Assassin’s Creed: Shadows nu a avut o călătorie foarte lină către PC-urile și consolele de jocuri, lansarea sa fiind amânată de câteva ori în ultimele câteva luni. Se pare însă că așteptarea în plus a meritat, întrucât Ubisoft a putut livra un joc care reușește să se apropie de nivelul așteptărilor pentru cel mai nou titlu din cea mai importantă serie a sa de jocuri.
Un ninja și un samurai în Japonia feudală
După ce am vizitat Egiptul și Grecia antică în Origins și Odyssey și am intrat în rolul unui viking războinic în Valhalla, sub-seria de jocuri cu elemente RPG din cadrul francizei Assassin’s Creed ne transportă direct în Japonia feudală în cadrul lui Shadows, mai exact în perioada în care Oda Nobunaga încerca să unească toate clanurile japoneze sub conducerea sa.
Față de alte jocuri din serie, Assassin’s Creed: Shadows pare că pune accentul mult mai mult pe componenta de poveste, fiind destul de clare eforturile studiourilor Ubisoft pentru a crea o experiență mai „cinematică”, care să spună o poveste mai captivantă și mai bine dezvoltată decât în trecut. Din cele mai multe puncte de vedere, cred că aceste eforturi sunt de succes, întrucât pe parcursul celor câteva zeci de ore necesare pentru a parcurge întreaga poveste, te vei apropia foarte mult de cele două personaje principale.
Da, pentru prima dată de la Syndicate, seria Assassin’s Creed are din nou două personaje jucabile, care sunt disponibile în paralel. Pe de-o parte o avem pe Naoe, care face parte din clanul Iga, luptătoare shinobi care își caută dreptatea după ce satul său natal a fost invadat, iar pe de altă parte îl avem pe Yasuke, care este un soi de pește pe uscat în această perioadă istorică. Acesta este este bazat pe un personaj istoric care chiar a existat, însă cei de la Ubisoft și-au luat multe libertăți creative în portretizarea sa. Yasuke ajunge destul de repede un samurai care respectă tradițiile și pare să înțeleagă bine cultura japoneză în care este plasat fără voia sa.
Naoe pare să fie eroina principală, pentru că o bună parte a poveștii este concentrată în jurul său. Abia după câteva ore de joc ai și opțiunea de a juca în rolul lui Yasuke, punct din care poți alterna între cei doi oricând și oriunde. Desigur, există câteva quest-uri dedicate unuia sau altuia, iar anumite misiuni principale te forțează să joci cu amândoi, sau îți dau chiar opțiunea să alternezi între ei pentru diverse segmente de gameplay. Și probabil că vei dori să faci asta, întrucât cei doi au stiluri extrem de diferite de joc.
Pe de-o parte, o avem pe Naoe, care pare să fie exact ceea ce te-ai aștepta de la un „asasin”. Luptătorii Shinobi, sau „ninja” cum îi știm noi popular, sunt maeștri ai furișării, dar și războinici de temut, așa că Naoe are la dispoziție abilități de furișare, de cățărare și de asasinare fără a face zgomote. Cu destulă răbdare, poți infiltra o bază inamică fără ca nimeni să își dea seama. Atunci când luptele sunt inevitabile însă, Naoe are la dispoziție destule arme și echipament, cât și diverse abilități speciale care să îi permită să iasă din orice situație. Naoe este singura dintre cei doi care are acces la celebra lamă ascunsă a asasinilor dar și singura care se poate cățăra pe orice clădire imediat folosind un cârlig extrem de versatil. Experiența de joc cu Naoe amintește cel mai mult de jocurile originale din serie, care încurajau furișarea, ceva ce s-a cam pierdut pe parcursul ultimelor jocuri.
Yasuke, pe de altă parte este un samurai, ceea ce înseamnă că are o rezistență mai mare la atacuri și este și mult mai puternic în confruntări directe. Acesta preferă abordarea directă, fie de la apropiere, fie de la distanță. Producătorii au ales ca doar acesta să beneficieze de un arc cu săgeți sau cu o pușcă „teppo”, utile pentru a păstra distanța față de inamici. Yasuke are abilități limitate însă pentru furișare și cățărare.
