O să încep cu un disclaimer. Acesta va fi cel mai biased review pe care îl voi scrie vreodată, dintr-un motiv foarte simplu: Harry Potter reprezintă o parte imensă din viața mea, din copilăria mea, de care nu am cum să mă detașez, oricât aș încerca. Îmi este imposibil, pentru că întregul univers creat de J.K.Rowling a reprezentat pentru mine o modalitate de a mă conecta cu oameni pentru întreaga mea adolescență, pe forumuri, pe site-uri dedicate universului lui Harry Potter, iar o bună parte din aceste legături pe care le-am creat atunci sunt în continuare existente, mai trainice și mai puternice decât multe altele care le-au urmat. Harry Potter a fost un background pentru prietenii, relații, o lume în care mi-a făcut mereu plăcere să mă pierd, și care va avea întotdeauna un loc în inima mea.
Când am fost la CES 2023, în acest an, am avut șansa să merg, alături de colegul meu Iulian, și la Universal Studios, în Los Angeles. Și, evident, primul loc în care am ajuns, a fost zona dedicată Harry Potter, unde sunt construite o replică a castelului Hogwarts și o Aleii Diagon, cu tot cu magazinele celebre din filme și cărți. Îmi e greu să expun în cuvinte entuziasmul și bucuria pe care am simțit-o, un adult în toată firea, la 25 de ani, când am ajuns într-un loc pe care mi l-am imaginat și pe care l-am văzut doar în filme. M-a adus înapoi într-un timp în care grijile zilei de mâine nu existau, în care nu îți făceai nervi uitându-te la fiecare postare de pe Facebook și viața era mult mai simplă.
Am început cu introducerea asta atât de lungă ca să subliniez cât de important e jocul acesta pentru mine. Hogwarts Legacy reprezintă încununarea a tot ceea ce mi-am dorit, copil fiind: să pot să explorez castelul Hogwarts și împrejurimile după bunul plac, să mă duc la cursuri de Poțiuni, să pot face vrăji și să descopăr în fiecare zi ceva nou. De-aia nu mă pot detașa de sentimentele și speranțele pe care le aveam pentru jocul acesta, de-aia nu pot să pretind că voi menține obiectivitatea de-a lungul întregului review (mă rog, one could argue că oricum niciun review nu este obiectiv), și de-aia am ales să închid ochii la scandalul din mediul online și la oamenii care boicotează jocul. Consider că ar trebui să existe întotdeauna o delimitare între artă și artist, și că poți să te bucuri de creația cuiva fără să îi împărtășești viziunile. Asta e însă o discuție pentru alt material, și o opinie pe care voi încerca să îmi fac timp să o împărtășesc, pentru că mi se pare mai importantă ca niciodată, în contextul ultimilor ani în care persoane care erau odată apreciate de opinia publică au ajuns să fie trecute în categoria persona non-grata, odată cu operele lor.
Să revenim însă la lucruri puțin mai pozitive pentru că, până la urmă, vorbim de un joc video aici. O creație care ar trebui să creeze bucurie, să îți ofere puțin escapism, senzația de a-ți lăsa grijile în urmă pentru câteva ore și de a te pierde într-o lume nouă, pe care o descoperi pas cu pas. Ah, și încă o mențiune înainte să pornim cu adevărat la drum: codul de review pentru Hogwarts Legacy ne-a fost oferit de către cei de la CD Media, unul dintre cei mai mari distribuitori de jocuri din regiunea noastră, cărora le mulțumesc pentru acest lucru.
Hogwarts trăiește
Și Doamne, cât de bine reușește Hogwarts Legacy să facă asta. Fiecare părticică din castel a fost construită cu grijă, fiecare colțișor include un element care pare desprins din paginile cărților, iar atenția la detalii este uriașă. Lucruri peste care cei de la Avalanche Software ar fi putut să treacă, pentru că nu sunt esențiale poveștii sau mecanicilor de joc, precum simplele decorațiuni de pe pereți, fac din Hogwarts un loc de vis pentru orice fan Harry Potter. Spre exemplu, în cea de-a cincea carte, Harry Potter și Ordinul Phoenix, este descrisă uneori tapițeria din fața Camerei Necesității, sau Room of Requirements, cum e denumită în engleză. Aceasta prezintă povestea lui Barnabas the Barmy, un vrăjitor care încearcă să învețe troli să danseze balet, și e ceva ce nu ai cum să știi decât dacă ai citit cărțile, pentru că nici nu a mai fost recreată în film. În Hogwarts Legacy, însă, este reprodusă perfect, iar asta îmi arată câtă grijă și atenție au fost puse în crearea acestei lumi.
