Majoritatea jocurilor Pokemon aleg să repete rețeta cunoscută de RPG-uri turn-based, dar din când în când apare și un titlu care încearcă să o reinventeze complet. Noul Pokemon Pokopia intră clar în a doua categorie. Noul este dezvoltat de studioul Omega Force, cunoscut pentru jocurile din seria Dinasty Warriors și spin-off-urile acesteia, și abordează un gen necaracteristic pentru o asemenea echipă: un proiect care nu doar se inspiră din Animal Crossing și Minecraft, ci încearcă să exploreze ce înseamnă un joc Pokémon cu adevărat. Trebuie să fie un RPG în care trebuie să „îi prinzi pe toți”, sau poate fi și un joc relaxant în care construiești o comunitate? Pokopia par că reușește să îmbine elementele cele mai importante atât din seria Pokemon, cât și din jocurile de la care s-a inspirat, pentru a crea ceva complet nou.
Reconstruiește lumea alături de pokemoni
Pokémon Pokopia nu este doar o variațiune simpatică pe marginea unei licențe uriașe, ci o încercare sinceră de a găsi un sens nou pentru universul Pokémon. În locul luptelor, care nici măcar nu ar mai avea prea mult sens în această formulă, jocul propune un ritm mai lent și o atmosferă mai relaxantă. Tot gameplay-ul este construit în jurul mai multor habitate (biomuri), al colaborării dintre pokemoni și al reconstrucției unui mediu cumva post-apocaliptic, în care oamenii au dispărut de pe Pământ, și doar Pokemonii au rămas în urmă.
Jucătorul intră în rolul lui Ditto, pokemonul care poate lua orice formă. Acesta ia formă umană și devine protagonistul poveștii. Este un „outsider” care, tocmai pentru că poate lua orice formă, poate să ia rolul de „restaurator” al lumii din joc. E o idee surprinzător de matură pentru o serie asociată de obicei cu colecția, competiția și nostalgia.
Și aici apare prima calitate reală a jocului: are o identitate clară. Nu vrea să fie un Pokémon „ca toate celelalte”, ci o reinterpretare a brandului printr-o lentilă mai apropiată de jocurile de tip „life sim” și titlurile în stil Minecraft, în care trebuie să aduni resurse pentru a construi. De altfel, și stilul grafic împrumută elemente din Minecraft, mediile de joc fiind construite din cuburi pe care le poți „mina” pentru resurse.
O combinație de Minecraft și Animal Crossing
Gameplay loop-ul de bază este simplu, dar eficient: strângi resurse, construiești obiecte, case, sau restaurezi anumite clădiri celebre din seria Pokemon, precum Poke Center-uri, descoperi Pokémon noi, și le înveți abilitățile pentru a putea avansa mai departe. Ditoo poate să îmbunătățească condițiile de trai pentru a fi mai bine adaptat pentru pokemonii care se adună în jurul comunității pe care o construiește, iar atunci când ai îndeplinit obiectivele principale dintr-o zonă, poți să treci în zona următoare.
Ideea că trebuie să reconstruiești un habitat pentru a readuce ploaia după ani de degradare ecologică dă jocului un subtext serios, fără să-l transforme într-un mesaj moralizator greu de dus. Tema schimbărilor climatice este integrată natural în poveste, fără timiditate și fără să pară lipită artificial peste mecanici.
Partea interesantă este că Pokémon Pokopia nu se limitează la a copia formula Animal Crossing. Da, există rutina familiară a vieții care curge în timp real, cu ciclul zi-noapte legat de ceasul consolei, iar unele construcții cer minute sau chiar ore reale pentru a fi finalizate. Dar jocul introduce și o diferență importantă: aici nu construiești și nu explorezi singur, ci ai nevoie efectiv de ajutorul Pokémonilor. Dacă trebuie să aprinzi un foc, te bazezi pe un Pokémon de foc care poate face asta. Dacă vrei să ridici o clădire mare, îți trebuie un șef de de șantier și muncitori care să îl ajute. Această dependență de ceilalți este, probabil, cea mai bună expresie a ideii de comunitate din tot jocul.
Un alt plus important este modul în care jocul gândește interacțiunea cu prietenii în mod online. Poți crea o insulă accesibilă pentru mai mulți jucători, unde toți participanții pot modifica mediul și pot vedea schimbările, față de Animal Crossing, unde poți doar să inviți oaspeți. Iar toți pot contribui la construirea și modificarea insulei chiar dacă nu sunt conectați în același timp.
Stilul Pokemon într-o lume din cuburi
Din punct de vedere vizual, jocul pare să fi făcut pasul pe care mulți fani îl așteptau de ani de zile. Omega Force renunță la estetica ușor „realistă” și merge complet în direcția jocurilor Pokemon clasice, cu culori vii într-o lume cubică, realizată probabil așa pentru a atrage publicul mai tânăr, familiar deja cu Minecrat, dar poate că nu foarte mult expus la seria Pokemon. Rezultatul este foarte coerent, iar stilul grafic se potrivește perfect cu structura lumii din cuburi și cu tonul mai cald al jocului.
Totuși, jocul nu este lipsit de compromisuri. Pokemon Pokopia încurajează explorarea, dar cu măsură. Nu ești complet liber să mergi oriunde vrei în modul poveste, iar lumile nu sunt „infinte”, ca în Minecraft. Dacă te duci prea departe, vei fi întors din drum. Asta taie puțin din farmecul unui joc care, în rest, te încurajează să descoperi și să reconstruiești. A doua problemă ține de meniuri.
Atunci când vorbim însă de performanță, jocul se prezintă bine. Fiind un joc exclusiv pentru Nintendo Switch 2, acesta beneficiază din plin de hardware-ul mai avansat față de cel al consolei anterioare. Stilul grafic simplu asigură o prezentare „sharp”, cu un framerate de 60 de cadre pe secundă fără sacadări și fără probleme vizibile de pop-in ale elementelor de pe ecran. Așa cum era de așteptat de la un joc exclusiv, publicat chiar de către Nintendo, totul funcționează ireproșabil. Atât că, fiind un joc Pokemon, nu va împinge limitele fidelității grafice, dar asta nici nu contează într-un astfel de titlu.
