Încep cu o mărturisire: de câțiva ani deja mă tot întreb care e rolul telefoanelor cu Plus în coadă din gamele Samsung. Asta se întâmplă din mai multe motive: an de an, am testat mai tot timpul varianta Ultra, cea mai cea, cu specificațiile de top, cele mai bune din industrie și cu ecranul cel mai strălucitor și mai mare. Uneori, ne-am jucat și cu varianta așa-zisă „vanilla”, cea de bază, dar rareori am avut timp să aruncăm o privire pe telefoanele „Plus”, deci cumva părerea pe care ne-o formam despre ele era oarecum din afară.
Anul acesta, am primit însă un Samsung Galaxy S24+ în teste, și am zis că e un moment bun să vedem de ce insistă totuși producătorul sud-coreean să aibă și o variantă de mijloc în gama sa de Galaxy S-uri. Vom arunca o privire mai ales asupra diferențelor față de Galaxy S24 Ultra, care are deja un review dedicat, pe care îl poți vedea aici, făcut de colegul meu Cătălin (la care o să și apelez puțin mai târziu în acest material). Deci, gata cu introducerea, e timpul să vedem dacă merită să economisești în jur de 1500 de lei (diferența aproximativă dintre versiunea de bază a lui S24+ și cea a lui S24 Ultra), alegând un Galaxy S24 Plus în locul unui Ultra.
The obvious
Începem cu diferențele evidente, de formă și dimensiune. S24 Ultra e ceva mai mare față de Galaxy S24+, dar nu cu mult – 6,8 inchi față de 6,7 inchi, cât are mijlociul gamei. E o diferență și în materie de formă, bineînțeles, cu un S24+ care are colțuri curbate, spre deosebire de cele drepte ale variantei Ultra, însă ecranul e același, complet plat, la fel ca marginile drepte, care amintesc de telefoanele producătorului cu mărul mușcat. Eu unul prefer varianta cu colțuri curbate, pentru că mi se pare mult mai confortabil de ținut în mână.
Apropo de asta, S24+ e și mai ușor decât Ultra-ul, evident, fiind doar aproape de 200 de grame. Lipsește stylus-ul, dar dacă ții morțiș să folosești unul, probabil că poți găsi o husă cu loc dedicat pentru el care să se potrivească și cu S24+.
La construcție se mai observă o diferență care ar putea fi importantă, deși pentru mine nu ar fi un deal breaker. S24 Ultra are cadrul din titan, cu sticlă Gorilla Glass Armor pe față și spate, în timp ce varianta S24+ vine cu un cadru din aluminiu, însă nu orice tip de aluminiu. Este acel Armor aluminum 2, despre care Samsung spune că este mai rezistent la zgârieturi și căzături – lucru care a fost verificat deja în mai multe teste de rezistență de pe internet. Sticla de pe față și spate de pe Galaxy S24+ este Gorilla Glass Victus 2, deci din nou, mi se pare o variantă suficient de bună ca să nu îți faci probleme. În plus, și S24+ vine cu rating IP68, la fel ca fratele său mai mare.
Ah, și să nu uit de partea mea favorită – cu 1500 de lei în plus sau în minus cheltuiți, tot fără încărcător în cutie primești telefonul.
The not so obvious
Apoi, există lucrurile mai puțin evidente, cele ascunse la interiorul telefonului, sau pe care ai nevoie să le examinezi puțin ca să îți faci o părere. Unul dintre ele e ecranul, care este absolut identic pe ambele variante, cu 120Hz rată de refresh, HDR10+ și luminozitate care ajunge într-un orbitor 2600 de niți. Și nu, nu folosesc orbitor la termenul figurat, așa că mare grijă cum ții luminozitatea într-o cameră întunecată. Până și calitatea ecranului este identică la ambele device-uri, fiind un AMOLED LTPO.
Bateria este foarte similară, cu o diferență de doar 100mAh în favoarea telefonului mai scump, însă ambele se încarcă cu până la 45W. Nici la configurații nu se remarcă vreo diferență majoră, cu excepția faptului că Galaxy S24 Ultra are acea variantă de stocare de 1TB, care e puțin prea mare, în opinia mea. Memoria RAM e de 12GB pentru toate modelele de S24+ și S24 Ultra.
Adevărata diferență este, fără îndoială, procesorul. Spre deosebire de Snapdragon 8 Gen 3 care se găsește la interiorul lui Galaxy S24 Ultra, Galaxy S24+ vine cu un procesor Exynos 2400, proprietar Samsung. Iar aici am să îi dau cuvântul lui Cătălin, care nu a fost neapărat impresionat de performanțele procesorului de la Qualcomm, și a vrut să vadă cum se descurcă în comparație cu acesta Exynos-ul.
