Următorul pas în evoluţia constelaţiei de sateliţi a lui Elon Musk, Starlink este de a le pune la treabă pentru a ne oferi conexiune la Internet în timpul zborurilor cu avionul. În acest moment avem doar două opţiuni: fie un intranet al avionului, care te limitează la o reţea locală, cu filme, muzică, ştiri, fie un Internet real, cum are Turkish Airlines, cu preţ prohibitiv şi viteză mică.
Starlink vrea să ofere kituri pentru acoperire globală din 2023 şi include în oferta sa şi soluţii WWAN pentru aparate de zbor. Este promisă o latenţă de 20 ms şi o viteză de download de maxim 350 Mb/s. Sunt şi plusuri faţă de sistemele existente, care de obicei nu oferă în avioane şi acoperire în zonele polare. Pasagerii care călătoresc deasupra Atlanticului din Europa spre SUA sau Canada au problema asta de obicei: în zona Groenlandei se pierde conexiunea.
Sateliţii geostaţionari au des probleme cu acoperirea acolo. Sistemele aer-sol ca EAN de la Telekom din zona corporate sau cele 5G de la Gogo Air pentru clienţi privaţi oferă viteze între 70 sau 80 Mb/s, cu latenţe reduse. Sistemele pe bază de sateliţi care sunt disponibile acum pot atinge şi valori mai ridicate, în jur de 200 Mb/s, dar latenţe la nivelul celor de la sol sunt la nivel de SF. Panasonic Avionic pare cea mai avansată acum, cu praguri de 200 Mb/s, cu ajutorul constelaţiei Oneweb. Ca şi Starlink, Oneweb operează o constelaţie de sateliţi aflaţi în orbita joasă a Pământului.
Hardware-ul pentru a dota un avion cu sistem de recepţie de semnal satelit costă în jur de 150.000 de dolari. Preţurile ajung şi la 200.000 de dolari pentru Gogo Air, dar acel kit nu acoperă zonele oceanice şi marine. Sunt totuşi şi discount-uri pentru flotele de avioane. Pentru început certificările sunt limitate. Starlink e suportat doar de Embrarer ERJ-135 şi ERJ-145, avioane mici, cu zboruri regionale. Avioanele business suportă asta în număr mai mare, cu modele ca Gulfstream G650, Dassault Falcon 2000 şi Bombardier Global 7500.
