De ce trebuie să vezi Aftersun

Scris de | 1 martie, 2023
De ce trebuie să vezi Aftersun

Pe 3 martie apare în cinematografele din țară Aftersun, iar acum îl poți vedea deja în avanpremieră. Deși recomand des filme și seriale celor apropiați, foarte rar fac asta și în mediul online, sau pe site, și niciodată nu folosesc cuvântul „trebuie”, pentru că mi se pare că funcționează fix ca o anti-recomandare, în cazul multora. Nu cred că „trebuie” să vezi un film sau un serial, sau să joci un anumit joc, decât dacă simți asta, și am fost tot timpul adeptul convingerii că o recomandare ar trebui să fie făcută cumva în funcție de persoana căreia îi recomanzi acel lucru, pentru a o face mai personală și a avea un impact mai mare. Probabil că pun prea multă importanță pe acest aspect, dar iată că de data asta nu o să țin cont fix de ce am zis aici și o să folosesc „trebuie”. Pentru că Aftersun merită asta.

Am mai vorbit despre Aftersun în topul celor mai bune filme din 2022, pe care îl poți citi aici, unde l-am pus pe prima poziție. Este foarte greu să găsesc cuvintele potrivite ca să mai laud filmul acesta, mai ales fără să dau spoilere, dar tot o să încerc în rândurile următoare. 

Aftersun spune povestea lui Sophie și a lui Calum, interpretați de Frankie Corio și Paul Mescal, acesta din urmă fiind și nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun actor în rol principal. Sophie cea matură (Celia Rowlson-Hall) își amintește evenimentele dintr-o vacanță petrecută cu tatăl său, în urmă cu 20 de ani, încercând să potrivească piesele unui puzzle pe care îl cunoștea cu cele noi, descoperite odată ce a atins vârsta de atunci a lui Calum. 

Sunt două premiere în Aftersun, și e foarte greu să mă decid care mă impresionează mai tare: faptul că acesta este primul film al regizoarei Charlotte Wells, sau faptul că acesta este primul rol într-un lungmetraj al lui Frankie Corio, care o interpretează pe Sophie cea tânără. Wells s-a inspirat din propria-i poveste pentru a crea Aftersun, iar lucrul acesta se simte și îți va atinge sufletul imediat ce se încheie ultima scenă. Corio este și ea un standout, reușind să te facă să vezi lumea prin ochii ei pentru o bună parte din film.

© A24 / Courtesy Everett Collection

Iar de Paul Mescal nu știu ce aș mai putea zice. Nu, nu o să câștige premiul Oscar pe 13 martie, Brendan Fraser pare să fie în pole-position acolo, însă asta nu face ca interpretarea lui Mescal în Aftersun să fie mai puțin remarcabilă. De multe ori, actorii nominalizați au acele momente către care poți arăta cu degetul și spune „uite, de-aia a primit nominalizarea asta”. Momente în care emoțiile lor sunt aruncate pe ecran, duse la maximum și însoțite uneori și de strigăte puternice. Pentru Paul Mescal, situația e total diferită. Rolul lui este unul mai reținut, care nu iese în evidență prin vreo scenă menită să fie pusă în acel highlight reel de 15 secunde care rulează când se anunță nominalizarea sa. Calum nu țipă, nu are insight-uri filozofice asupra vieții, nu este un personaj larger-than-life. Este doar Calum, un tată tânăr, care se confruntă cu ceva ce fata lui nu are cum să înțeleagă decât la ani distanță, când nu îl mai poate ajuta în vreun fel.

Și aici vine adevăratul atu la lui Aftersun, pentru că reușește să fie relatable, să te facă să empatizezi cu povestea celor doi și să te regăsești în aceștia – fie ca un copil care are propriile sale griji și dorințe, încercând să descopere tot ce are de oferit viața, fie ca un adult care se confruntă cu lucruri pe care cei din jurul său nu au cum să le înțeleagă, fie ca un om matur, care tânjește după trecut și nostalgia pe care o aduce acesta cu el. Aftersun are ceva pentru fiecare dintre noi, indiferent în ce etapă a vieții ne-am afla.

Filmul lui Charlotte Wells este unul scurt, de doar o oră și 42 de minute, și mărturisesc că după vreo oră și 10 minute nu mă consideram convins încă de calitățile sale. Mă gândeam că unele cadre sunt prea lungi fără motiv și că ne aflăm într-o călătorie către nicăieri, fără un sfârșit definit. Vine însă actul final, care te lovește ca un tren și te face să realizezi despre ce este de fapt povestea, de ce Calum pare să nu fie în apele sale, și ce simte de fapt Sophie cea mare. Iar realizările acestea, cumulate cu faptul că este atât de ușor să te regăsești în cele două personaje principale, pot face foarte ușor ca emoțiile să se reverse în lacrimi și să se simtă absolut copleșitoare.

Vreau să subliniez că ăsta nu este un review, ci mai degrabă o scrisoare de recomandare pentru un film care merită mult mai multă atenție. O să reiau aici ceea ce am scris despre Aftersun în acel top cu cele mai bune filme ale lui 2022, pentru că recitind acele rânduri, mi se pare că descriu perfect ce am simțit când am văzut pelicula lui Wells. Aceasta se simte mai degrabă ca o fereastră în intimitatea unei familii și este realizată cu dragoste și apreciere pentru ceea ce înseamnă arta de a spune o poveste. Aftersun îți arată cât de diferit privești viața și trecutul odată ce te maturizezi, cât de dureroase și în același timp plăcute pot fi cele două și că, uneori, cel mai important lucru pe care îl poți avea este o amintire. Am plâns la Aftersun, am regăsit părți din trecutul meu în povestea lui Sophie și a lui Calum, și mi-a oferit cea mai pură și emoționantă experiență cinematografică a anului. 

Și sunt sigur că poate face la fel și pentru tine. 

Etichete: , , , , , , ,