După câțiva ani de pauză pentru jocurile cu Yoshi, Nintendo îl readuce în prim-plan cu Yoshi and the Mysterious Book. Acesta nu se mulțumește să reia formula clasică a unui platformer obișnuit, ci încearcă să o ducă într-o direcție mai experimentală, orientată spre explorare decât spre provocări de precizie. Noul joc cu Yoshi are un ritm calm, un stil vizual aparte și o structură originală, care renunță la înșiruirea de niveluri pe un overworld.
Un platformer relaxant, bazat pe explorare
Punctul de pornire al poveștii este simplu și foarte potrivit pentru universul Yoshi. Într-o zi liniștită pe insula lor, Yoshii descoperă că o carte uriașă a căzut din cer, după ce Bowser Jr. a sustras-o din biblioteca castelului Koopa. Din carte iese Mister Encyclopedia, sau Mr. E, care le explică micilor dinozauri că el documentează creaturile lumii. Din păcate, paginile lui au rămas fără notițe, și că are nevoie de ajutorul lor pentru a le restaura. De aici începe aventura lui Yoshi: o călătorie prin paginile cărții, în care fiecare nivel devine un mic ecosistem de investigat, experimentat și, în cele din urmă, înțeles.
Această premisă este importantă fiindcă schimbă complet raportul cu platformingul clasic. În loc să fugă prin niveluri lungi și pline de pericole, Yoshi devine mai degrabă un cercetător, un observator curios care interacționează cu mediul și cu locuitorii lui. Asta înseamnă că jocul renunță aproape complet la ideea de eșec. Nu ai o bară deviață, nu există game over, nu există un timp limită sau riscul de a pierde o viață. Dacă Yoshi cade într-o groapă, este pur și simplu readus imediat înapoi.
Pentru unii jucătorii care caută un joc mai degrabă relaxant, iar acest aspect va fi cu siguranță un avantaj al lui Yoshi and the Mysterious Book. Jocul are o atmosferă jucăușă și fermecătoare, caracteristică lui Yoshi, dar pierde o parte din acea tensiune de platformer care făcea ca vechile aventuri ale lui Yoshi să fie atât de memorabile. Acesta clar nu este un joc reflexe și execuție precisă, ci despre unul în care progresul vine din curiozitate. Trebuie constant să testezi noi idei, să experimentezi cu creaturile pe care le întâlnești și să observi ce efecte au acțiunile tale asupra lor.
Acolo unde jocul impresionează cel mai tare este la nivel de concept și stil vizual. Lumea din interiorul lui Mr. E este afișată ca o schiță desnată cu creionul, cu linii subtile care par să se miște în jurul personajelor, ca și cum totul ar fi fost trasat manual. Este o estetică foarte inspirată, care se potrivește perfect cu ideea de carte „vie” și cu tonul imaginar al jocului. Pe un ecran mare, cu consola Switch 2 în modul docked, efectul vizual este foarte plăcut, dar pe ecranul mic al consolei în mod portabil, aceste efecte își pierd puțin din impact. Totuși, în ansamblu, și acesta unul dintre jocurile de la Nintendo care se bazează pe personalitate și direcția artistică, nu pe tehnologii avansate de renderizare 3D.
Și designul nivelurilor merge în aceeași direcție. Fiecare este scurt, cu spațiu limitat și construit în jurul ideii de explorare. Nu ești trimis să alergi de la stânga la dreapta, ci să vezi ce se întâmplă dacă plasezi un anumit animal într-un anumit loc, dacă îl faci să mănânce un fruct, dacă îl atingi de o plantă sau dacă îl „combini” cu altă creatură. În primul nivel, de exemplu, primele creaturi devine un punct de plecare pentru tot felul de reacții: le poți face să interacționeze cu apă, cu plante sau cu alte obiecte din mediu, iar jocul îți răsplătește curiozitatea cu detalii noi în paginile lui Mr. E. Practic, scopul tău este să descoperi toate interacțiunile posibile cu creaturile sau mediul înconjurător, iar acestea te vor ajuta și în nivelurile următoare atunci când întâlnești aceleași creaturi. Ai la îndemână mai multe „sandbox-uri” în care ești liber să te desfășori.
Pe parcurs apar și alte mecanici creative. Yoshi poate să se folosească de creaturi foarte diferite, de la unele care îl ajută să genereze apă, până la altele care îl poartă prin aer sau îi permit să interacționeze cu mediul într-un mod neașteptat. Desigur, apar și figuri familiare din Yoshi’s Island, precum Shy Guys, Mousers și Goonies, dar sunt reinterpretate într-un context nou, cu noi tipuri de interacțiuni. În loc să fie inamici, ca în jocurile anterioare, aceștia devin locuitori ai unor habitate care dau lumii mai multă viață și personalitate.
Jocul include și alte obiective, precum colectarea de Smiley Flowers sau „bănuți virtuali” care pot cumpăra indicii pentru ce să faci mai departe. Nu toate recompensele sunt utile în sens practic, dar multe sunt plăcute de colectat prin provocările din niveluri și contribuie la atmosfera relaxată. Din păcate, jocul pare să se termine mai repede decât te-ai aștepta, cel puțin dacă urmărești firul principal al poveștii, în aproximativ 8-10 ore. Ca în majoritatea jocurilor de la Nintendo însă, după credits, se deschid câteva căi noi pe care le poți explora. Așa că dacă vrei să rămâi și mai mult în universul Yoshi and the Mysterious Book, există și ceva conținut extra.
