Deși România și-a construit o reputație solidă în ceea ce privește viteza internetului fix, realitatea din terenul mobil arată complet diferit. Oficialii Ericsson, reuniți într-un eveniment recent la București, au atras atenția asupra unui risc major: pierderea competitivității în cursa digitală globală.
Europa, în ansamblul său, pare să fi rămas blocată în proceduri și fragmentare legislativă, în timp ce Statele Unite și țările asiatice au apăsat pedala de accelerație, combinând inovația cu investiții masive. Această inerție a politicilor publice de pe vechiul continent riscă să erodeze nu doar competitivitatea economică, ci și reziliența spațiului digital comun pe termen lung.
5G: 46% acoperire în România vs. 94% în UE
Discrepanța dintre potențial și realitate este subliniată de statistici îngrijorătoare. Potrivit datelor Comisiei Europene, acoperirea națională 5G în România se situează la doar 46,8%, o cifră care păleşte în comparație cu media Uniunii Europene, care a atins deja 94,35%. Această întârziere plasează țara noastră la mijlocul clasamentului în evaluările independente realizate de organizații precum MedUX și Ookla. Mai mult, Bucureștiul, o capitală care se dorește a fi un hub tehnologic, se află în urma multor alte capitale europene la capitolele esențiale de viteză și latență a conexiunii mobile.
Problema nu este doar cantitativă, ci și calitativă. Tehnologia 5G Standalone (5G SA), care presupune o rețea dedicată de nouă generație independentă de infrastructura 4G veche, este aproape inexistentă în Europa. Statisticile arată că peste 90% dintre conexiunile de acest tip se află în China, India și Statele Unite, în timp ce utilizatorii europeni conectați la rețele SA reprezintă un procent infim de doar 4%.
Impactul economic: Miliarde de euro lăsate pe masă
Tehnologia 5G a depășit demult statutul de simplu instrument de telecomunicații, devenind o infrastructură critică pentru creșterea economică. Calculele arată că, la nivel european, implementarea completă a 5G în bandă medie ar putea genera un surplus de 121 de miliarde de dolari la PIB până în anul 2030. Pentru România, miza este la fel de semnificativă. Un scenariu optimist de transformare digitală ar putea debloca nu mai puțin de 7,6 miliarde de euro pentru economia locală până în 2040.
Aceste fonduri ar proveni din modernizarea unor industrii cheie precum manufactura, logistica, transporturile și energia, dar și din digitalizarea administrației publice. Modelele de succes există deja, Singapore fiind un exemplu de stat care tratează 5G SA ca pe o fundație invizibilă, dar esențială, a economiei sale. În Europa, țări precum Spania și Portugalia au început să recupereze teren prin programe naționale susținute din fonduri europene.
Pentru a nu rămâne captivă în acest decalaj tehnologic, România trebuie să acționeze pe cinci direcții prioritare. Experții Ericsson sugerează o utilizare mult mai strategică a fondurilor publice și europene pentru a stimula investițiile în zonele rurale și în clădirile publice esențiale, cum ar fi spitalele și școlile. De asemenea, este vitală adoptarea unei strategii de spectru care să încurajeze investițiile și să recompenseze performanța, nu doar să taxeze operatorii.
Instituțiile publice sunt chemate să devină „early adopters”, integrând tehnologia 5G avansată în serviciile publice digitale și în sistemele de intervenție de urgență. Nu în ultimul rând, tranziția de la rețelele centrate pe voce la broadband mobil critic este esențială pentru sectoare strategice precum apărarea, utilitățile și siguranța publică, care depind tot mai mult de servicii AI și rețele securizate. Cu o viziune coerentă și o colaborare reală între guvern și mediul privat, România are încă șansa să transforme acest handicap într-un viitor de leadership digital.
