Kingdom Come Deliverance II se anunță a fi primul mare joc din 2025. Acum că l-am jucat într-o versiune „aproape” finală, mă bucur să raportez că mai tot ceea ce promiteau reprezentanții Warhorse Studios în vara anului trecut pare că se regăsește și în joc. Din păcate, acest preview nu va acoperi o parte din joc diferită față de cea pe care am văzut-o anterior. În continuare am putut juca doar introducerea jocului, și o bună parte din secțiunea următoare. Vestea bună este că jocul pare să fie într-un stadiu foarte bun și că la momentul lansării de pe 4 februarie jucătorii ar putea primi o experiență de calitate, fără problemele de optimizare și finisare cu care ne-am obișnuit deja din partea studiourilor AAA în ultimii ani.
Povestea lui Henry continuă
Se vede încă de la început că Kingdom Come Deliverance II este un joc realizat de o echipă pasionată, întrucât fiecare element în parte pare să fie minuțios realizat și pus în scenă. Și aici nu mă refer doar la felul în care arată obiectele, mediile de joc sau personajele, ci la atenția la detalii și aproape „obsesia” pentru autenticitate.
Pentru cei care nu sunt familiari cu seria Kingdom Come, aceasta are loc în secolul al XV-lea, în zona geografică în care este acum Cehia, numită la acel moment Boemia, o provincie a Sfântului Imperiu Roman. Primul joc al seriei a uimit prin autenticitate și realism, întrucât spre diferență de RPG-urile tradiționale, unde ești de obicei un luptător legendar cu puteri supranaturale, în Kingdom Come ești doar un fiu de fierar, care nu știe nici să se lupte, nici să citească și nici nu are experiență mare de viață în afara micii comunități din Skalice. Pe parcursul jocului, Henry învață multe lucruri, iar jucătorii au control aproape deplin asupra abilităților pe care acesta le dobândește, iar spre final, acesta pleacă într-o aventură nouă alături de noul său Lord, devenit și prieten, Hans Capon.
Noul joc prezintă povestea din acest punct, fiind o continuare directă. Chiar dacă au trecut mulți ani de la debutul Kingdom Come Deliverance pe piață, în universul jocului nu au trecut decât câteva zile între cele două titluri. Dar anii care au trecut nu au fost irosiți de echipa Warhorse Studios.
Noul joc beneficiază de o introducere cinematică impresionantă, atent regizată și foarte antrenantă. De fapt, jocul include mai multe „introduceri”, fiind necesare cam două ore de „acomodare”, înainte ca jocul să te lase liber în mediul open-world. Dar aceste două ore sunt extrem de importante pentru a te acomoda sau reacomoda cu schema de control din Kingdom Come Deliverance II, cu mecanicile de joc și cu personajele.
Pot spune că nu este tocmai necesar să fi jucat primul Kingdom Come Deliverance pentru a înțelege ce se întâmplă. Povestea este spusă într-o manieră care explică destul de bine evenimentele din trecut, în timp ce nu te bate peste cap cu expozițiune exagerată sau pagini întregi de text de citit. Totul este natural integrat în dialogurile cu personajele, și chiar poți să faci din nou „alegerile” pe care le-ai făcut în anumite momente în jocul original. Asta pentru că, spre diferență de alte jocuri care continuă povestea direct de la un titlu la celălalt (seria Mass Effect, de exemplu), în KCD2 nu poți importa o salvare a jocului original. Pur și simplu nu există această opțiune. Vestea bună este că poți să faci aceleași alegeri (dacă mai ții minte ce ai făcut în jocul original), sau poți să vezi care vor fi consecințele în noul joc dacă alegeai diferit.
Evul mediu nu a arătat niciodată atât de bine într-un joc video
Sunt însă două lucruri care sar imediat în evidență la trecerea dintre cele două jocuri. În primul rând, grafica este semnificativ îmbunătățită. Jocul este construit pe aceeași tehnologie de bază, adică motorul grafic Cryengine (cel din spatele jocurilor Crysis) cu multe modificări, dar cu un accent mai mare pe redarea fidelă a vegetației și mediilor de joc într-un mod care să fie atât realist și autentic pentru zona respectivă a lumii, dar și să ofere un aspect artistic, plăcut.