Nu există culoar în castel pe care să îl parcurgi fără să observi ceva. Fie că e vorba de un collectible, un mini-puzzle pe care trebuie să îl rezolvi sau o interacțiune între personaje sau alte lucruri magice din castel, tot timpul ai ceva de văzut. Există un culoar în apropiere de Marea Sală, unde se află doar două armuri, și de fiecare dată când treci pe lângă ele, poți observa interacțiuni diferite, una dintre ele fluierând și enervând-o pe cealaltă constant. La fel, pe un alt culoar, am descoperit doi elevi care încercau să îl facă pe un al treilea să se oprească din levitat, sau la intrarea într-o cameră doi gargui vorbeau despre incompetența directorului de la Hogwarts.
La fel stă treaba și în afara Hogwarts-ului, în Hogsmeade, sau în cătunurile adiacente, unde vei face des drumuri pentru a rezolva misiuni sau a primi unele noi, pentru a-ți cumpăra ingredientele necesare pentru poțiuni, plante sau vestimentație nouă. Poți intra în fiecare clădire pe care o vezi, fie direct, fie folosind Alohomora, și câteva dintre ele au și pasaje secrete, care te duc în alte locuri ale hărții – fanii Harry Potter vor recunoaște aici pasajul care leagă castelul de magazinul Honeydukes din Hogsmeade.
De-a lungul jocului vei putea face diferite lucruri care îți oferă experiență, de la colectarea unor pagini zburătoare, până la rezolvarea unor mici puzzle-uri matematice sau descoperirea unor statuete mici care se aprind și pot fi colectate numai pe timpul nopții. Cumva, Hogwarts Legacy reușește să nu facă din procesul de a aduna collectibles o corvoadă, ceva plictisitor, pentru că foarte multe dintre ele sunt descoperite natural, pe parcursul misiunilor pe care le faci.
O simplă dovadă a dimensiunii considerabile pe care o are open world-ul lui Hogwarts Legacy și a faptului că este extraordinar de ușor să te pierzi în el, în cel mai bun sens al cuvântului, este faptul că am intrat prima oară în Marea Sală, un adevărat staple al castelului și una dintre cele mai importante și mai cunoscute zone ale acestuia, după vreo 8 ore de joc. Mă aflu la momentul la care scriu review-ul la ora 20 și încă nu am vizitat The Owlery, locul în care stau bufnițele de la Hogwarts, o altă locație emblematică.
Grafică
Hogwarts Legacy arată și se simte ca un joc next-gen constant. Eu l-am testat pe Xbox Series X, și în afară de câteva glitch-uri minore, precum un flickering pe care îl făcea profesorul Fig în biroul său, în timpul unui cutscene, sau dispariția subită prin perete a unui elev în timp ce alergam pe holuri, nu am remarcat nicio altă problemă. Elemente precum tavanul magic al Marii Săli, fermecat pentru a-l reproduce întocmai pe cel de-afară, pot fi observate, evidențiind încă o dată atenția senzațională la detalii pe care au avut-o cei de la Avalanche. Animalele magice arată și ele superb, poți remarca fiecare pană a unui Hippogrif, iar vrăjile se pot distinge între ele, fiecare având propriul efect grafic special.
Decorurile sunt minunate, și nu de multe ori m-am oprit din zborul cu mătura pentru a admira pur și simplu castelul în lumina dimineții sau apusului. La fel este și în cazul magazinelor din Hogsmeade, care sunt recreate până la ultimul artificiu magic din Zonko’s. Ciclul de noapte și zi contribuie și el la frumusețea jocului, oferindu-ți noi moduri de a privi culoarele și decorurile din Hogwarts. Poți alege între modul Fidelity și cel Performance, fiecare dintre ele punând accent pe grafica mai bună, respectiv pe un gameplay mai fluid și fără probleme. Eu am ținut mai tot timpul activ modul Fidelity, pentru că am vrut să mă bucur de toate aspectele grafice ale jocului, și din fericire nu pot să mă plâng că aș fi sacrificat performanța prea tare, pentru că am întâmpinat destul de rar momente de lag sau stuttering, majoritatea atunci când fugeam rapid printr-o ușă într-un spațiu deschis, unde treceau vreo 2 secunde până se încărcau toate elementele și texturile.
