Am scris acest review acum câteva săptămâni, când The Amateur abia intra în cinematografele din România, dar nu l-am publicat aici, fiind disponibil doar în emisiunea Connect de la Prima TV. Am realizat însă că mai rămăseseră câteva lucruri pe care nu am avut timp să le detaliez acolo, așa că ce ocazie mai bună de a publica aici review-ul în întregime, cu tot cu paragrafele noi? The Amateur încă se găsește în cinematografele din țară, și dacă nu ai apucat să îl vezi până acum, află din review-ul de mai jos dacă merită sau nu atenția ta.
Răzbunarea, un motiv clasic
The Amateur este regizat de James Hawes, pe baza unui roman scris de Robert Littell, și prezintă povestea unui tânăr angajat al CIA care decide să acționeze de unul singur după ce soția sa este ucisă într-un atac terorist la Londra. Deși superiorii săi știu cine sunt vinovații, refuză să facă ceva împotriva lor, așa că Heller (interpretat de Rami Malek) fuge din agenție și încearcă să își satisfacă setea de răzbunare pe cont propriu. Este de asemenea și un remake al unui film canadian din 1981.
Hawes a fost, până recent, un regizor de seriale, fiind în spatele camerei pentru primul sezon din excelentul Slow Horses, dar și în două episoade din Black Mirror, printre altele (apropo, review aici pentru ultimul sezon din Black Mirror). The Amateur este abia al doilea său film de lungmetraj, dar britanicul este destul de stăpân pe sine în scaunul regizoral, iar lucrul acesta se vede.
The Amateur e bine filmat, deși puțin cam lipsit de culoare, cu o paletă foarte rece în marea majoritate a celor două ore în care se desfășoară. Acțiunea nu e cea mai spectaculoasă, dar și aceste scene sunt bine conduse și coregrafiate, deși nu foarte multe la număr.
Eroul de acțiune care nu știe să se bată
E totuși un motiv pentru care The Amateur nu strălucește la capitolul acțiune și acela este faptul că personajul principal nu este unul tipic filmelor de acest gen. Heller este un tip cu un IQ de 170, extraordinar de inteligent, cel care a ajutat practic la crearea rețelei de supraveghere globale a CIA-ului, însă nu știe să se bată sau să folosească o armă. Tocmai de aceea planurile sale nici măcar nu iau în calcul adesea astfel de rezolvări, pentru că știe că dacă se ajunge la o luptă corp la corp, șansele sale scad dramatic.
Iar pentru un astfel de rol, Rami Malek este o alegere absolut excelentă. Personajul său de aici amintește mult de cel din Mr. Robot, un alt băiat antisocial, extrem de deștept și care se pricepe la orice ține de un computer. Malek e perfect pentru un astfel de rol, și o demonstrează încă o dată aici, printr-o mimică foarte bună, o privire constantă de om aflat în panică, și o licărire în ochi care trădează disperarea în care se află personajul său.
Laurence Fishburne și Jon Bernthal apar și ei în film, iar primul este foarte bine utilizat, în rolul lui Henderson, un general periculos care poate găsi pe oricine, oriunde, și pleacă în căutarea lui Heller. Interacțiunile lui Fishburne și Malek oferă majoritatea momentelor de umor ale filmului, care nu sunt multe, dar sunt suficient de bine scrise cât să smulgă măcar niște zâmbete. Nu e cel mai memorabil rol al lui Fishburne, dar se vede că s-a distrat în el, și reușește să păstreze o prezență amenințătoare în marea majoritate a filmului.
Jon Bernthal, irosit
Jon Bernthal în schimb mi se pare că a fost puțin irosit în The Amateur, iar rolul său putea fi interpretat de orice alt actor impozant din punct de vedere fizic. Bernthal este unul dintre actorii pe care mi-aș dori să-i văd mult mai des în filme și seriale, pentru că reprezintă constant un punct de atracție în orice joacă: în The Bear strălucește în fiecare episod în care apare, interpretarea sa din rolul lui The Punisher este memorabilă și mai mereu aduce o energie care îți atrage privirea. Și în The Amateur e la fel, doar că este extrem de puțin utilizat, iar lucrul acesta e destul de dezamăgitor. De fapt, distanța dintre aparițiile sale pe ecran este atât de mare, că am și uitat pur și simplu că este în film până în momentul în care reapare, iar felul în care o face este lipsit de vreun sens anume și nu are aproape nicio consecință asupra desfășurării acțiunii.
Scenariul are niște găuri măricele, și nu cred că e foarte bine să te gândești la el prea mult. Cea mai deranjantă vine după un moment important din a doua parte a filmului, care se soldează cu o urmărire terminată foarte brusc și fără motiv, din perspectiva urmăritorilor. Nici coloana sonoră nu se remarcă în vreun fel, iar cinematografia este, așa cum am zis deja anterior, copleșită de nuanțe reci, potrivite pentru un astfel de film, până la urmă. Există și o scenă foarte bună, a cărei concluzie o vezi din nefericire în trailer, dar este ceva ce nu îmi amintesc să fi văzut în vreun film de acțiune, și un moment care arată cât de departe poate ajunge dorința de răzbunare a lui Heller.
The Amateur este însă salvat de o premisă oricum interesantă, care îți oferă un alt tip de erou de acțiune, unul calculat și care preferă să își asume riscuri doar atunci când este neapărat necesar. Cele câteva scene de acțiune oferă tensiunea și suspansul necesare pentru a-ți păstra atenția, iar povestea este simplă, ușor de urmărit și probabil nu te va surprinde cu nimic. E un „popcorn movie” ca la carte, adică vei putea să spui cu ușurință că ai petrecut 2 ore bune la cinema, fără să le regreți, dar și fără să te gândești prea mult la ele după aceea.