Cătălin: Dacă ați văzut deja review-ul Galaxy S24 Ultra, probabil știați deja că am fost destul de dezamăgit de sistemul de răcire, insuficient pentru a ține în frâu căldura degajată de procesorul Snapdragon 8 Gen 3. Am tot repetat testele și nu am ajuns la altă concluzie. S24 Ultra se încinge, iar performanța susținută scade la jumătate. Am văzut online că alți jurnaliști au avut noroc mai mare, cu limitare doar pe la 60-65%, dar unitatea pe care o avem la Connect, cumpărată din magazin, așa se comportă. Astfel am sperat că modelele cu Exynos vor ieși mai bine în aceleași teste, putând fi o alternativă mai ieftină și posibil mai performantă, dar nu a fost să fie.
În testele cu Galaxy S24+ am obținut scoruri mai mici, dar totuși în parametri apropiați. În GeekBench, se vede clar că procesorul Exynos 2400 cu 10 nuclee este mai lent decât cel cu 8 nuclee de la Qualcomm. Diferența în AnTuTu nu este atât de mare, dar există, în timp ce în 3DMark Wild Life Extreme, diferența este una considerabilă. Există însă un test în care S24+ câștigă în fața lui Ultra: testul Solar Bay, care folosește Ray Tracing. Diferența nu este majoră, dar scorul este consistent mai înalt.
Și așa ajungem la performanță susținută în testele de stres din 3DMark. Exynos 2400 menține 55,5% din performanță după 20 de teste în Wild Life Extreme, dar scorurile sunt mai mici decât pe Ultra. În Solar Bay însă, testul de ray tracing, performanța susținută este mai înaltă, la 58% pe Exynos, cu un scor mai mare decât pe Ultra.
Concluzia este că procesorul Exynos este într-adevăr mai puțin performant, dar nu cu mult, iar în utilizare normală nu vei sesiza diferențe. Totuși, dacă ar exista mai multe jocuri cu ray tracing pe mobil, pe S24+ ar exista șansa ca degradarea performanței să fie mai mică. Din păcate, nu prea există multe jocuri de acest gen. Dacă ar fi să aleg între Ultra și S24+, acum că le-am folosit pe amândouă, aș alege modelul Plus, în special pentru că îmi place mai mult cum se simte în utilizare.
Cealaltă absență majoră – camera
Deci, dacă până acum aș zice că nu simți prea tare diferența dintre un Galaxy S24 Plus și un Galaxy S24 Ultra, mai ales dacă nu ești un fan al S-Pen-ului, situația se schimbă puțin când vine vorba de camere. Aici lipsește „uriașul” de 200MP de pe spatele lui S24 Ultra, dar și acel senzor periscop telephoto de 50MP, deci ai două absențe majore. În locul lor, se află doar o cameră de 50MP cu stabilizare optică și f/1.8, iar ultrawide-ul de 12MP și camera tele de 10MP sunt identice cu cele de pe Ultra. Există și o cameră de selfie de 12MP, tot identică cu ce găsești pe varianta Ultra.
Deci, aici clar renunți la niște aspecte foarte importante, și depinde mult de cât preț pui pe capacitățile foto ale unui telefon dacă ești dispus să economisești – sau nu – cei 2000 de lei. Ce pot să spun însă despre camerele lui Galaxy S24+ este că nu sunt unele slabe, deși nici nu m-au impresionat peste măsură.
Să o luăm în ordine. Principala de 50MP oferă claritate și o acuratețe a culorilor destul de bună, deși se remarcă cumva paleta clasică a celor de la Samsung care tinde să aplice niște nuanțe de gri asupra fotografiilor, făcându-le puțin mai întunecate decât în realitate. Focusul se păstrează uniform în planul mediu atunci când ai mai multe „straturi” într-o fotografie, și per total nu aș avea cine știe ce să-i reproșez acestei camere. Dynamic range-ul e bun, iar pentru cazurile în care vrei să surprinzi mai multe elemente dintr-o imagine, și la o calitate superioară, poți selecta modul de 50MP, care aduce îmbunătățiri destul de mari din acest punct de vedere, deși cu ceva mai mulți MB ocupați din stocare.
