Comisia Europeană a anunțat că va discuta cu industria jocurilor video și cu reprezentanții consumatorilor până la finalul lui 2026. Măsura vine ca răspuns la inițiativa cetățenească europeană „Stop Destroying Videogames”, care cerea protecții mai clare pentru jocurile dezactivate de publisheri. Problema vizată este tot mai frecventă în industria modernă: multe jocuri depind de serverele online pentru a funcționa. Când suportul comercial se oprește, unele titluri devin parțial sau complet inaccesibile, chiar dacă utilizatorii au plătit pentru ele.
Momentan Comisia Europeană nu va propune o lege care să oblige publisherii să mențină jocurile funcționale după oprirea suportului comercial. Instituția invocă, printre altele, drepturile de proprietate intelectuală existente, dar promite un dialog cu industria pentru standarde mai bune privind finalul ciclului de viață al jocurilor.
Comisia Europeană nu propune încă o obligație legală
Comisia spune că, în această etapă, nu poate propune o obligație legală prin care jocurile video să rămână jucabile după ce nu mai sunt oferite comercial. Argumentul central ține de legislația UE privind drepturile de autor, unde autorii au drepturi exclusive asupra creațiilor lor. În cazul jocurilor video, situația este mai complicată decât la alte produse digitale. Pe lângă copyright, pot exista și alte drepturi de proprietate intelectuală care protejează elemente vizuale și tehnologice ale unui joc.
Asta nu înseamnă că publisherii pot opri orice serviciu fără consecințe. Comisia subliniază că legislația europeană de protecție a consumatorilor impune deja informarea utilizatorilor despre durata și condițiile de încetare a contractului înainte de achiziție sau abonare.
Ce drepturi au jucătorii când un joc este oprit
Directiva privind conținutul digital și serviciile digitale oferă consumatorilor remedii atunci când produsul sau serviciul livrat nu corespunde contractului ori așteptărilor rezonabile. În anumite situații, jucătorii pot avea dreptul la rambursări proporționale. Comisia spune că va lucra cu organizațiile de consumatori și autoritățile competente pentru a crește nivelul de informare privind aceste drepturi. Instituția va raporta înainte de finalul anului despre aplicarea Directivei privind conținutul digital și serviciile digitale.
Această abordare mută accentul de la o obligație generală de păstrare a jocurilor online la aplicarea mai activă a drepturilor existente. Publisherii ar putea fi împinși astfel să ofere jocuri cu durată de viață mai lungă sau soluții mai clare pentru momentul în care serverele sunt închise.
Un cod de conduită pentru „finalul duratei de viață”
Primul pas anunțat de Comisie este deschiderea unui dialog cu industria jocurilor și cu reprezentanții consumatorilor. Obiectivul este redactarea unui cod de conduită privind gestionarea perioadei de „end of life” pentru jocuri video.
Henna Virkkunen, vicepreședintă executivă pentru suveranitate tehnologică, securitate și democrație, a spus că inițiativa arată importanța jocurilor video în cultura actuală.
„Sper că industria va asculta comunitățile de jucători și va accepta standarde mai bune de retragere, astfel încât comunitățile să poată continua să se întâlnească și să joace împreună”.
Inițiativa „Stop Destroying Videogames” nu a obținut deocamdată obligația legală cerută inițial, dar a forțat Comisia Europeană să formuleze un răspuns public și să deschidă o discuție instituțională cu industria. Este a paisprezecea inițiativă cetățenească europeană care primește un răspuns formal al Comisiei de la lansarea mecanismului, în 2012.
Rezultatul este mixt, dar încurajator pentru gameri. Nu există încă garanția că un joc cumpărat azi va rămâne funcțional după oprirea serverelor, dar Comisia recunoaște problema și leagă explicit durata de viață a jocurilor de drepturile consumatorilor. Publisherii trebuie însă să țină cont de faptul că închiderea serverelor nu ar trebui să fie doar o decizie internă de business. În UE s-ar putea ca astfel de practici să contravină legilor de protecție a consumatorilor, transparență contractuală și responsabilitate față de comunitățile care au susținut acele jocuri.
Cel mai probabil, în câțiva ani vom vedea ceva similar cu ceea ce întâlnim în industria de smartphone-uri și alte dispozitive electronice: o perioadă de „suport software” anunțată public, probaibl chiar scrisă pe carcasa jocului sau pe pagina de produs de pe magazinele digitale.