamerilor pe Mac și a avut mereu o comunitate de fani dedicați, iar mulți sunt de părere că fără aceste trei jocuri nu am fi avut niciodată Halo. Deci nu este chiar orice serie de jocuri, ci are o importanță istorică însemnată.
Marathon din 2026 nu este însă o reimaginare a jocurilor clasice, ci mai de grabă a francizei ca întreg. Acțiunea se petrece la 99 de ani după întâmplările din jocurile originale și urmărește un grup de supraviețuitori de pe planeta Tau Ceti IV. Aceștia au fost membrii unei expediții care a plecat de pe Pământ în căutarea altor planete similare, doar că au dispărut pentru o perioadă lungă. Departe, în negura spațiului, exploratorii noștri au întâlnit niște condiții foarte grele și s-au trezit că din vântători, au devenit vânat. În joc intri în pielea unor runneri, oameni care au renunțat la corpurile umane în favoarea unora cibernetice, mult mai adaptabile la condițiile grele de pe Tau Ceti IV.
Scopul acestor runneri, și implicit al tău, este să te lupți cu forțele extraterestre cât și cu alți jucători pentru resurse și informații foarte importante. Odată ce ai pus mâna pe ele trebuie să le extragi, acesta fiind și scopul final al jocului. Ideea asta de extraction-shooter este însă destul de nișată, iar cu o plajă de jucători deja limitată, Marathon trebuie să livreze ceva cu adevărat special. Vorbim însă de creatorii Halo și Destiny, jocuri recunoscute pentru componenta de shooting robustă și gameplay-ul antrenant. Iar multe dintre elementele astea se regăsesc și-n Marathon, navigarea pe hărțile jocului și luptele cu arme de foc fiind fluide. Ca senzație, mi-a plăcut ce-am butonat și cred că Bungie încă știu să facă jocuri bune.
Din punct de vedere vizual, la fel. Marathon este un joc cu o prezentare interesantă și chiar dacă-ți place sau nu, îi vei recunoaște stilul grafic destul de ușor. Iar aici ajungem la prima parte care nu mi-a plăcut. Deși are momente în care strălucește și te face să te simți bine că ai placă video scumpă, elementele blocky din joc arată prost din punctul meu de vedere și fac experiența destul de neplăcută pentru ochi. Același lucru îl am de spus și despre interfața grafică… doar… nu înțeleg ce s-a întâmplat aici, dar sunt de acord cu oamenii care susțin că ăsta este cel mai prost UI văzut într-un joc mare. Navigarea este greoaie, inclusiv din mouse și tastatură, înțelegi cu greu ce este fiecare chestie, și cel mai important, nu este clar de la început ce vrea jocul de la tine. Care armă e mai bună? Ce rarități au chestiile astea și cum le diferențiez? Întrebările astea ar trebui să aibă răspunsuri simple pentru un joc care se vrea competitiv.
După care ajungem la jocul în sine. Gameplay-ul este grozav din punct de vedere mecanic: se simte bine, personajul răspunde rapid la comenzi, mi-ar plăcea să văd asta într-un shooter PVP clasic. Doar că Marathon și formatul său de extraction-shooter nu mă fac să mă simt de parcă aș vrea să experimentez prea mult timp aceste mecanici șmechere. Hărțile se simt goale, iar ce mă așteptam să fie un bullet-fest nu e nimic mai mult decât un survival shooter deghizat în extraction. Adversarii controlați de AI pică mult prea greu și au nevoie clară de niște balansări, în timp ce adversarii umani nu prea-i vezi atât de des pe cât te-ai aștepta. Preț de două-trei meciuri nici măcar nu sunt sigur dacă am jucat doar cu boți, sau dacă au fost și alți jucători acolo cu mine.
Resursele sunt limitate, gloanțele nu-ți ajung nici dacă țintești bine și faci cât mai puțină risipă, iar la final de meci n-am simțit că m-am distrat. Eram doar mulțumit că s-a terminat. Este un joc greu de înțeles, nu neapărat de jucat, iar dacă nu te atrage ideea de extraction-shooter nu văd prea multe chestii care te-ar putea face să apreciezi Marathon.
Va reuși să rămână pe piață? Personal, cred că da. Cel puțin o vreme, eforturile de marketing ale PlayStation și Bungie vor da roade. Dar dacă am învățat ceva din primele zile de Marathon Server Slam este că jocul ăsta a pierdut o parte imensă din primul val de jucători fiind disponibil gratuit. Odată cu lansarea full de mâine care vine cu un price-tag de 40€ vom vedea câți oameni sunt cu adevărat interesați de Marathon. Iar dacă gamerii vor aprecia acest joc, nu pot să fac altceva decât să mă bucur. Însă de unde stau eu, cred că va dura maxim un an până când va deveni free-to-play pentru a evita o altă situație de tipul Highguard sau Concord.