O evoluție a stilului Assassin’s Creed
Mecanica de joc pentru lupte a evoluat puțin de la ultimele titluri, fiind acum bazată pe mai mult pe precizie. Inamicii lovesc puternic și trebuie să înveți rapid să parezi, să eschivezi și să știi când să ataci. Ba chiar anumite eschive pot lăsa inamicii vulnerabili, pentru un bonus de damage. Echipamentul pe care îl deții poate să ofere diverse bonusuri, așa că va trebui să îți găsești un build „ideal” mulat pe preferințele tale de joc. Și dacă nu vrei să schimbi constant armele sau armurile pentru a ține pasul cu nivelul jucătorului, toate pot fi upgradate la fierar.
Fierarul se găsește la „baza principală”, care este un spațiu complet personalizabil, unde poți adăuga decorațiuni sau clădiri care să te ajute pe parcurs. Tot aici vor fi adunate toate NPC-urile „prietene” pe care le aduni pe parcursul jocului. Mă bucur însă că mai totul de aici este opțional, așa că dacă nu vrei să te implici prea mult în construirea unei baze, poți să o ignori aproape complet.
Structura noului Assassin’s Creed: Shadows este destul de similară cu cea a jocurilor RPG ale seriei, întreaga hartă fiind împărțită pe mai multe regiuni, fiecare cu un anumit nivel minim de putere. Astfel, nu prea este recomandat să te încumeți să explorezi zonele care sunt cu mult peste nivelul tău, întrucât este aproape garantat că nu vei face față inamicilor de acolo. Asta limitează puțin libertatea din joc și te cam forțează constant să urmărești nu doar firul narativ, ci și activitățile secundare. Unele sunt într-adevăr interesante și distractive, și pot implica infiltrarea castelelor și templelor pentru a găsi punctul de sincronizare, și pentru a elimina mini-boșii, lucru care îți asigură puncte de skill și de fast travel, cât și acces la cufere cu echipament mai bun. Altele sunt doar lucruri care să te țină ocupat, precum mini-game-uri, rugatul la temple sau exersarea de mișcări în stil kata. Fără acestea însă, nu poți debloca accesul la abilități de nivel mai înalt, așa că deși sunt marcate drept opționale, este necesar să te implici și în aceste activități pentru a asigura progresul în joc.
Față de alte jocuri recente din serie, Ubisoft încearcă să adreseze anumite probleme raportate de unii jucători. De exemplu, poți renunța la mecanicile de investigații pentru a fi ghidat direct către următorul obiectiv. De asemenea, poți alege să joci povestea canonică, fără libertatea de a face alegeri în poveste, pentru a vedea firul narativ original. Eu am ales ambele opțiuni și am fost foarte mulțumit de ele.
Una dintre veștile bune legate de Shadows este că avem de a face cu unul dintre cele mai arătoase jocuri ale seriei de până acum. Se vede că acesta este primul joc cu adevărat „current gen”, acesta adoptând pentru prima dată în serie tehnologii avansate de iluminare precum ray tracing. Japonia feudală este realizată în mare detaliu, iar peisajele pe care ți le prezintă atunci când ești la înălțime sunt de multe ori impresionante. Avem munți, văi, câmpii întinse, castele, temple și pagode, turnuri, cascade, cât și un sistem de anotimpuri, care pot schimba semnificativ aspectul jocului. Totul este realizat în mare detaliu, iar stilul artistic realist este foarte convingător. S-ar putea ca acesta să fie cel mai frumos joc open world de până acum în această perioadă istorică, o distincție deținută până acum de Ghost of Tsushima.
Există și aspecte mai puțin bune
Există însă și câteva aspecte ale jocului care mi s-a părut că nu sunt executate atât de bine pe cât m-aș fi așteptat. De exemplu, povestea este destul de fragmentată, fiind prezentată pe de-o parte cronologic și pe de altă parte bazând multe dintre aspectele importante de caracterizare a personajelor principale pe amintiri interactive, care rup de multe ori ritmul jocului. De altfel, personajele principale mi se pare că sunt realizate la un nivel grafic înalt, pe când cele secundare nu par să fi primit aceeași atenție.
