Agenții AI care „produc cod” pe baza unor input-uri de fapt clonează proiecte Open Source pe care le găsesc online fără a oferi ceva în schimb.
Agenții AI copiază de fapt cod Open Source
Inteligența artificială impune o reflecție legată de comunitatea open-source. Capacitatea tehnologiei de a replica software la scară largă estompează linia dintre inovație și copiere. În special când vine vorba de drepturi de autor.
Doi cercetători în domeniul software au demonstrat recent cum instrumentele moderne de inteligență artificială pot reproduce proiecte open-source întregi, creând versiuni proprietare care par atât funcționale, cât și distincte din punct de vedere juridic. Demonstrația, făcută pe de-o parte și pentru divertisment, arată însă cât de repede poate inteligența artificială să estompeze granițele de lungă durată dintre inovația în programare, legea drepturilor de autor și principiile Open Source care stau la baza unei mari părți a internetului modern.
În prezentarea lor, Dylan Ayrey, fondatorul Truffle Security, și Mike Nolan, arhitect software în cadrul Programului ONU pentru Dezvoltare, au prezentat un instrument pe care îl numesc malus.sh. Pentru o taxă modică, serviciul poate „recrea orice proiect open-source”, generând ceea ce site-ul său web descrie ca fiind „cod distinct din punct de vedere juridic, cu licențiere prietenoasă cu mediul corporativ. Fără atribuire. Fără copyleft. Fără probleme”.
Este un caz de testare al modului în care legea proprietății intelectuale – încă înrădăcinată în precedentele secolului al XIX-lea – se ciocnește cu automatizarea secolului XXI. De la decizia Curții Supreme a SUA în cazul Baker v. Selden, drepturile de autor au fost înțelese ca protejând exprimarea, nu ideile.
Această limită a dat naștere designului de tip „clean-room”, o metodă prin care inginerii realizează ingineria inversă a sistemelor fără a accesa codul sursă original. Phoenix Technologies a folosit această tehnică pentru a-și construi versiunea de BIOS a PC-ului în anii 1980.
Experimentul lui Ayrey și Nolan arată cum inteligența artificială poate efectua un proces „clean-room” în câteva minute, în loc de luni. Dar mai rapid nu înseamnă neapărat corect. Eforturile tradiționale necesitau echipe umane pentru a documenta și reproduce funcționalitatea – un proces care necesita atât supraveghere legală, cât și o forță de muncă semnificativă.
Prin contrast, o „clean-room” mediată de inteligența artificială poate fi invocată prin câteva solicitări, ridicând întrebări cu privire la faptul dacă o astfel de replicare mai contează ca utilizare loială sau creație independentă.
Astfel, există o anxietate mai amplă din cercurile open-source: dacă modelele de inteligență artificială pot copia aproape perfect bazele de cod – uneori chiar și pe cele care au ajutat la antrenarea lor – atunci software-ul open-source ar putea fi reîmpachetat în produse proprietare la scară industrială.
