Sateliții ruși au fost identificați ca fiind cauza unor misterioase interferențe GPS, de câteva secunde, în Europa. Un exemplu rar de interferență GPS provocată de om și provenită din spațiu.
Sateliții rusești ar putea bruia semnalele GPS în Europa
Recent, un astfel de incident GPS a avut loc în București. Autoritățile nu au comunicat nimic pe tema asta. De asemenea, avionul cu care zbura ministrul Apărării a avut parte de un incident similar.
Însă încă există incertitudine cu privire la faptul dacă o astfel de interferență este intenționată și dacă ar putea fi folosită ca armă mai puternică, sub formă de bruiaj GPS cu acoperire continentală, în viitor.
Descoperirea a provenit dintr-o investigație detaliată într-un articol specializat realizat de Todd Humphreys și studentul său Zach Clements de la Universitatea din Texas, Austin, împreună cu Argyris Krizise de la Universitatea Stanford din California. Prin analizarea datelor publice de la stațiile terestre cu receptoare GNSS (Global Navigation Satellite System), aceștia au identificat un model de interferență de mare putere care durează mai puțin de 10 secunde de fiecare dată, dar care poate fi detectat simultan de stațiile terestre din Europa, de la Norvegia la Spania și Polonia, și chiar poate ajunge până la Groenlanda și Canada, spre vest.
Analizând datele stațiilor terestre din ianuarie 2019 până în aprilie 2026, cercetătorii au descoperit 75 de zile cu cel puțin un eveniment de interferență GNSS răspândit, suprapus cu banda de frecvență GPS L1 centrată pe 1575,42 megaherți. Aceasta reprezintă banda principală utilizată pentru transmiterea semnalului de către constelația de sateliți GPS fabricată în SUA și constelațiile GNSS din alte țări.
Astfel de modele de interferență au avut loc mai ales marțea, miercurea și joia în timpul programului de lucru în Europa, a declarat Humphreys pentru canalul YouTube Veritasium. Deoarece o astfel de interferență „la scară continentală” afecta simultan receptoarele GPS din Europa și dincolo de aceasta, Humphreys și colegii săi au calculat că sursa trebuia să fie la cel puțin 1.200 de kilometri deasupra Pământului.
Examinând sateliții care se aflau deasupra orizontului, deasupra regiunii afectate, în timpul fiecărui eveniment de interferență, cercetătorii și-au restrâns căutarea la o mână de sateliți suspecți. Dar nu au putut merge mai departe, deoarece aveau doar date procesate de receptoarele GNSS ale stațiilor terestre – trebuiau să capteze datele brute ale semnalului radio de la sursa de interferență.
Luni mai târziu, Humphreys a primit o informație despre datele brute ale semnalului de interferență care fuseseră captate de stații din Amsterdam, Olanda și Trondheim, Norvegia, în timpul unui eveniment de interferență din 11 februarie 2026.
Examinând diferența de timp la care semnalul respectiv a ajuns la cele două stații diferite, Humphreys și Clements au calculat o „suprafață cvasi-hiperboloidă” care se întinde pe zeci de mii de kilometri în spațiu, acolo unde trebuie să fi fost amplasat satelitul de interferență.
O comparație a orbitelor sateliților suspecti cu suprafața cvasi-hiperboloidă a arătat că orbita unui singur satelit s-a aliniat perfect – satelitul rus Kosmos 2546. Această descoperire, la rândul ei, i-a indicat către șase sateliți din constelația rusă Edinaya Kosmicheskaya Sistema (EKS), inclusiv Kosmos 2546, care sunt concepuți pentru a oferi avertizări timpurii atunci când detectează lansări de rachete balistice.