Gameplay
Gameplay-ul din Hogwarts Legacy poate fi deopotrivă extrem de simplu și remarcabil de complex. De altfel, se alternează foarte bine între aceste două caracteristici, inclusiv puzzle-urile pe care le descoperi fiind uneori foarte ușor și rapid de rezolvat, alteori fiind capabile să te țină „pe loc” cel puțin zece minute, necesitând folosirea mai multor combinații de vrăji. Asta pentru că poți folosi o varietate mare de farmece pentru a rezolva puzzle-uri, de la Lumos, care descoperă într-un portret o imagine a unei locații din apropiere pe care va trebui să o găsești, la Accio și Depulso, care te ajută să tragi sau să împingi diferite obiecte.
Această mare varietate de vrăji constituie și unul dintre aspectele cele mai interesante și mai atractive ale gameplay-ului. Nu le vei folosi pe toate constant, și cu siguranță o să ajungi să fii atras mai mult de unele decât de altele, din diferite motive. Faptul că ai posibilitatea ca personajul tău să nu fie unul neapărat bun și să utilizeze și așa-numitele Blesteme de Neiertat, Crucio, Imperio și Avada Kedavra, este o alegere foarte interesantă și care sunt curios dacă va avea ramificații importante la finalul poveștii (pentru că nu, nu am ajuns încă acolo).
Numărul mare de vrăji mai înseamnă și că va trebui să ai puțină organizare în felul în care le aranjezi în slot-urile disponibile, pentru că vei putea folosi câte 4 odată. Spre exemplu, eu am ales configurări diferite de vrăji pentru lupte, vrăji utile pentru rezolvat puzzle-uri, vrăji utile în Camera Necesității și încă o configurare pentru cele random, care mi se pare că au un efect interesant.
Mecanica de duel este un alt aspect extraordinar de simplu și complex în același timp. Asta pentru că ai putea foarte bine să câștigi fiecare duel folosindu-te de doar 3-4 vrăji și de posibilitatea de a bloca la momentul oportun cu Protego sau de a te feri de atacurile adversarilor. Însă, satisfacția pe care o ai atunci când reușești să faci un combo de 20–30 de lovituri pe un adversar, în aer, fără ca acesta să atingă pământul, este greu de înlocuit. De asemenea, datorită faptului că ai la dispoziție un adevărat arsenal în materie de vrăji, la care se adaugă și anumite poțiuni pe care le poți utiliza în lupte, sau chiar plante magice care te pot ajuta, fiecare luptă se simte diferită, lucru ajutat și de faptul că inamicii sunt destul de diverși și au stiluri de duel diferite.
Camera Necesității are și ea un rol important de jucat în Hogwarts Legacy. Aceasta este o încăpere care are capacitatea de a se transforma, oferindu-i celui care intră înăuntrul ei fix ceea ce are nevoie în acel moment. Astfel, personajul tău din Hogwarts Legacy are nevoie de o încăpere uriașă, pe care o poți decora după bunul plac al inimii, cu portrete, statui, stații de fabricat poțiuni și de crescut plante, precum și alte lucruri care te vor ajuta, cum ar fi un obiect magic care te ajută să identifici piese de vestimentație pe care le găsești în aventurile tale. E un fel de hub central al personajului tău, iar eu unul am petrecut vreo oră prima dată când am descoperit Camera Necesității numai amenajând-o, și sunt sigur că timpul acesta poate fi prelungit mai ales spre final, când ai majoritatea obiectelor de decor colectate.
O altă mecanică pe care o descoperi după ce participi la prima ta oră de îngrijire a creaturilor magice este aceea de a captura aceste creaturi, cu scopul de a le proteja de braconieri. Pe unele dintre ele le poți vinde unui magazin care va avea grijă de ele, iar pe altele le poți păstra în Vivarium, o încăpere complet nouă care apare în interiorul Camerei Necesității, și unde vei putea să te îngrijești chiar tu de animalele în cauză, oferindu-ți diferite ingrediente care te vor putea ajuta la îmbunătățirea echipamentului tău.
