În 2019, Netflix era în căutarea unor noi seriale originale, într-o perioadă în care cursa streaming-ului părea mai aprigă ca niciodată, cu Disney+ pregătit de lansare și HBO numărându-și premiile Emmy obținute de Succession, și cu alte 3-4 servicii de streaming la orizont sau care încercau să își găsească un loc în piață. Netflix avea nevoie de un win, și încă de unul considerabil, și acela a venit dintr-unul din cele mai neașteptate locuri, un serial britanic despre un tânăr a cărui mamă se ocupă cu terapia în probleme de natură sexuală.
Nu pare genul de serial care să devină hit, însă show-ul creat de Laurie Nunn a cucerit foarte multă lume prin felul matur în care trata anumite probleme, deși vorbim de o comedie cu liceeni britanici, și mai ales printr-o distribuție care a introdus o mulțime de nume ce au devenit ulterior cunoscute publicului larg. Cele mai celebre dintre acestea ar fi Emma Mackey (Maeve), pentru care au urmat apariții în Barbie sau Death on the Nile, sau noul Doctor Who, Ncuti Gatwa (Eric). În roluri principale se mai află și Asa Butterfield (Otis) sau Gillian Anderson (Jean), care veneau deja cu un catalog puternic de roluri în spate, în filme precum The Boy in the Striped Pyjamas sau The X-Files.
Fast-forward peste 4 ani, și ajungem în prezent unde, ca orice lucru bun, Sex Education se încheie. Ajuns la al patrulea sezon, serialul a adunat destul de mulți fani, devenind una dintre cele mai celebre producții Netflix. L-am urmărit și am fost un mare fan de la bun început, deși finalul sezonului 3 a fost unul dintre cele mai frustrante pe care le-am întâlnit la un show, iar acum a venit timpul să îți spun și care este părerea mea despre ultimul sezon din Sex Education, și dacă are un climax bun (îmi cer scuze, nu m-am putut abține).
De asemenea, mai am o mențiune. E una din puținele dăți în care fac asta, dar chiar simt că e foarte greu să vorbesc despre Sex Education fără să dau spoilere. Deci, FULL SPOILERS AHEAD. O să vorbesc de final, de personaje din sezonul 4 și ce se întâmplă cu ele, and all that jazz. O să mă limitez la sezonul 4 în mare parte, dar posibil să mai aduc aminte și de alte aspecte din sezoanele anterioare. Deci, dacă nu ai văzut încă ultimul sezon din Sex Education, go watch it și te aștept după aici.
Unde începem
Povestea din sezonul 4 al Sex Education începe la scurt timp după evenimentele de la sfârșitul sezonului 3. Astfel, o găsim pe Maeve în America, într-un soi de relație la distanță cu Otis, foarte complicată – ca mai toate relațiile la distanță. Personajele principale rămase în Moordale se mută într-o școală nouă, Cavendish Sixth Form College, foarte diferită de cea anterioară, cu un aspect modern, ușor high-tech, care integrează gadget-uri în viața de zi cu zi a elevilor și în care diversitatea, din toate punctele de vedere, este încurajată. Elevii dau senzația că au libertatea de a face ce doresc, fără vreun program foarte strict sau obligativitatea și rigurozitatea școlilor tradiționale.
Otis încearcă să pună bazele unui serviciu de terapie sexuală în noua școală, la fel cum a făcut în Moordale, însă descoperă că aici există deja acest lucru. O fată căreia i se spune O (Thaddea Graham) se ocupă de asta, iar Otis ajunge, bineînțeles, în conflict cu aceasta, fiecare dintre ei încercând să se impună ca singurul terapeut sexual din campus. Alături de Otis și Eric, în noua școală se mai află și Ruby (Mimi Keene), Aimee (Aimee Lou Wood), Jackson (Kedar Williams-Stirling), Isaac (George Robinson), Viv (Chinenye Ezeudu) și Cal (Dua Saleh), din „garda veche”, iar printre elevii noi cei mai importanți ar fi Abbi (Anthony Lexa), Roman (Felix Mufti), sau Aisha (Alexandra James).
Controverse
Am avut ocazia de a vedea în avans primele 6 episoade din sezonul 4, grație celor de la Netflix România, cărora le mulțumesc pe această cale (evident, faptul acesta nu are niciun fel de impact asupra părerii mele finale despre Sex Education, în caz că există vreun dubiu). De ce e important să menționez asta? Pentru că știam exact ce fel de reacții va stârni, și din ce parte a internetului, și care vor fi motivele. Nu e un secret că Sex Education a fost criticat și anterior pentru temele pe care le abordează și felul în care tratează relațiile între persoane de același sex sau faptul că vorbește despre crizele de identitate prin care trec anumite persoane. Sezonul acesta, serialul include mai multă diversitate ca niciodată, iar lucrul acesta avea, bineînțeles, să supere un anume colț foarte întunecat al internetului.
