Pe măsură ce calendarele noastre pierd câte o pagină, peste multe jocuri vechi începe să se pună praful și să fie uitate de oamenii care au lucrat la ele. În termeni tehnici, acest proces se numește abandonware și se referă la acele jocuri atât de vechi, încât producătorii nu mai fac niciun venit de pe urma lor. Tot aici se încadrează și creațiile unor studiouri care astăzi nici măcar nu mai există. Cu toate astea, pasiunea unor oameni nu va dispărea niciodată, astfel că pe internet au apărut diferite site-uri care se situează undeva pe linia subțire dintre piraterie și conservare – iar adevărul este că fără aceste platforme, majoritatea jocurilor ar dispărea la un moment dat, iar bucăți din istoria gamingului ar fi pierdute pe vecie.
Din acest motiv, în comunitatea de gaming s-a format o oarecare opinie cum că un joc care se încadrează ca abandonware poate fi descărcat gratuit. Însă realitatea este diferită, iar din punct de vedere legal nu ai voie să distribui aceste jocuri nici măcar după ce nu mai sunt relevante. Iar chestia asta se aplică atât la jocurile create de companii care încă se țin tare, cum ar fi Electronic Arts, dar și la cele dezvoltate de studiouri care astăzi nu mai există. Un exemplu bun ar fi Black Isle Studios, creatorii originali ai seriei Fallout. Chiar dacă studioul original a fost desființat în 2003, iar primele jocuri sunt niște vechituri la standardele de astăzi, licența acestora încă este activă și este deținută de Bethesda.
Astfel că mitul care spune că jocuri precum Need for Speed: Underground sau primul Prince of Persia pot fi descărcate gratuit, legal, nu este nimic mai mult decât un mit. Dar asta nu înseamnă automat că o companie va acționa în instanță în cazul în care unul din jocurile lor foarte vechi apare gratuit pe internet. De multe ori taxele de judecată și imaginea publică sunt mai valoroase decât jocul în sine, iar din acest motiv termenul de ”abandonware” este într-o zonă gri. Teoretic, aceste jocuri vor fi gratuite la un moment dat, iar distribuția acestora nu va mai fi considerată ilegală. Doar că mai avem mult de așteptat, întrucât drepturile de autor pentru o lucrare ajung în domeniul public la 95 de ani de la lansare. Deci Pong, lansat în 1972, va deveni gratuit în mod legal abia în anul 2067.
Există însă și cazuri, rare ce-i drept, în care dezvoltatorii unui joc aleg ca acesta să devină complet gratuit după ce și-au scos profitul pe el. Cel mai recent astfel de caz este Diamond Trust of London, un joc indie lansat în anul 2012 pe Nintendo DS. Acesta a fost dezvoltat de un singur om, care mai târziu a publicat jocul complet gratuit pe SourceForge. Iar un titlu mai celebru care se află într-o situație similară este Abuse din 1996, care a fost publicat de Electronic Arts pe MS-DOS și de Bungie pe macOS. Atunci când studioul care a s-a ocupat de dezvoltarea jocului a fost închis, a fost luată decizia de a publica pe internet codul sursă. În prezent, este singurul joc mai mare pe care-l poți modifica, și mai apoi îl poți vinde ca propria ta creație fără să încalci nicio lege.
Dar ce te faci atunci când studioul care a creat un anume joc nu mai există, iar drepturile pentru acesta sunt în aer? Este cazul lui No One Lives Forever, un cult-classic printre pasionații de shootere care a fost lansat în anul 2000 de Monolith Productions și publicat de Fox Interactive, divizia dedicată jocurilor video din cadrul 20th Century Fox. Drepturile pentru joc sunt împărțite între cele două companii, dar problema abia acum apare: Monolith, creatorii jocului, au fost cumpărați de Warner Brothers, în timp ce Fox Interactive a ajuns la Activision. Și colac peste pupăză, ani mai târziu Disney au cumpărat 20th Century Fox. Teoretic, drepturile jocului sunt fie la Microsoft, fie la Disney, fie la Warner Bros. Din nefericire, niciuna dintre cele trei companii nu poate confirma asta.
A existat chiar și o încercare de readucere la viață a jocului cu ajutorul celor de la Nightdive Studios, dar remake-ul nu s-a mai întâmplat fix din cauza faptului că nimeni nu știe unde sunt drepturile de autor pentru No One Lives Forever. Așa că singura cale prin care mai putem juca acest clasic este prin intermediul versiunilor întreținute de comunitate. Teoretic, nu este legal, dar practic este singura variantă rămasă. Și asta face termenul de abandonware să joace un rol atât de important în gaming. La bază reprezintă o încălcare a legii, un furt de proprietate intelectuală, dar în realitate reprezintă singura variantă reală de conservare a jocurilor video.
De-a lungul timpului au fost încercări de a legaliza jocurile de tip abandonware, cea mai notabilă fiind inițiativa celor de la Video Game History Foundation și Software Preservation Network prin care doreau să creeze o librărie digitală special pentru păstrarea în siguranță a anumitor jocuri. Din nefericire, propunerea a fost respinsă de un lobby al marilor corporații din gaming care au înțeles că nostalgia este un sentiment puternic, ce poate fi monetizat rapid. În prezent, cea mai bună metodă de a te bucura de unele dintre legendele gamingului fără să încalci vreo lege este platforma Good Old Games, însă librăria acestora este doar o picătură într-o găleată plină de jocuri care vor rămâne la stadiul de piraterie până când vor deveni parte din domeniul public.