Dacă ar fi să îmi dau cu părerea, nu este un salt generațional între cele două jocuri la nivel grafic, mai ales pentru că nu avem de a face cu un stil de renderizare modernă, bazat pe ray tracing sau alte tehnici noi. Cu toate acestea, jocul mi se pare că arată bine, având în vedere ambițiile studioului de a oferi o lume deschisă, complet dinamică, care răspunde direct la acțiunile jucătorului.
În al doilea rând, mi se pare că felul în care se controlează personajul este mult îmbunătățit. Deși toate mecanicile de joc sunt similare, cu un stil de lupte la fel de complex, Kingdom Come Deliverance II este pur și simplu mult mai finisat. Simți că ai mai mult control în lupte, iar acțiunea, atât în momentele liniștite, cât și în momentele tensionate, este mult mai captivantă. Se vede că un accent foarte mare a fost pus în special pe animațiile personajului principal, acestea fiind extrem de detaliate și într-un număr foarte mare, fiecare interacțiune în parte fiind atent realizată.
Acesta nu este genul de joc unde poți deschide uși cu puterea minții, ci trebuie să apeși fizic pe clanță și împinge ușa manual. De asemenea, fiecare interacțiune, precum spălatul pe față, statul pe scaun sau încălecatul au loc la persoana întâi, și sunt extrem de imersive. Mi s-a părut și că sunt atent realizate pentru a nu crea disconfort, nefiind atât de „brutale” pentru a induce rău de mișcare.
Singurele momente în care camera „iese” din capul lui Henry este atunci când ești într-o conversație sau într-o secvență cinematică. Altfel, jocul este 100% prezentat din perspectiva persoanei întâi, lucru care te face să te simți că într-adevăr trăiești în Boemia anilor 1400.
Fără bug-uri majore și bine optimizat pentru PC, chiar și înainte de lansare
Față de preview-ul din vară, unde am jucat aceeași secvență de joc de la început, dar într-un mediu controlat, de această dată am putut juca jocul, în versiune completă, chiar pe PC-ul meu de acasă. Am fost uimit la momentul preview-ului să văd că nu există multe bug-uri în acel build de presă și pot confirma că acest lucru rămâne valabil. Am jucat deja mai bine de 5 ore din Kingdom Come Deliverance II și nu am întâlnit niciun bug major, ci mici glitch-uri care uneori s-au rezolvat de la sine, fiind mai degrabă probleme de streaming, în care personajele într-o conversație stăteau în picioare în loc să stea jos, sau texturile nu erau complet încărcate. Pe de altă parte, am fost plăcut impresionat de faptul că Kingdom Come Deliverance II rulează nu bine, ci foarte bine pe o configurație care deja are hardware vechi de două generații la interior.
Cu un Ryzen 7 7800X3D și un GPU GeForce RTX 3080 cu 10 GB, am reușit să rulez jocul în rezoluție 4K (cu DLSS pe Performance, desigur), în peste 60 de cadre pe secundă (spre 70-80, chiar) pe profilul de setări High. Inițial am pornit cu Ultra, dar odată ce am ajuns în mediul complet deschis, în anumite momente scădea sub 60 FPS. Având în vedere că este un joc complex, care arată foarte bine, pot spune că sunt mulțumit de optimizarea jocului.
Pot spune că mi-au plăcut foarte mult secvențele „scriptate” din poveste, fiind extrem de atent realizate, dar că odată ce am ajuns în open world m-am simțit puțin fără direcție, inițial. Mai ales când ești „aruncat” în lumea din Kingdom Come fără bani, fără prea mult echipament, iar „împrumutul” de bani, haine sau chiar și dormitul într-un pat care nu-ți aparține, este pedepsit cu arestul și afișarea în piața mare pe un butuc de lemn. Când apare jocul, nu încercați să încălcați legea, am făcut eu asta ca să nu o faceți voi. Cel mai bine ar fi să urmați în ordine primele quest-uri, să descoperiți și altele care v-ar putea aduce beneficii monetare sau în echipament și, dacă vă simțiți norocoși, să investiți puțin timp în jocurile de noroc cu zaruri, care pot fi o sursă de venit foarte bună pentru un aventurier medieval la început de drum (dar să nu faceți asta și în viața reală).