Și am mai avut o problemă personală pe parcursul jocului cu vocile personajelor. Jocul îți oferă acces la voci în engleză pentru experiența „confortabilă” sau în japoneză, pentru experiența autentică. Problema este că toate vocile în engleză sunt interpretate cu accent japonez, în ciuda faptului că acțiunea jocului ar avea loc în realitate virtuală, unde un AI îți traduce în timp real vocile personajelor. Aș fi preferat ca personajele să vorbească în engleză normală, fără accent japonez, întrucât unele personaje sunt aproape comic interpretate de actori, parcă chinuindu-se să reproducă acel accent.
Am fost însă mulțumit de faptul că versiunea de PC a jocului arată se comportă foarte bine încă de la început. Assassin’s Creed: Shadows poate fi jucat chiar și pe o placă grafică GeForce RTX 3080 în condiții foarte bune, pe detalii înalte și cu efecte ray tracing active. Desigur, trebuie să apelezi la DLSS, dar avem de a face cu o implementare bună a tehnologiei, în timp ce chiar și cei care nu dețin plăci RTX 40 sau 50, pot activa frame generation prin intermediul tehnologiei FSR pentru o fluiditate îmbunătățită. Desigur, poți alege dacă vrei sau nu să folosești aceste capabilități.
Acesta nu este un review final al jocului, întrucât într-o săptămână jumătate, cât am avut acces la joc, nu am reușit să parcurg decât aproximativ jumătate din poveste. Greu de crezut că cineva cu un job full time ar putea termina acest joc în mai puțin de 2-3 săptămâni, atât timp cât ai și alte activități de făcut. La cele 25 de ore pe care le-am parcurs, estimez că sunt pe la jumătate, poate puțin peste jumătatea poveștii, dar totodată pot confirma că am văzut cam tot ceea ce are de oferit. De acum înainte doar surprizele din poveste și inamicii din ce în ce mai puternici vor aduce noi provocări, întrucât am deblocat deja o bună parte din hartă și am văzut cam toate tipurile de activități disponibile.
Shadows ar putea fi un punct bun de intrare în serie
Pot spune că sunt cu adevărat surprins de Assassin’s Creed: Shadows și cu siguranță acesta va fi unul dintre jocurile din serie pe care chiar le voi duce la bun sfârșit după ce am sărit complet peste Valhalla și Mirage. Mă bucur că Ubisoft a ales să amâne jocul pentru a putea livra o experiență cât mai bună încă din prima zi (sau chiar cu câteva săptămâni înainte de lansare, așa cum am putut eu experimenta). Aș spune că acesta poate fi și un joc bun care să introducă pe cineva în serie, întrucât nu necesită un bagaj foarte mare de cunoștințe despre jocurile anterioare. O mare parte din poveste este spusă separat de continuitatea veche, asasinii fiind menționați abia târziu în poveste. Problema va fi că acest joc vine cu mecanici noi de control atât în lupte, cât și în afara lor, încât va fi greu să te mai întorci la cele mai vechi.
Și că tot a venit vorba despre jocurile mai vechi, Shadows este primul titlu din serie livrat cu „Animus Hub”, o nouă interfață în care pornește jocul, care îți oferă și opțiunea de a juca titlurile mai vechi din serie. Vorbim momentan doar despre cele patru titluri RPG, adică noul Shadows, Origins, Odyssey, Mirrage și Vlahalla, dar titlurile următoare vor apărea și ele în acest meniu. Nu pot spune că este o schimbare revoluționară, însă aliniază Assassin’s Creed la trend-urile din industrie pe care le-am văzut recent. Și jocurile Call of Duty oferă acum o interfață similară.
În urma controverselor din ultima vreme legate de Ubisoft și lansarea jocurilor în diverse stadii de finisare, nu aș fi crezut că Shadows va livra cu adevărat pe baza promisiunilor inițiale. Mă bucur însă că m-am înșelat și că noul Assassin’s Creed este un joc bun, chiar dacă nu revoluționar pentru serie. Pot recomanda jocul oricărui fan Assassin’s Creed, dar și celor interesați să experimenteze pentru prima dată această serie.
