Ca orice copil al sfârșitului anilor ‘90 cu televizor în casă, am descoperit, pe la frumoasa vârstă de 11-12 ani, emisiunea educativă Raw, transmisă pe canalul la fel de educativ Sport.ro. Lăsând gluma la o parte însă, wrestling-ul a fost a huge deal pentru mulți din generația mea în clasele 1-8, iar jocurile care aveau în prim plan superstarurile din WWE erau extraordinar de populare. Seria Smackdown vs Raw a fost de altfel și unul dintre motivele pentru care mi-am dorit foarte mult la acea vreme o consolă (deh, nu am prins trenul cu Here Comes the Pain).
De la preluarea seriei de către cei de la 2K, recunosc însă că mi-am pierdut puțin din entuziasm – plus că am pierdut și contactul cu wrestling-ul, nu am mai fost atât de pasionat de el, făcând cumva saltul către entertainment-ul nescriptat oferit de UFC. Cu toate acestea, am citit și auzit lucruri destul de bune în ultimii ani despre calitatea jocurilor din franciză astfel că, de dragul vremurilor trecute, am zis să îi dau din nou o șansă (deși am jucat puțin și WWE 2K20, însă nu am fost impresionat deloc de el).
O precizare înainte să dăm startul review-ului însă: am jucat WWE 2K23 pe Xbox Series X, iar codul pentru joc mi-a fost trimis de către cei de la CD Media, unul dintre cei mai mari distribuitori de jocuri din regiunea noastră, cărora le și mulțumesc pe această cale.
Gameplay
WWE 2K23 vine la pachet cu un roster destul de vast de wrestleri și manevre, reușind să ofere unul dintre cele mai complexe tipuri de gameplay pe care le-am întâlnit până acum în cadrul francizei. Ai la dispoziție un adevărat arsenal de lovituri și grapples, de la aproximativ o sută de tipuri de suplexuri, până la variații de GTS (Go To Sleep), Tiger Bomb (still my favorite move ever) sau RKO-uri. În funcție de poziția adversarului, poți aplica de asemenea diferite manevre sau lovituri, astfel încât move set-ul fiecărui wrestler poate fi extraordinar de variat, de la atacuri care se concentrează asupra mâinilor, până la lovituri la genunchi, torso sau cap.
Mișcarea wrestlerilor în ring este destul de fluidă, deși mi s-a părut că rămân fără suflu puțin cam repede uneori, chiar și în cazul superstarurilor care domină un meci și dau de pământ cu adversarii cu fiecare ocazie. Sistemele de submission și de pin sunt foarte simple și ușor de înțeles, practic pentru submission doar apeși cu disperare butoanele indicate pe ecran, iar pentru pin trebuie să apeși A sau să ridici stick-ul din dreapta la momentul oportun. Cum am spus, mini game-uri simple, dar foarte ușor de învățat și de pus în practică.
Există unele momente de haos mai ales în meciurile cu mulți participanți, unde atacurile care vizează o țintă ajung să lovească o alta, aflată în apropiere. De asemenea, nu lipsesc cazurile în care atacul tău din alergare sfârșește prin a-l atinge ușor de tot pe adversar sau a-l rata complet, fără ca el să facă un reversal, sau wrestlerul tău se aruncă în afara ringului pe lângă adversarul tău (am pățit asta în câteva rânduri cu John Cena, care a decis, în loc să sară pe Austin Theory, că e mai bine să „ia burtă” lângă masa comentatorilor).
Dacă joci pe normal, atunci nu ar trebui să ai mari probleme în meciuri, pentru că nu vor reprezenta un challenge foarte mare. Pe dificultatea hard te vei chinui ceva mai mult, dar în mare parte a timpului un finisher va putea încheia meciul, cu excepția wrestlerilor mai puternici sau a celor care au Resiliency, o abilitate care le permite să iasă o dată din orice pin sau submission.
Abilitățile speciale precum acest Resiliency au posibilitatea de a schimba cursul unei lupte, însă de a-ți și pierde meciul, în cazul celor ilegale. Wrestlerii heel (băieții răi, adică) au abilități care le permit să folosească un box, să aplice un pumn sănătos sub centură, sau să folosească green mist (pe care prefer să nu o descriu, ci să îți arăt, dacă nu știi ce este), însă trebuie să te asiguri că nu te vede arbitrul atunci când faci asta, pentru că vei fi descalificat (în cazul în care există descalificare în tipul de meci pe care îl joci).
Apropo de tipuri de meciuri, marea adăugare în WWE 2K23 este War Games, care se alătură celorlaltor 10-15 tipuri de meciuri diferite pe care le știi deja probabil – chestii ca TLC, Ladder sau Table matches, Falls Count Anywhere, Extreme Rules, Iron Man, 2 out of 3 Falls, Submission, Steel Cage, Battle Royals, Hell in a Cell și altele. War Games aduce și mai mult haos și nebunie, blocând două echipe în interiorul a două ringuri lipite unul lângă celălalt și înconjurate de o cușcă. Participanții intră pe rând, și e mult mai plăcut când ai avantajul, pentru că te vei lupta 2v1, 3v2 sau 4v3 până în momentul în care toți wrestlerii intră în ring.
