De obicei, în redacția connect Andrei este responsabil cu testarea oricărui produs audio ne trece pragul. Însă de această dată am insistat să mă ocup eu de „clientul” nostru de astăzi, deoarece voi încerca să ofer o perspectivă mai puțin specializată în ceea ce privește domeniul audio. Pe scurt, voi încerca să scriu acest review din perspectiva unei persoane care își dorește un soundbar și nu prea știe încotro sau spre ce produs să se îndrepte.
Packaging & Setup
Pot să spun că Sonos Ray m-a impresionat încă de la packaging, acesta fiind ambalat într-o cutie premium, în stil minimalist, iar primul gând m-a dus spre o asemănare cu produsele Apple. Iar în ceea ce privește setup-ul, acesta este foarte facil. În mod normal, nu ai nimic mai mult de făcut decât să scoți soundbar-ul din cutie și să îl cuplezi la alimentare. Desigur, asta doar dacă vrei să-l folosești pe post de boxă externă.
Însă, desigur, Ray a fost dezvoltat pentru a fi cuplat la un TV. Însă ajungem imediat și la acel moment, nu înainte să îți povestesc de una dintre cele mai interesante funcții de la Sonos. În principiu, va trebui să descarci aplicația oficială de pe AppStore sau Google Play, pentru a putea lega boxa la rețeaua ta Wi-Fi. Asta pentru ca Ray să își facă imediat primul upgrade de firmware către cea mai recentă versiune. Iar pasul imediat următor face referire la ce ziceam mai devreme. Funcția de configurare a sunetului pentru a fi cât mai fidel conform spațiului în care e amplasat soundbar-ul.
Mai exact, aplicația Sonos se folosește de microfonul telefonului tău pentru a „mapa” camera în care vei folosi device-ul. Asta înseamnă că va trebui, preț de vreo două minute, să te plimbi cu smartphone-ul prin fiecare colțișor al încăperii pentru ca AI-ul să își dea seama cum trebuie să calibreze mai bine output-ul. E o operațiune foarte ușoară, însă una care face o diferență sesizabilă în calitate, una de care până și eu am putut să îmi dau seama fără probleme.
Odată ce și acest pas a fost trecut cu brio, nu-ți mai rămâne decât să testezi rapid noul tău soundbar cu ajutorul telefonului, pentru a asculta sunetul „trademark” Sonos, unul care face din producătorul din Statele Unite unul dintre cei mai apreciați din lume pe acest segment. Însă ajungem imediat și la acel capitol. Până una-alta, trebuie să folosim soundbar-ul la ce se pricepe el mai bine, nu? Da, trebuie să îl legăm la televizor.
Conexiunea la TV
Și nu pot să spun că acest pas a fost la fel de ușor ca ceilalți. Însă nu este vina Sonos aici, ci a televizorului meu LG, care are un proces de setup ceva mai complicat atunci când vrei să adaugi accesorii audio care nu sunt fabricate în Coreea de Sud. Ray nu poate fi conectat pe E-ARC, care se folosește de portul HDMI al televizorului, pentru că nu dispune de această ieșire, precum frații săi mai mari și mai costisitori din gamă. Astfel că opțiunea cea mai la îndemână mi-a fost conexiunea optică, cu un cablu pe care tot cei de la Sonos îl includ în pachet.
Pot să spun că mi-a luat vreo cinci minute ca să îmi dau seama exact cum se conectează accesoriul în acest fel, deși nu a fost prima dată când am utilizat un astfel de device pe TV-ul meu. În fine, după ce totul a fost rezolvat cu brio, am putut să mă bucur de Ray la întreaga sa capacitate. Iar un alt lucru de notat aici este ușurința cu care soundbar-ul face trecerea de la TV la modul Bluetooth, ca să poți pune muzică și de pe telefon.
Am reușit să îl „leg” și la Magic Remote-ul meu pentru un control mai facil, iar comutarea dintre sunetul de pe TV și cel din Spotify, de exemplu, se face din telefon sau telecomandă. Când vreau să ascult muzică, pur și simplu dau play din aplicație la melodia pe care o vreau, iar atunci când vreau să comut înapoi pe sunetul din TV, pur și simplu apăs unul dintre butoanele de volum de pe telecomandă. Cam atât e de simplu.
Sunet
Și iată că ajungem și la capitolul cel mai important din incursiunea noastră de astăzi. Sunetul. Sonos este un brand recunoscut pentru sunetul premium, asemenea altor producători care dezvoltă produse top-range, iar în ceea ce privește soundbar-urile, Sonos stă foarte bine și pe acest segment de piață. Deși Ray este încadrat într-un segment mai jos de preț decât Beam sau Arc, este surprinzător cât de puternic poate fi pentru dimensiunile sale reduse.
Pot să spun direct că este ultra-suficient pentru o petrecere de apartament, de fapt nici nu vei avea nevoie să treci de un anumit prag al volumului. Asta e posibil datorită celor patru amplificatoare, celor două tweetere dar și celor două midwoofers, care contribuie totodată și la bass-ul lui Ray. În plus, și forma acestuia ajută foarte mult la acustică, iar combinația cu Trueplay (sistemul de calibrare de care îți povesteam mai sus) asigură cea mai bună experiență auditivă.
În ceea ce privește înaltele și joasele, acestea găsesc acel punct de mijloc pe care îl cauți, nici prea pregnante, dar nici prea „slabe”. Mărturisesc că primul lucru pe care l-am făcut atunci când am instalat Ray a fost să dau drumul la „Enemy” de la Imagine Dragons, iar bass-ul de la inceput, combinat cu un nivel ceva mai ridicat al volumului m-au pregătit așa cum trebuie de ceea ce avea să urmeze.
Pe scurt, fără să fac o analiză extrem de amănunțită a sunetului, Ray îți dă acea senzație pe care o obții doar la device-urile ceva mai scumpe. Acel „crispness” care e destul de greu de obținut pe soundbar-urile care fac parte din categorii mai joase de preț. Iar dacă vrei să tinzi chiar spre un sistem audio format din mai multe elemente, la fel ca în cazul tuturor device-urilor Sonons, Ray poate fi interconectat cu alte boxe, precum One. De exemplu, poți să ai încă două unități One, pe care să le „legi” de Ray, pentru ca apoi să folosești funcția Trueplay pentru a obține o experiență cu adevărat surround. Bineînțeles, diferența dintre „potriveală” și „overkill” este dată de mărimea încăperii.
