Mișcarea este numită de oamenii de știință o „poliță de asigurare globală”, prin care aceștia vor încerca să asigure supraviețuirea speciei umane, în cazul în care o catastrofă va avea loc pe Pământ. Arca ce va ajunge pe Lună va conține 335 de milioane de mostre de spermă și ovule.
Arca lunară ar urma să funcționeze cu energie solară și va păstra înăuntrul său și semințe și spori, alături de ovule și spermă, toate înghețate și aparținând unui total de 6,7 milioane de specii de pe Pământ.
Conceptul a fost prezentat de Jekan Thanga, cercetător la universitatea din Arizona, și câțiva studenți ai săi, în timpul IEEE Aerospace Conference de săptămâna trecută. „Pământul este un mediu volatil în mod natural. Oamenii au fost aproape de un dezastru acum 75.000 de ani în timpul erupției supervulcanului Toba, care a cauzat o perioadă de 1000 de ani de răcire și, conform unor studii, a coincis cu o scădere a diversității umane”, a spus Thanga.
El a prezentat ca principal pericol pentru eradicarea speciei umane problema schimbării climatice, care contribuie la creșterea nivelului mărilor. Alte posibilități luate în calcul de Thanga au fost o pandemie globală ucigătoare și un război nuclear la scară largă. Svalbard Seedbank din Norvegia, cunoscută și ca „seiful apocalipsei”, adăpostește în aceste momente sute de mii de mostre de semințe care au ca rol asigurarea continuării biodiversității pe Pământ. Thanga și echipa sa cred însă că păstrarea acestora pe planeta noastră este un lucru prea riscant.
Ideea lor este de a trimite pe Lună, în mai multe etape, câteva sute de milioane de mostre care să fie păstrate într-un seif ascuns sub suprafața satelitului natural al Pământului, pentru siguranță. Mai exact, o rețea de tuneluri formate de lavă în urmă cu miliarde de ani ar urma să servească drept lăcaș pentru această arcă. Tunelurile ar putea oferi protecția necesară pentru arcă față de radiația solară, meteoriți și schimbările bruște de temperatură.
Thanga spune că pentru transportul celor 335 de milioane de mostre (aproximativ 50 pentru fiecare din cele 6,7 milioane de specii) ar fi necesare 250 de lansări de rachete, de peste 6 ori mai multe decât au fost necesare pentru a construi Stația Spațială Internațională (40 de lansări).
Propunerea de design a construcției de pe Lună include panouri solare plasate la suprafața satelitului pentru electricitate și lifturi care să coboare până în tunelurile care adăpostesc mostrele. De asemenea, Thonga și echipa sa sugerează instalarea unor șine magnetice pe care ar putea circula roboți, care să verifice starea mostrelor.