Obiectele pe care le poți folosi ca arme sunt cam aceleași dintotdeauna – scaune, kendo sticks, bâte de baseball, și alte câteva lucruri. Îmi pare rău că au dispărut însă unele metode mai creative de a folosi arme, precum felul în care puteai să îi faci „guler” cu scaunul unui adversar. Te poți bate însă prin backstage și poți folosi mediul înconjurător ca arsenal, inclusiv să arunci un adversar de la o înălțime echivalentă cu etajul 3 al unui bloc, după care să sari pe el, cu un elbow drop bine plasat, ca să te asiguri de victorie.
Grafică și prezentare
Câteva din jocurile anterioare ale francizei au fost victima unor probleme mari la capitolul grafică. Îmi aduc aminte și acum meme-uri cu fețe ale superstarurilor din 2K18 sau 2K20, care nu prea corespundeau cu realitatea. Din fericire, nu e cazul și cu 2K23, care aduce o reprezentare ce le face cinste mai tuturor wrestlerilor. Sigur, încă există mici expresii faciale ciudate, dar per total aș spune că mimica feței, outfit-urile și intrările în ring sunt bine recreate și suficient de arătoase, cel puțin pe Xbox Series X. Felul în care părul reacționează la anumite manevre poate să fie puțin ciudat, mai ales în cazul wrestlerilor cu păr lung și ceva mai complex creat, care poate să ducă la niște glitch-uri ciudate.
Fanii sunt în continuare o mulțime creată cu copy/paste, dar nu pot spune că mă deranjează asta prea tare. Arenele arată însă bine, și ai o varietate mare din care poți alege, de la arene clasice din WCW până la unele care sunt plasate în parcări sau într-o sală de sport a unui liceu american. Nu lipsesc și cele de la evenimentele PPV din WWE, la care se adaugă și pachetul de prezentare original, care face o treabă bună din a te introduce în atmosfera evenimentului sau meciului pe care urmează să îl ai, în cazul celor mai speciale, precum War Games sau Money in the Bank.
Unul dintre cele mai mari avantaje pe care le are în continuare franciza WWE 2K este reprezentat însă de Community Creations, o zonă de unde poți descărca superstaruri noi, arene, centuri și multe, multe altele. Sigur, poți spune și că funcționează ca o mică scuză pentru cei de la 2K ca să nu elibereze update-uri la săptămână, de fiecare dată când un wrestler își schimbă echipamentul sau devine heel/face. Însă nu am cum să nu laud funcția asta care îți permite să ai un roster și mai mare, și să aduci în joc wrestlerii tăi preferați, din promoții obscure, sau legende pentru care WWE poate nu a avut drepturile sau interesul pentru a le introduce în 2K23.
Și dacă tot am vorbit de Community Creations, merită să amintim și de tool-ul de creație în sine, care este absolut remarcabil. E unul dintre lucrurile care mi-au plăcut tot timpul la jocurile WWE, care îți oferă o mie și una de opțiuni de a-ți crea propriul wrestler, de la plasarea pistruilor de pe față până la modificarea capului într-o abominație din cele mai cumplite coșmaruri. E remarcabil cât de variată și complexă e unealta de creație, și câte posibilități de outfit-uri ai la dispoziție pentru a-ți personaliza cât mai mult experiența în WWE 2K23.
Moduri de joc
Numărul larg de opțiuni pare să fie un motiv al lui WWE 2K23, pentru că se regăsește și aici. Avem MyRise, unde îți creezi propriul wrestler și urmezi una dintre cele două povești diferite, The Legacy sau The Lock, MyFaction, care este un fel de Ultimate Team cu wrestleri, MyGM, care te pune în rolul managerului general al unui brand și în care vei concura cu ceilalți manageri pentru a vedea cine se pricepe cel mai bine la realizarea unui show, Universe Mode, unde poți să conduci întregul WWE și să creezi poveștile pe care ți le dorești, și 2K Showcase, unde vei trece prin cele mai importante momente din cariera lui John Cena, superstarul de pe copertă.
Deci, să le luăm pe rând. MyRise este cu siguranță cea mai mare și mai plăcută surpriză a jocului, oferind două povești radical diferite, însă la fel de interesante. The Legacy spune povestea nepoatei unei foste multiple campioane în divizia feminină a WWE, care debutează și încearcă să îi calce pe urme mătușii sale, însă se confruntă cu un start tumultos și multă confuzie în ceea ce privește identitatea sa și cum se diferă față de cea a legendei în umbra căreia pășește. The Lock spune povestea unui superstar cu mult pedigree obținut în afara WWE, în circuitele independente din Japonia, care ajunge în cea mai mare promoție de wrestling din lume și este prezentat din start ca un viitor campion mondial. Doar că cei din WWE vor să îi asigure succesul într-un mod foarte particular.
