Problema transferului liber de fişiere ce sunt protejate de drepturile de autor pe internet a fost dezbătută încă de la ascensiunea acestui mod de comunicare pe plaiurile autohtone. Ca orice problemă serioasă, au fost multe păreri şi puţine soluţii. Proiectul de lege ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) a intrat în vizorul presei la începutul anului. Aproape imediat au început manifestaţii pe reţelele de socializare şi mai apoi în stradă. Orice tratat ce stârneşte un astfel de răspuns merită analizat în detaliu. E ACTA o ameninţare pentru libertatea oferită de mediul on-line sau apără drepturile de autor?
Text: Marius Ghenţ
Tratatul controversat ACTA, ce garantează deţinătorilor drepturilor de autor dreptul de a cere informaţii confidenţiale furnizorilor de servicii de internet legate de fişierele descărcate de utilizator şi, mult mai important, posibilitatea de a intenta procese fără a mai apela la justiţie, a fost semnat în data de 26 ianuarie de 22 de ţări membre ale Uniunii Europene, între care şi România. Cinci ţări au refuzat semnarea acordului, ceea ce a amânat ACTA deoarece în Uniunea Europeană e nevoie de un vot în unanimitate pentru orice proiect de lege. Olanda, Estonia, Cipru, Slovacia şi Germania vor putea vota în plen introducerea legii între 11 şi 14 iunie. În cazul în care legea va intra în vigoare, climatul internetului ar putea fi schimbat pentru totdeauna.
La scurt timp după, mai mulţi internauţi care nici bine nu s-au trezit din coşmarul SOPA – un proiect de lege asemănător, dezvoltat de către mai multe organizaţii din Statele Unite ale Americii, care oferă companiilor ce deţin drepturile de autor asupra unui conţinut postat pe internet posibilitatea de a bloca şi sancţiona direct persoanele care piratează un clip video, o piesă audio şi aşa mai departe – au început să sesizeze posibilul atac la libertate ce vine acum din partea unui parteneriat multinaţional, ce include 39 de ţări, printre care Japonia, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi Mexic.
Decizia României de a semna acordul a stârnit reacţii dure din parte mai multor persoane care folosesc internetul. Mai întâi pe Facebook şi Twitter, şi apoi în stradă. Imaginea emblematică a utilizatorului serviciilor on-line echipat cu masca Guy Fawkes – simbolul grupului Anonymous – a intrat aproape peste noapte în pop-culture-ul autohton.
Cu toate că ACTA a ajuns în atenţia publicului la începutul anului, Wikileaks a vorbit pentru prima oară de tratatul multinaţional, lucru care se întâmpla în 2008. Atunci ACTA era încă în stadiul primordial şi nu a îngrijorat pe nimeni, cel puţin nu atât de serios. ACTA a reluat discuţiile legate de piraterie şi drepturile de autor, la un nivel nemaiîntâlnit până acum.
Pro-piraterie
Principalii susţinători ai pirateriei în mediul on-line vin cu argumente cum ar fi necesitatea artiştilor de a-şi expune creaţia unui public cât mai larg, dar să ne axăm doar pe cursul evenimentelor în această parte a globului. Pirateria în ţările est-europene e la fel de firească precum abuzul sistemelor de guvernare post-comuniste. În ţările în curs de dezvoltare filmele, muzica şi programele sunt, de cele mai multe ori, un lux. Românii care s-au născut după revoluţia din 1989 au învăţat să lucreze pe Windows 95 înainte să cunoască noţiunea de „licenţă”. Programele software piratate au fost benefice pentru dezvoltarea nivelului de competenţă a tinerilor elevi şi studenţi din România, oricât de ciudat ar suna această afirmaţie. Spre exemplu, o copie piratată a unui software de editare a pozelor, care în mod normal ar costa cu mult peste posibilităţile financiare ale omului de rând, poate ajuta foarte mult un tânăr ce îşi doreşte o carieră în design. Din acest punct de vedere, ţările din Europa de Est au avut şi de câştigat de pe urma pirateriei.
Pro-drepturile de autor
Proiectele de lege precum SOPA sau ACTA au fost sponsorizate de organizaţii de divertisment precum MPAA (Motion Picture Association of America) sau casa de discuri Universal Music, lucru care nu a surprins pe nimeni. Drepturile de autor sunt extrem de importante pentru artist, în primul rând, dar există companii în spatele acestuia care se ocupă de fiecare aspect al dezvoltării şi al comercializării produsului finit. Producţia unui album sau filmarea unei pelicule reprezintă proiecte extrem de costisitoare din punct de vedere financiar. De cele mai multe ori costurile sunt acoperite de casele de producţie, ceea ce justifică plângerea acestor organizaţii. Pirateria afectează direct persoanele care sprijină financiar aceste proiecte. Astfel, nevoia de o cale de mijloc e esenţială. Din păcate, soluţia nu a fost găsită încă, iar ACTA nu pare a fi un proiect de lege potrivit nici pentru artişti şi nici pentru utilizatori.
Anonymous şi reacţiile Comisiei Europene
Prima grupare de internauţi care a ripostat în data de 26 ianuarie a fost Anonymous. Grupul de hackeri a atacat site-ul Parlamentului European după ce a aflat vestea că noi ţări au semnat acordul ACTA. Anonymous este poate cel mai notoriu grup de hackeri din lume, care are la activ atacuri împotriva unor organizaţii guvernamentale şi nu numai. Spre exemplu, în 19 ianuarie, când agenţia FBI a închis site-ul de file-sharing Megaupload, Anonymous a răspuns cu un atac rapid şi extrem de bine organizat împotriva site-urilor mai multor organizaţii care au luptat direct împotriva transferului ilegal de fişiere. Astfel, printre ţintele grupului Anonymous s-au numărat organizaţiile RIAA şi MPAA, casa de discuri Universal Music Group, Oficiul de Brevete al Statelor Unite ale Americii şi, evident, agenţia FBI. Rămâne de văzut ce va urma din tabăra Anonymous.
În ceea ce priveşte răzbunarea oamenilor din stradă, aceasta a funcţionat, mai mult sau mai puţin. În data de 22 februarie, Karel De Gucht, Comisar European pentru Comerţ, a decis să trimită acordul ACTA pentru a fi analizat de Curtea de Justiţie Europeană. Într-o declaraţie apărută pe site-ul oficial al Uniunii Europene, acesta declară: „Plănuim să întrebăm cea mai înaltă Curte de Justiţie din Europa dacă ACTA e sau nu în concordanţă cu legile fundamentale ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile cetăţenilor.”
Viitor orwellian în mediul virtual sau victoria maselor?
Majoritatea oamenilor din Europa cred că ACTA e o mare greşeală, şi această solidaritate a unit şi românii pentru care un episod din Seinfeld înseamnă poate o mai mare bucurie decât truda zilnică. În România s-a deschis deja o multitudine de site-uri, blog-uri şi grupuri pe Facebook care îndeamnă oameni să protesteze împotriva ACTA. Proiectul de lege urmează să fie evaluat de Curtea Europeană de Justiţie, ceea ce nu asigură faptul că va fi anulat.
Eşti de partea oamenilor din stradă şi de pe reţelele de socializare care vor libertate deplină sau consideri că organizaţiile care militează pentru ACTA au dreptate? Viitorul se clădeşte în prezent. Tu decizi dacă vrei sa participi la discuţii.