Să ne înțelegem: mă refer aici la oamenii care condamnă serialul doar pentru simpla existență a unor personaje, sau a unor relații dintre personaje, nu la cei care chiar au ceva cu substanță de spus, de criticat cu privire la respectivele personaje. Pe scurt, dacă opinia ta despre Sex Education S4 se rezumă la „e prost că e cu persoane trans”, nu pot să te iau în serios.
Acestea fiind zise, îmi place ultimul sezon din Sex Education, dar nu pot să nu simt o mică dezamăgire, pentru că mi se pare puțin sub celelalte trei. Să luăm însă lucrurile pe rând.
Otis + Maeve = vă rog, nu
Elementul principal al poveștii îl reprezintă în continuare relația dintre Otis și Maeve, și sunt sigur că mulți dintre cei care sunt nemulțumiți de ultimul sezon vor cita ca motiv principal al nemulțumirii lor faptul că cei doi nu rămân împreună la finalul serialului. Însă, mie mi-a plăcut mult acest lucru, pentru că, trebuie să recunosc chiar și cu riscul de a supăra cei mai aprigi fani ai acestui cuplu, că nu îmi place deloc de Maeve.
Să nu mă înțelegi greșit: Emma Mackey face o interpretare excelentă, însă personajul ei, Maeve Wiley este extraordinar de enervantă în foarte multe momente. Am resimțit același lucru și în sezonul 3, iar în cel final e și mai rău, pentru că obsesia lui Otis cu ea îl face și pe el să ia decizii stupide și să se comporte oribil cu mai toți apropiații săi. De altfel, cred că acesta e și principalul minus al sezonului 4 – faptul că foarte multe dintre personaje sunt nu neapărat dislikeable, ca să folosesc un cuvânt din greaca veche, dar cu siguranță sunt greu de plăcut. Mai toți par să ia decizii proaste, să nu își dea seama că îi rănesc pe alții, să fie egoiști, încăpățânați, sau pur și simplu să nu facă nimic din ceea ce sfătuiesc pe alții – da, Otis, la tine mă uit. Și da, teoretic vorbim de niște copii sau niște tineri care sunt în pragul maturității în unele cazuri, însă am avut deja 3 sezoane în care i-am văzut pe mulți dintre ei luând decizii proaste și neglijând aspecte ale relațiilor lor interpersonale, deci să vezi cum se întâmplă din nou asta devine supărător.
Case in point: Otis. Otis nu a fost niciodată neapărat vocea rațiunii, însă mai mereu a avut un punct de vedere valid, pe care îl puteai înțelege, chiar și atunci când nu avea dreptate. În sezonul 4 însă, Otis este extrem de inconstant, alternând momentele de candoare și onestitate și sfaturile bune, precum discuția cu mama sa când spune că încă are nevoie de ea, sau sfatul oferit lui Roman pentru problema sa cu Abbi, cu cele în care mintea sa pare că se confruntă cu o eroare 404 și alege să ignore complet o persoană care ține la el (serios acum, cât de greu e să îi scrii un mesaj de două cuvinte lui Ruby în mașină, când o aștepți pe Maeve câteva ore) sau nu înțelege de ce este deranjat Eric. Și da, înțeleg că, așa cum spune și Eric la un moment dat, de fiecare dată când apare Maeve în peisaj, Otis se pierde complet. Am fost cu toții acolo, într-o relație care ne face să uităm complet de restul lumii, însă ce face Otis este atât de în antiteză cu ceea ce ne-a fost arătat în primele 3 sezoane încât nu am putut să nu fiu enervat de el întregul sezon.
Maeve a fost o durere în coasta mea și în sezonul 3, dar atunci am înțeles de ce. Pe cât de mult mi-a plăcut în primele două sezoane și am relaționat cu drama prin care trecea, pe atât de mult m-a enervat în ultimele două, iar în sezonul 4 Maeve Wiley pare că există doar pentru a strica lucrurile. Se întoarce chiar în momentul în care Ruby și Otis au un mic moment, atunci când se apropie Isaac și Aimee, iar plecarea ei în America nu schimbă mai nimic, pentru că rămâne în continuare centrul universului din Moordale. Practic, mai tot ce se întâmplă în Moordale are o legătură cu Maeve sau are nevoie de aprobarea lui Maeve sau o implică pe Maeve, deși ea nu mai este acolo. Iar Maeve întorcându-se în Moordale îl dă total peste cap pe Otis, cauzând acea inconstanță de care vorbeam mai sus. E foarte greu pentru un show să strălucească atunci când nu are doar un personaj principal dificil de plăcut, ci amândouă.
Ruby este MVP-ul acestui sezon, și personajul care are parte de cel mai „meh” final dintre toate, în opinia mea. Expresiile faciale ale lui Mimi Keene sunt extraordinare, „fură” fiecare scenă în care se află și reușește să strălucească având un rol mult mai puțin important ca cel din sezonul 3. Otis are nevoie de Iisus și de un miracol de-al lui, la cât de orb este în ceea ce o privește pe Ruby, pentru că fata asta face totul pentru el, însă fără să primească nimic în schimb. Și bineînțeles, la un moment dat realizează că ce simte ea nu e reciproc și trece mai departe, Otis dând pur și simplu din umeri, and that’s it. Acesta e punctul de final al poveștii lui Ruby din Sex Education, și se simte cumva sub așteptări.