Apropo de echipament, majoritatea pieselor de îmbrăcăminte sunt destul de variate ca aspect, însă îți oferă fie un bonus pe partea de ofensivă, fie pe cea de defensivă. Fiecare articol de îmbrăcăminte are însă și un număr de Traits, de la 1 la 3, în funcție de raritatea pe care o are. Aceste Traits s-ar putea să te facă să te scarpini puțin în cap la început, neștiind ce să faci cu ele și cum funcționează, pentru că oferă diferite bonusuri fie împotriva unor anumiți inamici, fie pentru anumite vrăji pe care le utilizezi.
De altfel, aici intervine principalul minus pe care l-am observat pe partea de gameplay, însă e și unul pe care cumva pot să îl înțeleg. Hogwarts Legacy are atât de multe mecanici și lucruri diferite pe care le poți face și pe care trebuie să le înveți, încât te poți pierde în el foarte ușor, și în același timp, durează foarte mult timp până le înveți pe toate. Practic, eu am ajuns la misiunea care explică rolul Traits-urilor abia după vreo 16-17 ore de joc, lucru care evident că e și din vina mea, pentru că am explorat foarte mult și am petrecut mult timp făcând side content, însă chiar și așa, mi se pare că ar dura ceva ore bune și dacă te-ai axa doar pe misiunile principale. De asemenea, dacă ai cumpărat ediția Digital Deluxe, s-ar putea să fi petrecut foarte mult timp până să îți dai seama cum să schimbi aspectul obiectelor de îmbrăcăminte pe care le ai, pentru că nu îți este specificat nicăieri, nici măcar în meniul acestora. Practic, ca să poți să te folosești de obiectele speciale din Digital Deluxe Edition sau de cele pe care le deblochezi făcând diferite task-uri prin castel, va trebui să apeși pe X, pe controller-ul de Xbox, pentru a vedea toate variantele diferite pe care le poate avea o pelerină, o pereche de mănuși, sau orice alt articol de îmbrăcăminte.
Zborul este absolut superb, atât pe mătură, cât și pe Hippogrif și pentru mine a fost ca un moment terapeutic, deoarece te poți pierde foarte ușor astfel în lumea din Hogwarts Legacy. Mi se pare imposibil să te plictisești de zburatul în jurul castelului, deasupra Hogsmeade-ului, printre crengile copacilor din lumea interzisă și de posibilitatea de a zbura direct în mijlocul unei tabere de inamici, pentru a-i lua prin surprindere. Este extraordinar de fun, destul de ușor de controlat și de înțeles și îmi dă speranțe serioase că s-ar putea să avem la un moment dat un DLC care să includă și posibilitatea de a juca Quidditch, sau cum e tradus în limba noastră neaoșă, Vâjthaț.
Story
Povestea jocului este una destul de „by the books”, cel puțin pentru primele 10-15 ore de gameplay. Aș spune că sunt momentan în apropiere de jumătatea jocului, și nu sunt elemente care să mă fi surprins sau să mă facă să spun că Hogwarts Legacy este o adevărată capodoperă narativă. Personajul tău este un clasic „chosen one”, un vrăjitor sau o vrăjitoare cu abilități speciale, care poate vedea urme de Magie Străveche (Ancient Magic), foarte puternică. Obținerea și controlarea acesteia pare să fie obiectivul unuia dintre principalii villaini ai jocului, Ranrok (foto jos) și al armatei sale de goblini, cu care te vei confrunta în multe rânduri. Ranrok are însă și ajutoare umane, vrăjitori întunecați, care vor încerca să îl ajute și să te captureze sau chiar ucidă de câte ori vor avea ocazia.
În aventura ta vei fi ajutat de profesorul Fig, cel care a primit însărcinarea de a te aduce la Hogwarts, și cu care vei împărtăși primele misiuni ale jocului, dar și de câțiva studenți ai diferitelor Case de la Hogwarts. Dintre aceștia, Sebastian Sallow și Ominus Gaunt sunt cam cei mai interesanți, și sunt cu adevărat curios să aflu care este povestea celor doi – mai ales că fanii seriei cunosc faptul că membrii casei Gaunt sunt strămoșii casei Riddle, cea de care aparține și Voldemort.
Fiind vorba de un story atât de lung, o să aștept însă până la final pentru a da un verdict asupra sa. Momentan, pot spune doar că mi se pare relativ interesant, dar încă aștept ca firul narativ să se ridice, calitativ vorbind, măcar în apropiere de ceea ce oferă gameplay-ul și open world-ul minunat al lui Hogwarts Legacy.
