Sony susține că „un consumator rezonabil” știe deja că nu deține cu adevărat bunurile digitale pentru care a plătit. Între timp, Consumer Rights a întocmit o listă care cuprinde peste 30 de exemple în care Sony le-a comunicat clienților că, de fapt, aceștia dețin jocurile digitale achiziționate.
Dezabtare privind drepturile asupra jocurilor
Deși pasionații de jocuri plătesc deseori sume mari pentru jocurile video, Sony susține acum că un cumpărător „știe” că nu deține de fapt acel joc.
Dar un proces colectiv intentat recent împotriva Sony susține că PlayStation Store nu precizează suficient de clar faptul că achizițiile digitale nu echivalează cu deținerea propriu-zisă a produsului. Atunci când un jucător efectuează o achiziție pe PlayStation Store, acesta plătește pentru o licență digitală care poate fi revocată în orice moment. Achiziția nu garantează accesul permanent la un anumit joc, conținut descărcabil (DLC) sau pachet de elemente cosmetice.
Echipa juridică a Sony a ripostat, susținând că nu încalcă nicio lege privind proprietatea digitală, întrucât „consumatorii rezonabili nu ar fi induși în eroare” de mențiunile scrise cu caractere mici din magazinul virtual.
Se pare că, drept răspuns la acele argumente, grupul Consumer Rights a creat un „tabel cu referințe de pe site-ul Sony privind deținerea jocurilor digitale”. Lista include peste 30 de situații în care textele Sony conțin afirmații de genul: „pentru un joc pe care îl deții” sau „dacă deții versiunile pentru PS4 și PS5 ale aceluiași joc, iată cum poți comuta între ele…”.
Unul dintre exemplele mai recente poate fi găsit în secțiunea de întrebări frecvente (FAQ) Marvel’s Wolverine: „deținătorii ediției standard pot, de asemenea, să facă upgrade la conținutul ediției Digital Deluxe”.
Reclamanții au susținut că Sony a încălcat o lege din California care interzice vânzătorilor de bunuri digitale să facă reclamă sau să ofere spre vânzare un astfel de produs folosind termeni precum „a cumpăra” (buy), „a achiziționa” (purchase) sau orice alt termen pe care o persoană rezonabilă l-ar interpreta ca implicând un drept de proprietate nelimitat asupra bunului digital respectiv.
Un vânzător de produse digitale poate evita încălcarea legii oferind clienților informații clare cu privire la licențele pentru care plătesc. Rămâne de văzut cum va evolua acest proces în săptămânile și lunile următoare.
