Testele de performanță I/O realizate de HOMOLAB indică faptul că viteza stocării modelului iPhone 18 Pro Max de 1 TB poate scădea sub cea a unui card microSD după epuizarea memoriei cache, performanța deteriorându-se semnificativ pe măsură ce spațiul de stocare se ocupă.
Performanțe slabe pentru stocarea iPhone 18 Pro Max
Testele de performanță a stocării iPhone 18 Pro Max în condiții reale de utilizare au adus rezultate destul de dezamăgitoare. Scorurile arată că stocarea flash poate încetini drastic atunci când este solicitată intens, mai ales pe măsură ce memoria cache se umple, conform Homolab pe Bilibili (o alternativă chineză la YouTube).
Majoritatea telefoanelor din prezent utilizează stocare flash de tip TLC (triple-level cell), care stochează 3 biți de date per celulă de memorie și care, odată cu introducerea tehnologiei 3D NAND, oferă un echilibru optim între viteză, capacitate și durabilitate. În schimb, modelul iPhone 18 Pro Max cu capacitate de 1 TB folosește stocare QLC (quad-level cell), care integrează 4 biți per celulă. Acest lucru permite o capacitate mai mare pe același cip fizic, însă fiecare celulă trebuie să distingă între mai multe stări posibile, ceea ce, de regulă, face ca tehnologia QLC să fie mai lentă și mai puțin durabilă decât TLC.
HOMOLAB a susținut aceste concluzii printr-o comparație directă cu un iPhone 18 Pro de 512 GB echipat cu memorie TLC. În testele ponderate de citire 4K, rezultatele celor două dispozitive au fost apropiate: 46.045 pentru unitatea QLC, față de 51.282 pentru cea TLC. Diferența a crescut în cazul sarcinilor de lucru mixte (citire/scriere), unde modelul TLC a înregistrat performanțe superioare cu aproximativ 38% la adâncimi mici ale cozii de așteptare (11.285 față de 8.168), ecartul reducându-se la circa 12% în condiții de solicitare mai intensă (35.992 față de 32.219).
La fel ca majoritatea telefoanelor moderne, iPhone 18 Pro Max utilizează o memorie cache SLC (single-level cell) mică și rapidă pentru a prelua fluxuri rapide de date, atingând viteze de peste 3.000 MB/s atât timp cât există spațiu disponibil în această memorie. Odată ce memoria cache este epuizată, telefonul trece la un buffer secundar care simulează stocarea de tip TLC și rămâne mai rapid decât memoria QLC brută, oferind o viteză medie de 578 MB/s, deși prezintă variații semnificative.
Abia după epuizarea și a acestui buffer secundar, telefonul scrie direct pe memoria QLC brută; în acest stadiu, HOMOLAB a înregistrat o scădere a vitezelor susținute până la o medie de doar 79,4 MB/s, cu un minim de 25,6 MB/s – performanțe inferioare celor oferite de multe carduri microSD economice.
Situația se agravează pe măsură ce unitatea de stocare se umple. La o grad de ocupare de 60%, spațiul liber redus lasă mai puțin loc pentru memoria cache rapidă, iar capacitatea disponibilă a cache-ului SLC scade drastic: de la aproximativ 250 GB pe o unitate goală la doar 58 GB. De asemenea, viteza bufferului care simulează modul TLC a scăzut, înregistrând o medie de 396 MB/s față de 578 MB/s în starea inițială (goală), iar performanța etapei de scriere directă (write-back) în celulele QLC a scăzut și mai mult, atingând o medie de 45 MB/s și coborând până la un minim de doar 1,1 MB/s – valori mult inferioare celor oferite de soluțiile concurente de stocare UFS 4.0 bazate pe tehnologia TLC, întâlnite pe alte telefoane de top în condiții de utilizare intensă similare.
În cazul majorității activităților cotidiene, precum trimiterea de mesaje, navigarea pe internet și realizarea de fotografii obișnuite, acest lucru probabil nu va fi sesizabil, întrucât memoria cache gestionează bine solicitările intense de scurtă durată. Problema devine însă reală în situații care implică scrieri masive și susținute, cum ar fi înregistrarea unor clipuri video lungi la rezoluție 4K sau în format ProRes, transferul unor fișiere de mari dimensiuni ori restaurarea datelor de rezervă.
