Dacă preferi o versiune video a acestui review, poți vedea videoclipul de pe canalul nostru de YouTube 🙂
De câteva generații, cea mai celebră franciză de jocuri de fotbal, FIFA, putea fi descrisă cu aceeași frază, an de an: „more of the same”. FIFA 21, FIFA 20, FIFA 19 și FIFA 18 au fost extrem de similare la nivel de gameplay, și noutățile aduse în modurile de joc s-au limitat în mare parte asupra Ultimate Team, un mod de joc de care eu nu m-am mai atins în ultimii doi ani aproape deloc, din mai multe cauze.
În urmă cu câteva luni însă, am primit o invitație din partea celor de la EA în Closed Beta-ul pentru FIFA 22, pe care l-am jucat timp de aproape 3 săptămâni și care mi-a oferit speranțe noi pentru jocul din acest an. Într-adevăr, în Beta, FIFA 22 părea mai real ca niciodată, cu un control al balonului mult mai apropiat de cel pe care îl vezi în weekend-uri la televizor sau pe stadion, un stil de joc care nu se baza exclusiv pe „cât de repede poate să alerge băiatul ăsta?” și per total, o senzație de nou, de diferit, pe care nu am mai experimentat-o de ceva timp.
Însă poate fi considerat ceva nou și ceva mai bun decât ce am văzut în anii anteriori? Ei bine, după aproximativ 40 de ore în diferitele moduri de joc din cel mai nou simulator de fotbal semnat de EA, cred că mi-am făcut o părere finală cu privire la acest lucru.
Gameplay
Cea mai mare noutate din FIFA 22 o reprezintă tehnologia HyperMotion, care are rolul de a face ca meciurile să se simt mai realist, îmbunătățind contactele jucătorilor cu mingea, adăugând un plus de naturalețe în mișcările lor și în felul în care se deplasează atât fără balon, cât și cu acesta la picior. Practic, EA a pus pe 22 de jucători costume mocap, pentru a le înregistra fiecare mișcare din timpul unui meci, și a transpus aceste mișcări în joc.
Dincolo de termenii foarte pompoși pe care i-a folosit EA când a anunțat introducerea acestei tehnologii (mă refer aici la descrieri precum „true ball physics” sau „explosive sprint”), FIFA 22 este într-adevăr o îmbunătățire la nivel de gameplay și încă una vizibilă față de predecesorii săi. Din fericire, modificările pe care le-am remarcat în Closed Beta s-au păstrat și în gameplay-ul de la lansare, iar tactica în FIFA 22 nu se mai limitează la „dă-i lungă și fugi” sau la „fă o fentă în careu și finesse la lung”. Sigur, zicalele astea încă se aplică în unele cazuri, dar mult mai rar decât înainte, ceea ce e o gură de aer proaspăt.
Construcția este esențială în jocul din acest an, iar felul în care vezi pasele și eventualele culoare pentru mingi lungi e mai important ca niciodată. Jucătorii cu o statistică bună pe Passing sunt astfel în sfârșit utili, și nu mai sunt aruncați în groapa de gunoi proverbială pentru că au 65 la viteză. În plus, dacă ai mingea, vei și dicta tempo-ul jocului în mare parte, nu mai ești forțat să joci foarte repede, ca în anii anteriori, unde jucătorii adverși păreau să te sufoce la aproape fiecare atingere de minge. Sigur, în continuare vei da, mai ales în online, de jucători care aplică tactica „High Pressing”, dar de data asta s-ar putea să fie și penalizați mult mai repede pentru asta și, foarte important, tactica asta nu va funcționa tot jocul, pentru că, la fel ca în realitate, un astfel de joc îți va obosi echipa foarte rapid.
Apărarea este din nou esențială dacă vrei să ai succes în FIFA 22, pentru că vei avea și meciuri, mai ales în Ultimate Team, în care oponentul tău va avea mingea datorită unor jucători mai buni și va încerca foarte des să te dribleze (mă refer aici la genul de oameni care au o echipă cu Ronaldo, Messi și 2 legende în a treia zi de la lansare). Astfel, e important să știi să blochezi astfel de fotbaliști și să ai fundași masivi, dar care au și ceva viteză. Din fericire, EA a adăugat anul acesta mai mult pace pentru o groază de fundași centrali, precum Rudiger, Tomori, De Ligt și mulți alții, care au peste 70 la acest capitol. Ca în orice FIFA până acum, e important să știi să faci un standing tackle, și dacă preferi alunecarea noastră cea de toate zilele, să știi când să îți alegi momentul pentru ea.
În fine, portarii. Probabil că ai mai auzit deja sau ai văzut cu ochii tăi cât de buni sunt în jocul din acest an, comparativ cu titlurile anterioare. Sigur, mai gafează din când în când – până la urmă e vorba de un joc, chiar dacă se întâmplă când îți e lumea mai dragă -, dar în majoritatea timpului se descurcă extraordinar, mai ales portarii foarte buni, care pot scoate niște mingi aparent imposibile. Unii ar spune că sunt un pic prea buni, și într-adevăr, vei avea multe meciuri în care te vei simți frustrat pur și simplu de cât de multe parade poate să reușească Lloris sau Alisson, însă e valabil și reversul medaliei, în care vei fi salvat uneori de save-urile incredibile ale portarului tău.
