Într-o mutare care pare desprinsă din romane și filme distopice, cercetătorii din Rusia au demarat testele pentru o nouă clasă de dispozitive de supraveghere, denumite „bio-drone”. Conform Metro, Neiry, o companie de neurotehnologie din Moscova cu legături strânse cu aparatul de stat, a anunțat dezvoltarea unei tehnologii care permite operatorilor umani să preia controlul asupra păsărilor vii. Proiectul se concentrează pe transformarea porumbeilor obișnuiți în unități de zbor controlate de la distanță, capabile să execute misiuni de monitorizare fără a trezi suspiciuni.
Dispozitivele biologice, codificate sub denumirea PJN-1(de la pidgeon din engleză), nu se bazează pe metodele tradiționale de dresaj, care necesită timp și răbdare. În schimb, oamenii de știință au optat pentru o abordare invazivă și radicală, implantând chirurgical electrozi în creierul păsărilor cu o precizie milimetrică. Această interfață neurală este conectată la un „rucsac” miniatural purtat de pasăre, care conține echipamente electronice, un sistem de urmărire GPS și o sursă de alimentare bazată pe energie solară. Compania nu a dezvăluit câte păsări supraviețuiesc procedurii, dar tinde spre o rată de 100% în viitor.
Mecanismul de control este pe cât de fascinant din punct de vedere tehnologic, pe atât de problematic din punct de vedere etic. Reprezentanții companiei Neiry susțin că implantul nu forțează fizic pasărea să vireze, ci acționează la nivel neurologic. Prin stimularea anumitor centri nervoși, porumbelul este indus în eroare să creadă că el însuși dorește să zboare în direcția dictată de operator. Această manipulare subtilă permite ghidarea stolurilor întregi pe rute specifice, transformând instinctul natural într-un instrument de navigație militară.
Unul dintre avantajele acestui sistem este eliminarea completă a necesității de antrenament prealabil. Potrivit dezvoltatorilor, orice animal supus operației devine controlabil de la distanță imediat după procedură. Performanțele acestor bio-drone sunt impresionante, porumbeii fiind capabili să acopere distanțe de până la 500 de kilometri într-o singură zi, sau aproximativ 3.000 de kilometri pe parcursul unei săptămâni, oferind o rază de acțiune vastă pentru misiuni de lungă durată.
Planurile companiei rusești nu se limitează doar la porumbei. Alexander Panov, fondatorul Neiry, a dezvăluit o strategie de diversificare a „flotei” în funcție de specificul misiunii. Astfel, corbii ar putea fi utilizați pentru transportul unor încărcături utile mai grele, în timp ce pescărușii și albatroșii sunt vizați pentru misiuni de monitorizare a zonelor costiere și a teritoriilor marine extinse. Această versatilitate sugerează o integrare profundă în strategiile de supraveghere și securitate.
Deși compania prezintă tehnologia ca fiind sigură pentru mediul urban, argumentând că riscul de prăbușire al unei bio-drone este egal cu probabilitatea naturală ca o pasăre să cadă din cer, experții în apărare sunt alarmați. Capacitatea porumbeilor de a se integra perfect în peisajul urban îi transformă în spioni ideali, invizibili la propriu în fața sistemelor convenționale de detectare a dronelor. Există temeri justificate că aceste camere zburătoare vii ar putea fi utilizate nu doar pentru paza obiectivelor sensibile, ci și în zone de conflict activ.
Această inițiativă vine după un alt proiect controversat al aceleiași companii, care a implicat manipularea activității cerebrale a vacilor pentru a crește producția de lapte, semnalând o tendință clară a Rusiei de a exploata neurotehnologia în scopuri utilitare și strategice, indiferent de implicațiile bioetice.
