Returnal este primul joc lansat în exclusivitate pentru PlayStation 5, care nu poate fi jucat pe alte platforme, nici măcar dacă sunt ștanțate tot cu logoul Sony. Acesta se folosește la maxim de cele mai noi funcții ale consolei next-gen, cum ar fi 5.1 surround audio sau feedback-ul haptic al controllerelor, unul care îți permite să simți chiar și cele mai mici detalii ale mediului înconjurător extraterestru în care ești aruncat încă din primul minut.
Trebuie să menționez de la început că Returnal nu este un joc destinat oricui, care poate deveni extrem de frustrant pe parcurs ce orele de gameplay se scurg, iar doza de frustrare pe care acesta ți-o poate oferi nu trebuie subestimată. Nefiind neapărat o persoană răbdătoare, Returnal mi-a provocat adesea crize de nervi, în timpul cărora am simțit nevoia arzătoare să arunc cu controllerul în televizor.
Un lucru și mai interesant este faptul că după fiecare astfel de episod, ambiția îmi devenea și mai mare și abia așteptam să încep un nou ciclu pentru a corecta greșelile anterioare. Ceea ce este un sentiment straniu. Cum să îți placă atât de mult un produs de entertainment care mai mult te-a enervat decât ți-a oferit ceva benefic? Simplu. Satisfacția de a trece de un anumit nivel sau boss este una dintre cele mai mari experimentate vreodată de mine și nu se compară cu cea de la nici un alt joc.
Review Returnal: Live. Die. Repeat
Returnal are în spatele său un mecanism destul de simplu. Cine a văzut filmul „Edge of Tomorrow” cu Tom Cruise știe exact ce urmează să explic. Selene face parte din Astra, un fel de organizație care se ocupă cu explorarea diverselor planete. Ea este „Scout”, o unitate de recunoaștere și cercetare care ajunge pe planeta Atropos, deși acest lucru este interzis.
Selene se trezește pe distanta planetă fără să aibă prea mare habar ce s-a întâmplat cu ea, iar lucrurile iau o turnură interesantă în timpul primului ciclu pe care îl vei parcurge. Primul din cele foarte multe care vor urma, pentru că de fiecare dată când Selene moare ea retrăiește momentul prăbușirii pe Atropos, urmând ca tu să o iei de la capăt cu biomul (nivelul) la care ai ajuns. Mereu. Constant. De fiecare dată. De fapt, nici nu știu cine a devenit mai frustrat pe parcursul orelor de joc, eu sau Selene.
Și ca lucrurile să fie și mai interesante, de fiecare dată când mori pierzi toate armele, paraziții, sau buff-urile pe care le-ai adunat de-a lungul unui ciclu. Practic, te întorci la pistol și sabie. Poate părea rudimentar, însă numai pentru arma melee va trebui să petreci ore bune lipit de ecranul televizorului încercând să găsești un sens, cât de mic în decorul care se schimbă constant, odată cu fiecare reset/moarte.
Pentru că harta este una dinamică, mereu în schimbare. Toate lucrurile peste care ai dat în run-ul precedent se schimbă și sunt așternute de către AI-ul jocului într-o cu totul altă ordine, astfel că nu e chiar simplu să ajungi rapid, din nou, la obstacolul de care te-ai lovit în trecut și care te-a învins. Însă odată cu repetiția infinită devii mai bun, înveți să te adaptezi la mediul înconjurător ostil, afli de ce upgrade-uri ai nevoie în funcție de situație, dar îți dai seama și de pașii următori pe care trebuie să îi faci.
Review Returnal: Imersiune completă în joc
Gameplay-ul lui Returnal este foarte fast-paced, dinamic, nu lasă deloc senzația de lentoare. Selene are mai multe moduri prin care poate naviga Atropos, de la sărituri ajutate de jetpack, la dash-ul orizontal sau la sprint-ul care este destul de rapid. Mijloacele de deplasare sunt bine puse la punct și ajutate enorm de către feedback-ul haptic al controllerului DualSense PS5.
Și când spun „ajutat”, mă refer la faptul că schimbă cu totul feeling-ul unui joc. Așa cum spuneam în deschidere, Returnal este primul joc realizat exclusiv pentru PS5, adică nu există o variantă și pentru PS4. Asta înseamnă că studioul Housemarque a avut ocazia să nu facă rabat de la funcții noi și de la toată aria de feedback haptic pe care ți-o poate oferi interfața de control.
Mi se pare un mod minunat prin care se poate îmbunătăți experiența de gameplay, un mod de a te face pe tine, jucătorul, să simți literalmente pe propria piele jocul, chiar și picăturile de ploaie care o înconjoară pe Selene. Este pentru prima dată când este posibilă o astfel de abordare a unui joc, pot să spun că mi-a plăcut extrem de mult și aștept cu nerăbdare să văd și alte implementări care să se folosească la maximum de capabilitățile DualSense.
Review Returnal: Thriller psihologic
Și, ca să ajung și la feeling-ul pe care mi l-a oferit Returnal în toate orele de joc de până acum, trebuie să încep prin a spune că nu sunt un fan al genului horror. Nici la filme, nici la cărți și mai ales, nici la jocuri. Fiind cumva reticent și așteptându-mă la multe „jump scares”, Returnal a reușit să mă surprindă și aici. Este un joc deep, care te pune foarte mult pe gânduri și se folosește de mijloace mult mai inteligente pentru a îți provoca senzația de neliniște pe care o trăiește și protagonista.
Nu de puține ori m-am trezit speriat de cele mai mici detalii, care însă ajută la crearea unei povești intrigante despre rătăcirea pe o planetă necunoscută, al cărei prim scop este să te facă să înnebunești. Iar de multe ori aceste mijloace estetice, cum ar fi un obiect amplasat în altă parte față de ciclul anterior, sau apariția episodică a unui astronaut misterios care te privește în tăcere, provoacă mai multă teamă decât un banal jump scare.