Ultimate Team
Deci, în termen de gameplay avem un mare plus față de FIFA 21, acesta din urmă fiind un joc în care nici măcar obișnuita carieră pe care o fac în fiecare FIFA, un Road to Glory în care încerc să duc o echipă din ultimele ligi ale Germaniei sau Angliei, până pe culmile gloriei, nu m-a mai atras și nu am dus-o la bun sfârșit, din cauza gameplay-ului care uneori te scotea pur și simplu din minți. Revin însă la Career Mode puțin mai încolo pentru că aș vrea să îți spun întâi câteva cuvinte despre Ultimate Team, modul pentru care EA își dă cel mai mare interes și care aduce mai mulți bani decât orice alt mod din orice alt joc din lume.
În mod normal, timpul meu petrecut în FIFA an de an este împărțit: cam 70% Career Mode, 25% Ultimate Team și 5% Volta și Kick Off. Anul trecut, raportul a fost mult mai disproporționat de atât, petrecându-mi aproape tot timpul în Career Mode și jucând Ultimate Team în mod activ doar pentru două săptămâni, imediat după lansare, ulterior intrând când și când în acest mod de joc.
Care a fost motivul? Ei bine, e destul de simplu: EA a introdus anul trecut atât de multe promoții și jucători noi în primele două luni încât Ultimate Team a ajuns la saturație pentru mine aproape imediat. Mai mult, faptul că gameplay-ul favoriza mulți dintre acești jucători noi, pe care dacă nu îi aveai urma să suferi, a făcut ca echipa mea și a multor altor persoane să devină un fel de Avântul Bârsana deși aveam un rating decent pentru începutul jocului, pe undeva pe la 84/85.
Nu știu dacă va fi la fel și anul acesta în privința promoțiilor și jucătorilor introduși de EA. Sper să nu, deși mi-e teamă că nu va exista săptămână fără jucători speciali în pachete, pentru a încuraja cumpărarea de FIFA Points.
Să vorbim însă de părțile pozitive ale Ultimate Team, pentru că da, există și așa ceva, contrar a ceea ce ai crede. Ai aceleași moduri single player și multiplayer – Squad Battles și Division Rivals -, la care se adaugă Friendlies, acum și cu posibilitatea de a juca cu prietenii atunci când vin în vizită. EA face o treabă bună anul acesta în a-ți oferi mai mulți jucători buni pe poziții diferite, nu ești limitat la aceiași Son sau Mane pe stânga spre exemplu, jucătorii cu rating-uri mai mici se simt și ei destul de bine și pot face față unor meciuri dificile. Spre exemplu, am reușit să înving o echipă cu Neymar, Mbappe și Messi în atac cu un trio format din Rebic, Moise Kean și Lozano. Rezultatul final depinde mult de tactica și stilul de joc pe care îl aplici, nu mai ai acel sentiment de „scripting”, în care pare că jocul în sine este împotriva ta, pe care îl simțeam în anii anteriori.
Din nefericire, nu pot să spun nici anul acesta că ai putea să concurezi cu cei mai buni fără să investești sute de euro în joc. Diviziile superioare și noua Elite Division introdusă în acest an sunt în continuare blocate în spatele acestei sume enorme pe care trebuie să o plătești pe pachete, în speranța că îți vor pica jucătorii pe care îi vrei și de care ai nevoie pentru a te lupta cu cei mai buni jucători de FIFA – nu neapărat de la egal la egal, dar măcar cât să ai o șansă.
Career Mode
Cea mai mare noutate din FIFA 22 vine, surprinzător, în Career Mode, unde îți poți crea acum propriul club, cu care poți pleca aproape de la 0 sau ca un club mare al Europei, deja stabil din punct de vedere financiar și nu numai. Practic, poți avea o echipă formată din jucători de nivel Sunday League sau una cu cele mai mari nume (fictive) ale Europei. Jucătorii sunt generați și poți alege, alături de nivelul de stele al echipei, și vârsta generală a acesteia: fie o combinație între veterani și tineri promițători, fie o echipă plină de tineri promițători, una de veterani, sau de jucători aflați în cel mai bun moment al carierei lor.
Îți vei crea și propriul echipament, iar aici e amuzant că poți chiar să fii sponsorizat de Nike pentru echipamentul de acasă și de Adidas pentru cel din deplasare. Ai câteva opțiuni de personalizare și în ceea ce privește stadionul – nu la fel de multe ca pentru stadionul din Ultimate Team, însă suficiente.
Este modul de joc pe care îl așteptam cel mai mult și pe care l-am jucat ore bune în Closed Beta și, de asemenea, cel pe care probabil îmi voi petrece marea majoritate a timpului în FIFA 22. Faptul că îți poți crea propria provocare atât de ușor, că poți încerca să devii unul dintre granzii Europei din nimic, sau că te poți lupta pentru cele mai mari trofee din primul sezon cu o echipă creată de tine este cel mai atractiv element al jocului din acest an pentru mine, și sper ca acest mod să rămână un „staple” pentru seria celor de la EA.