Ambele povești sunt solide, bine scrise și destul de lungi, oferindu-ți cam 6-8 ore de conținut în parte, dacă faci și meciuri opționale, care îți oferă posibilitatea de a-ți face superstarul și mai puternic. Am terminat The Lock și mă aflu aproape de jumătatea lui The Legacy, și ce pot spune e că ambele sunt în anumite momente previzibile, dar nu în sensul rău. Rivalitățile pe care le ai sunt create natural, au motive reale, la fel și prieteniile, iar scenariștii poveștii dau dovadă de mai mult umor decât m-aș fi așteptat, mai ales în cazul poveștii lui The Lock. Nu lipsește o doză bună de corniness, că doar vorbim totuși de wrestling aici.
MyFaction este, cum am zis, un soi de Ultimate Team cu wrestleri. Colectezi cărți cu aceștia, care îți permit să îi folosești apoi în ring, cu diferite bonusuri, în funcție de managerii pe care îi ai, de anumite atribute pe care le aplici și multe altele. Ai și un mod multiplayer, precum și challenge-uri singleplayer, iar scopul celor de la 2K aici este să îți ofere un motiv să intri în joc în fiecare săptămână, însă cred sincer că celelalte moduri vor face o treabă mai bună din acest punct de vedere (deși mărturisesc că am deja vreo 3 ore investite și în MyFaction).
MyGM este un mod pe care îl poți juca solo sau cu prietenii, fiecare dintre voi luând în primire unul din brandurile din WWE și gestionând un buget, din care va trebui să contractezi wrestleri, să creezi show-uri și rivalități pentru aceștia și să fii mai bun decât ceilalți manageri generali ai show-urilor cu care te lupți. E un mod foarte complex și care te poate ține lipit de ecran zeci de ore fără probleme, pentru că fiecare săptămână îți oferă nu doar provocări noi de la șeful cel mare, Triple H, ci și posibilitatea de a-i sabota, sau de a fi sabotat de ceilalți GMs. Asta face cumva ca fiecare show să fie diferit de precedentul, și face modul să fie și mai dinamic.
WWE Universe e locul în care pierdeam zeci de ore în ultimele titluri ale francizei pe care le-am jucat, de la crearea de story-uri pentru titluri, până la încercarea de a transforma un superstar mai slăbuț într-un adevărat monstru capabil să domine întreaga industrie. Asta îți permite și Universe Mode-ul din WWE 2K23, oferindu-ți un control total asupra promoției, de la realizarea unor noi show-uri, până la editarea unor wrestleri, astfel încât să îți dai frâu liber viselor. Sunt destul de multe cutscene-uri care pot declanșa rivalități sau forma echipe sau alte lucruri similare, deci ai o varietate satisfăcătoare și din acest punct de vedere.
În fine, 2K Showcase-ul de anul acesta te plimbă prin cariera lui JOOOOOOOOOOOOOHNNNNNN CEEEEENAAAAAAAAA. Dacă nu ai citit asta cu o voce răgușită care îți urlă în cap, îmi pare sincer rău pentru tine. Ai astfel posibilitatea de a lua parte la unele dintre cele mai importante lupte din cariera sa, but with a twist: sunt de fapt înfrângerile, și tu vei juca cu adversarii săi, nu cu „the man himself”. Astfel, vei avea ocazia de a intra în pielea lui Rob Van Dam, Undertaker, Brock Lesnar sau AJ Styles, și să recreezi unele dintre cele mai mari înfrângeri ale omului care a marcat istoria wrestling-ului modern. E un twist foarte interesant și neașteptat, iar înainte de fiecare meci Cena îți spune câteva cuvinte despre acesta, lăudându-și adversarul. Carisma sa e binevenită în orice moment, iar 2K Showcase-ul din WWE 2K23 merită parcurs din plin.
Soundtrack și comentariu
Soundtrack-ul din WWE 2K23 este unul dintre cele mai diverse pe care le-am ascultat vreodată. Deși are doar 12 melodii, sunt reprezentate aici o mulțime de genuri, de la rock, la rap, latino și pop, cu nume precum Metallica, Ozzy Osbourne, Post Malone, RHCP, Joyner Lucas, sau Doja Cat. Poate părea repetitiv și prea mic, dar eu mărturisesc că playlist-ul de pe Spotify a ajuns imediat la favoritele mele, deci pot spune că am fost un fan.
La comentariu sunt Michael Cole, Corey Graves și Byron Saxton, iar glumele dintre ei și remarcile pe care le fac cu privire la competitorii din ring parcă nu mai sunt la fel de repetitive ca în anii anteriori, când ajungeam să dau comentariul pe mute în timpul meciurilor. Sunt și ceva mai conștienți de situațiile din meci și comentează acum inclusiv peste intrările în ring ale wrestlerilor, exact ca în viața reală.