Fotografiile făcute la apus cauzează mici neplăceri, în sensul în care nu știu exact când e momentul să trec pe Night Mode și când pot folosi în continuare modul normal. Am preferat totuși a doua variantă în majoritatea timpului, pentru că mi se pare că modul de noapte vine cu o paletă de culori puțin prea aprins, cu dominante de albastru și galben. Cerul nopții devine din negru sau gri închis un albastru în mai multe nuanțe, iar prezența oricărei lumini galbene în cadru pare că se întinde peste toate celelalte aspecte ale fotografiei, ca ciuperca din The Last of Us.
Portretele vin la pachet cu un bokeh foarte puternic, pe care îl poți dezactiva dacă nu îți place sau îi poți scădea intensitatea. Chiar și așa însă, decuparea subiectului mi se pare excelentă – telefonul știe ce formă are, ce este și îl izolează excelent în cadru. Și nuanțele sunt destul de bine reprezentate, la fel și tonurile pielii pentru selfie-uri. Apropo de selfie-uri, si acestea sunt bune pe S24+, si surprind o cantitate destul de mare de detalii ale fetei.
Ultrawide-ul este satisfăcător și arată multe dintre calitățile de pe modul de 12MP al camerei principale, deși mi se pare că are ceva mai multe probleme în lumină scăzută și un dynamic range mai scăzut. O poți folosi însă pe timp de zi fără vreo problemă și nici deformarea nu e deranjantă.
Zoom-ul este unul 3x, optic, și e unul dintre elementele mele favorite de pe telefonul acesta. Rezultatele pe care le oferă sunt fotografii bogate în detalii, clare și arată foarte bine.
Pentru filmare, Galaxy S24+ poate ajunge până la calitate 8K la 30fps, la fel ca Ultra. De fapt, singurul lucru care lipsește aici este posibilitatea de a filma la 4K cu 120 de cadre pe secundă, absență pe care oricum nu cred că o vei simți prea tare. Filmările sunt bune, culorile destul de vii, stabilizarea optică își face treaba, și există și posibilitatea de a transforma o filmare normală într-una slow-motion, una dintre funcțiile AI pe care Samsung nu le-a promovat atât de mult, dar care este destul de fun măcar să o încerci. Și că tot veni vorba de AI…
Funcțiile AI
Am lăsat la final aspectul AI, pentru că e singurul de care nu ar trebui să îți faci nicio grijă dacă oscilezi între Galaxy S24+ și S24 Ultra. Funcțiile AI sunt disponibile pe toate telefoanele din gamă, fără vreo diferență. Le-am încercat și eu, și unele sunt într-adevăr super utile și aș vedea unele persoane folosindu-le foarte des, altele sunt mai mult la statutul de gimmick și doar le vei arăta prietenilor când te întreabă dacă ăsta e telefonul ăla nou cu AI.
În ultima categorie mi se pare că se încadrează și Circle to Search, pe care Samsung a pus și cel mai mare accent dintre toate, sau cel puțin asta a fost impresia mea. O decizie puțin ciudată, ținând cont că vine pe mai toate device-urile de top cu Android până la sfârșitul anului, și e deja disponibilă pe Pixel-uri. Circle to Search e interesantă, dar eu unul nu mă văd folosind-o mai des de..nu știu, să zicem o dată sau de două ori pe lună. Nu știu, poate sunt eu o fire mai puțin curioasă, dar nu văd multe scenarii reale de utilizare a funcției. Poate doar o căutare a unui loc dintr-o fotografie pe Instagram sau a unei haine unde nu e foarte clară marca.
Funcția de rezumare a textelor e bună și interesantă, dar așa cum zice și Cătălin în review-ul pentru S23 Ultra, mai e de lucrat la ea. Adevăratele vedete sunt funcțiile care permit traducere și transcriere în timp real și ok, știu că nu sunt încă disponibile și în limba română, dar în același timp nu văd să existe foarte mulți oameni care să nu știe engleză măcar la nivel conversațional și să încerce să folosească aceste funcții. O să vină și limba română la un moment dat, dar până atunci merită apreciate și în forma actuală și unele meserii vor avea o muncă ceva mai ușoară din când în când cu ajutorul lor.
Mai sunt și câteva funcții de editare și generare de imagini, dar nici aici nu pot să spun că mi se pare vreuna din ele un game changer. Unele dintre ele erau disponibile și pe generații mai vechi din gama Galaxy S, precum remasterizarea unei fotografii, și sunt interesant de utilizat de câteva ori, dar dacă nu faci multe fotografii cu telefonul, o să uiți rapid de ele.