Câteva cuvinte și despre gameplay. Există în continuare o discrepanță între gameplay-ul din Career Mode și Ultimate Team, în sensul în care cel din carieră este puțin mai lent, dar de data asta diferența este mai puțin sesizabilă, datorită faptului că și Ultimate Team și-a pierdut din viteză. Problema mea este însă cu calitatea adversarilor, o problemă care persistă de 3 ani, anume faptul că diferența dintre modurile de dificultate este uriașă. Ce vreau să spun e că poți juca pe World Class și să câștigi cu 4 sau 5-0 fără emoții meci de meci, însă odată ce treci nivelul AI-ului pe Legendary, vei juca aproape fiecare partidă cu o incarnare a Barcelonei 2009-2015. Nu contează că joci cu Bristol Rovers sau cu Manchester City, toți jucătorii vor fi Kevin de Bruyne la nivel de pase și Lukaku atunci când trebuie să finalizeze. Din fericire, lucrul acesta se poate rezolva cu slidere, și îți recomand să încerci 2 sau 3 meciuri la început, pentru a vedea cum te descurci și cât de realist ți se pare stilul de joc al adversarului și să ajustezi de-acolo sliderele.
VOLTA și alte moduri
VOLTA este acel mod pe care îl redescoperi de fiecare dată când vine cineva la tine și persoana aia fie nu prea se pricepe la FIFA, fie s-a plictisit de modurile clasice de joc, iar în FIFA 22 a primit și el câteva modificări. EA a scos de tot povestea din acest mod și a introdus superputeri. Dap, ai citit bine, superputeri. Mai nou, poți alege să tragi din orice poziție un șut aproape imparabil, să dezvolți o viteză asemănătoare cu a unei mașini sau să fii un adevărat tanc de care nu poate trece nimeni.
O să fiu sincer – nu îmi place deloc schimbarea asta. Înțeleg că VOLTA nu a fost niciodată un mod foarte popular și EA simte nevoia de a adăuga ceva, de a încerca lucruri noi pentru a-l face să pară mai atractiv pentru masele generale – pentru că, să fim sinceri, jucătorii de Ultimate Team nu se vor atinge de mai mult de 2 ori pe an de VOLTA. Însă nu cred că să transformi unul dintre cele mai fun moduri de joc din FIFA într-un fel de Super Mario Strikers cu grafică realistă e o soluție. Sincer, aș prefera ca EA să își separe complet divizia care se ocupă de VOLTA și să lucreze mai degrabă la dezvoltarea unui nou FIFA Street, care poate fi integrat fie ca stand-alone, fie ca DLC la FIFA.
Și Pro Clubs a primit niște upgrade-uri, în sensul în care acum poți oferi mai multă personalitate echipei pe care o creezi alături de prietenii tăi și puteți să vă personalizați stadionul, suprafața pe care jucați, cântecul care se va auzi la gol și multe altele, similar cu ceea ce poți face și pentru stadionul din Ultimate Team. Există și un sistem de perks nou, pe care însă mărturisesc că nu l-am încercat, pentru că nu sunt unul din fanii înrăiți ai Pro Clubs. Știu însă cât de iubit este acest mod de joc în comunitatea FIFA și cât de mult le-au fost cerute niște update-uri celor de la EA în ultimii ani.
Grafică și soundtrack
Din punct de vedere grafic, FIFA 22 arată la fel ca FIFA 21, cu mici upgrade-uri pentru unii jucători și noi fețe pentru cei care au avut privilegiul de a sta la „măsurătorile” celor de la EA. Animațiile sunt însă mai naturale, iar mișcarea balonului, cum spuneam anterior, este și ea mai apropiată de ceea ce vezi la televizor.
Mulțimile din tribune nu au primit nici ele modificări foarte mari, cu excepția upgrade-urilor next-gen care au fost făcute practic de la jumătatea lui FIFA 21 și care se regăsesc și în jocul de anul acesta. Ai reacții mai exuberante la goluri, mai ales atunci când se întâmplă în ultimele minute, și animațiile care îi arată pe jucători prăbușindu-se pe gazon atunci când primesc un astfel de gol se întorc și ele.
Am avut parte și de mici glitch-uri și un bug care apare în unele meciuri, în care jucătorii care se află pe partea apropiată a terenului au parte de un pic de flickering, un lucru destul de supărător, dar care din fericire nu s-a petrecut foarte des. Și nu, nu este vorba de o problemă a display-ului, pentru că am întâmpinat acest glitch pe 3 display-uri diferite.
Cel mai consistent lucru din FIFA rămâne însă soundtrack-ul, care, la fel ca în fiecare an, este plin de piese excelente și melodii pe care o să ajungi să le fredonezi în cele mai random momente – eu și acum pățesc asta cu unele din jocurile anterioare.