The fun team
Eric a rămas cel mai constant personaj de-a lungul serialului, în continuă evoluție, și deși sezonul 4 pare că nu prea știe ce să facă cu el pe alocuri, tot rămâne un element central al poveștii și unul dintre principalele atuuri ale serialului. Povestea lui din acest sezon cu „atingerea divină” e puțin bizară, chiar și pentru standardele Sex Education, dar măcar e fun și ne oferă o altă latură a personajului, pe care nu am mai descoperit-o până acum. Iar Ncuti Gatwa rămâne o gură de aer proaspăt în ceea ce privește umorul.
Cele două povești care nu o implică sub nicio formă pe Maeve sunt cea dintre Adam și familia sa, respectiv cea dintre Jean, mama lui Otis, și Joanna (Lisa McGrillis), sora ei. Și sunt și probabil cele mai enjoyable din acest sezon, mai ales cea a lui Adam, care explorează reformarea familiei sale, dar și felul în care acesta se confruntă cu traumele din trecutul său și cum poate trece peste acestea. Adam primește un final vindecător, în care acesta reușește să treacă peste toate problemele pe care le-a avut, lucru foarte important ținând cont că a fost probabil personajul cu cele mai puține momente fericite de-a lungul serialului.
Cele două surori, Jean și Joanna, ajung să locuiască împreună în sezonul 4, și e o mutare destul de curajoasă din partea producătorilor de a aduce un personaj complet nou atât de târziu în derularea serialului, mai ales când este vorba de unul care e atât de important în viața unuia dintre personajele principale. Joanna este foarte diferită de Jean, și lucrul acesta este evident de la bun început, cele două având niște probleme din trecut, rămase nerezolvate. Felul în care evoluează relația dintre ele de-a lungul sezonului este extraordinar, iar acea dezvăluire de la final a Joannei este extrem de dureroasă. Jean și Joanna sunt cu siguranță una dintre cele mai bune părți ale sezonului 4.
Isaac și Aimee au o idilă puțin neașteptată, dar într-un final binevenită. Cei doi se îndrăgostesc, Isaac o ajută pe Aimee să realizeze felul în care poate scăpa de trauma momentului din autobuz, și ambele personaje evoluează de-a lungul sezonului, până când Maeve se întoarce și pune capăt acelei evoluții, doar pentru a-și da seama, în ultimul episod, că ea e de vină în situația asta (jeez, girl, mi-aș fi dorit să o faci cu câteva episoade mai repede). Momentul cu liftul blocat și protestul spontan din finalul serialului sunt bine integrate, supărarea lui Isaac cu privire la lift fiind vizibilă încă din primul episod. E acolo o glumă care mi se pare că strică puțin momentul, acel „I’m just really passionate”, și reacțiile unora îl fac să se simtă puțin forțat, dar rămâne un moment drăguț, deși cred că putea fi pus în scenă mai bine.
Alegerile care nu schimbă nimic (ca la noi, heh)
În fine, ultimul story arc (de care îmi aduc aminte cel puțin) despre care vreau să spun câte ceva este cel al „războiului” dintre O și Otis, cu privire la cine rămâne terapeutul sexual al școlii. L-am lăsat la final nu neapărat pentru că aș fi vrut, ci pentru că sincer am și uitat de el în multe momente. Ceea ce ar trebui să fie intriga principală a sezonului, un element esențial în primele două-trei episoade, ajunge să fie trecut cu vederea extraordinar de ușor și cumva ajunge în background. Însuși directorul școlii, la finalul alegerilor din ultimul episod spune „this was a waste of time” și nu aș putea să îl contrazic, pentru că, din nou, status quo-ul rămâne același.
Mai sunt alte 3 povești diferite, însă despre care nu am multe de zis: cele ale lui Jackson și Viv, care oferă ceva mai multe detalii despre trecutul lui Jackson, și o pun pe Viv față în față cu o relație toxică, și cea a lui Cal, care e probabil și cea mai emoționantă din întreg sezonul, în timp ce încearcă să facă față greutăților cu care vine tranziția. Toate sunt destul de bune, deși le-am mai văzut într-o măsură sau alta în alte producții.
Îmi place în continuare paleta de culori a serialului, care combină foarte bine griul/cenușiul specific britanic și zonei în care este filmat serialul, pe la granița cu Țara Galilor, cu decorul foarte modern al noii școli și ținutele personajelor, pline de culori stridente în multe cazuri. Noua școală nu are însă nici pe departe farmecul pe care îl avea Moordale. Deși mai hi-tech și cu un look mai modern, aspectul său o face să își piardă din personalitate.
Un punct în plus și pentru secvența cu înmormântarea, care este destul de bună și aduce o concluzie pentru câteva din personaje, precum Eric și Adam – acesta este și singurul moment al sezonului în care Adam interacționează cu alte personaje decât părinții lui sau șefa sa, dacă îmi aduc bine aminte.
