Anul 2022 a început în forță în materie de gaming, oferindu-ne deja mai multe „hard-hittere”: Horizon Forbidden West și Pokemon Legends: Arceus s-au lansat deja, iar Elden Ring este practic după colț, la momentul scrierii acestui review. Însă nu am fost niciodată un fan al jocurilor „Souls-like”, nu am apucat să joc primul titlu cu Aloy în rol principal șiii nu am un Nintendo Switch – știu, știu, nu prea fac cinste categoriei de „gameri”, însă timpul nu mi-a permis să încerc nici măcar pe-aproape de câte jocuri mi-aș fi dorit în ultimii ani.
O categorie de jocuri la care am revenit însă în mod recurent este cea a titlurilor cu zombie. Febra The Walking Dead a trecut, am renunțat de mult la acel serial care nu ar fi trebuit să depășească niciodată 7 sezoane, însă trebuie să le mulțumesc în continuare primelor două sezoane ale show-ului de la AMC pentru că mi-au stârnit oarecum pasiunea pentru acest gen de filme și jocuri. Așadar, am trecut rapid prin seria Dead Rising, am jucat Back 4 Blood și State of Decay până mi-au sărit capacele și am avut și o mică întâlnire cu Days Gone în ultimii ani. Practic, un singur titlu important din acest gen mi-a scăpat: Dying Light. Și așa intră în scenă sequel-ul, Dying Light 2.
Story
Ce bine deci că, pentru a juca Dying Light 2, nu ai nevoie să fi încercat primul titlu deoarece am putut să intru în atmosfera noului joc al celor de la Techland și să fiu pus la curent foarte repede cu ceea ce se întâmplă în lumea jocului printr-un scurt cinematic. Acțiunea are loc la aproximativ două decenii de la întâmplările din primul joc, și vei intra în pielea lui Aiden Caldwell, un Pilgrim în căutarea surorii sale dispărute. Pilgrims reprezintă un grup de supraviețuitori care acționează ca un fel de curieri ai Apocalipsei, singurele mijloace de comunicare între diferitele așezări umane.
Cinematic-ul explică și motivul pentru care există din ce în ce mai mulți zombie cu diferite mutații în Dying Light 2, virusul original fiind modificat în laboratoare și „scăpând” din nou în întreaga lume. Așadar, înarmat cu ce găsești prin diverse case și pe la inamicii pe care îi dobori, va trebui să îți croiești drum printr-o lume infestată de zombie și în care oamenii pot reprezenta de multe ori un pericol mai mare decât aceștia.
Menționez că nu am terminat încă jocul, însă povestea nu surprinde mai deloc, după câteva zeci de ore investite: nu e nimic care să te ia cu adevărat prin surprindere, sunt câteva momente tensionate foarte bine realizate și care îți vor ridica puțin pulsul, și în general personajele sunt scrise suficient de bine cât să le înțelegi cam toate deciziile și motivațiile. Nu aduce un fir narativ extraordinar, însă este unul suficient de bine realizat pentru a te ține conectat la povestea și aventurile lui Aiden.
Gameplay
Adevăratul atu al lui Dying Light 2 vine atunci când vorbim despre gameplay și îl vei simți abia după câteva ore bune de joc, pentru că titlul nou al celor de la Techland este unul dintre acele jocuri care te răsplătesc tot mai mult pe măsură ce investești timp în ele, o schimbare binevenită față de modelele de care m-am cam săturat, care devin repetitive foarte rapid și nu aduc decât foarte puține elemente noi pe măsură ce îți petreci zeci de ore în lumea lor (da, mă uit la tine Assassin’s Creed: Valhalla).
Mișcarea prin lumea infestată de zombie a lui Dying Light 2 este, la fel ca în cazul primului joc, cel mai important element de gameplay. Combinația de parkour și luptă cu hoardele de zombie merge perfect, și este o adevărată plăcere să sari de pe un acoperiș pe altul apoi să te agăți de o bară pentru a ateriza apoi cu un dropkick fix in pieptul unui inamic, aruncându-l la pământ. Traversarea orașului Villedor este extraordinar de plăcută, fluidă și satisfăcătoare, mai ales atunci când reușești să ajungi cu succes dintr-o parte în alta, fără să greșești vreo mișcare.
Progresia se face și ea în mod natural, pe măsură ce te miști mai mult prin Villedor, fiind două ramuri diferite în care îți poți investi skill points-urile pe care le deblochezi: ramura de parkour, și cea de combat, de luptă. În ceea ce privește parkour-ul, progresia se simte natural, învățând întâi lucruri elementare, apoi mișcări din ce în ce mai avansate.
Vei putea aprecia parkour-ul la adevărata sa valoare mai ales noaptea, atunci când va trebui să fugi de hoardele din străzi, mult mai agresive și mai puternice odată cu lăsarea serii. În plus, în Dying Light 2 ai și un motiv foarte bun de a ieși noaptea în zonele periculoase, deoarece vei putea găsi mai multe resurse și vei avea parte de mai mult XP în această perioadă.
În ceea ce privește lupta, nu se diferențiază foarte mult de alte jocuri first-person cu zombies. Ai o mulțime de arme din care poți alege, însă trebuie să fii atent cât de mult le folosești pentru că nu vor putea fi reparate. Partea bună este însă că, așa cum am menționat, armele sunt cu adevărat multe și de tipuri foarte diferite, astfel încât mai mereu vei găsi un obiect nou care abia așteaptă să fie folosit pentru a ataca inamici înainte ca cel curent să fie distrus.
Hoardele de zombie au ascunse printre ele și câțiva mai speciali: howlers spre exemplu, care atrag hoarda spre tine, deconspirându-ți poziția, spitters care te pot lovi de la distanță, sau chiar tanks, monștri foarte masivi. Toți aceștia constituie bineînțeles un pericol mai mare decât zombie normali, însă pe timp de noapte vei prefera mai tot timpul să fugi decât să te bați cu ei.
Grafică
Am jucat Dying Light 2 pe PC-ul personal, care are în interior o placă grafică NVIDIA RTX 2080 Super, și experiența a fost excelentă. Ajută și faptul că Dying Light 2 se folosește de tehnologiile NVIDIA, precum DLSS și raytracing. Astfel, cu ele active vei avea probabil cea mai bună experiență de joc pe PC.
PC-ul meu a reușit să ducă jocul la cele mai mari setări grafice posibile la calitate 1080p fără mari probleme, apărând doar mici momente de stuttering atunci când hoardele foarte mari de zombie apăreau în cadru. Cu DLSS activ s-au dus însă și aceste probleme, iar experiența finală a fost foarte fluidă și plăcută. Bineînțeles, nu au lipsit unele glitch-uri, însă nu mă surprinde lucrul acesta, fiind vorba de un joc open-world cu atât de mulți inamici și mecanici de mișcare foarte complexe. Din fericire, nu am întâlnit nicio problemă care să fie cu adevărat supărătoare.