De asemenea, pregătiți-vă cu răbdare de fier, întrucât Kingdom Come este un joc ancorat în realitate, iar asta înseamnă că parcurgerea distanțelor mari durează mult timp. Ar fi bine să strângeți mai multe activități într-o singură zonă înainte să porniți la drum, ca să merite efortul. Și da, mecanicile de survival sunt încă în joc, ceea ce înseamnă că Henry va trebui să mănânce și să se odihnească din când în când. Totuși, nu mi se par extrem de restrictive, însă problemele de sănătate post-lupte ar putea fi o problemă. Dacă rămâi după o luptă fără destule bandaje și fără un loc de odihnă, s-ar putea să mori încet din cauza sângerării înainte să găsești resursele necesare.
Alegerile au întotdeauna consecințe, și nu le poți rezolva cu un „load game”
Iar aici apare cred că singura și cea mai mare problemă pe care o am cu Kingdom Come Deliverance II: sistemul de salvări. Jocul poate salva în orice punct atât timp cât dorești să ieși din joc, dar nu există slot-uri individuale de salvare. Astfel, dacă mori în timpul unui quest și nu ai întâmpinat un eveniment important pe parcurs, care să pornească un „autosave”, vei fi, de obicei, întors la ultimul personaj care ți-a dat quest-ul, pierzând progresul de până atunci. Înțeleg logica din spatele acestui sistem, întrucât reprezentanții Warhorse mi-au confirmat într-un interviu că totul este intenționat, pentru a descuraja „save scumming” și pentru a crea consecințe reale în alegeri și gameplay, fără posibilitatea de a te răzgândi. Acest concept stă și la baza quest design-ului, care îți permite să continui jocul și să suporți consecințele, fie că reușești să duci sau nu la capăt obiectivele, sau indiferent de metodele pe care le alegi. Fiind un joc complet deschis, ai libertate deplină, chiar dacă există, într-adevăr, un mod „optim”.
În primele cinci ore am observat o varietate mare de quest-uri secundare și o selecție impresionantă de NPC-uri unice, fiecare cu voci și personalități unice. Am fost trimis să îmi îmbunătățesc abilitățile de luptă într-un sat de rromi, să investighez dispariția unei fete, să particip într-un „fight club” și să „achiziționez” o lăută pentru un grup de artiști neînțeleși. Uitându-mă pe înregistrările pe care le-am făcut, am constatat că am jucat surprinzător de multe jocuri de noroc, dar acestea au dus și la înzecirea banilor pe care îi aveam la început, pentru a-mi putea permite o masă caldă, un pat la han și să intru la baia publică. Personajele interacționează diferit cu Henry în funcție de cum este îmbrăcat, cât de curat este și dacă este sau nu rănit, așa că este important să îi menții igiena pe cât de mult este posibil.
Aceste cinci ore de joc sunt doar o mică parte a lui Kingdom Come Deliverance II. Reprezentanții Warhorse spuneau în vară că jocul va putea fi terminat în minimum 80-100 de ore, și asta dacă urmărești doar firul principal. Probabil că vor fi destui care vor putea să termine jocul mai repede, dar cu atât de multe quest-uri și personaje interesante la tot pasul, va fi greu să te abții să nu interacționezi cu ei. Asta înseamnă că va fi greu, sau chiar imposibil pentru mine să termin jocul înainte de lansarea de pe 4 februarie, dar cu siguranță voi încerca să ajung cât mai departe.
Mă bucur să raportez că noul Kingdom Come Deliverance II pare să fie un pas mare înainte pentru serie și pentru studioul Warhorse și abia aștept să văd cum va răspunde comunitatea de fani la acest joc, întrucât pe baza a ceea ce am jucat în vară și acum, eu unul am rămas de-a dreptul impresionat.
Dacă ți-a plăcut acest material, nu ezita să citești sau să urmărești în format video primul preview al jocului, pe care l-am realizat în vara anului trecut și interviul cu Tobias Stoltz, PR Manager al Warhorse studios:
Citește și:
Kingdom Come Deliverance 2 hands on: RPG-ul medieval se întoarce
