Google a lansat de ceva vreme noul Android 4.0 Ice Cream Sandwich. Probabil te-ai întrebat deja de ce durează atât pentru ca noua versiune Android să ajungă şi pe telefonul tău. Doar codul sursă a fost deja scris. De ce le ia atât de mult producătorilor să îl trimită pur şi simplu spre smartphone-ul tău? Ei bine, lucrurile sunt mult mai complicate decât atât, iar cei de la Sony Ericsson prezintă într-un post intitulat Ice Cream Sandwich – de la codul sursă la software upgrade principalele sarcini ale inginerilor companiei, care trebuie să pregătească o versiune de update funcţională şi stabilă.
Bring up phase
Bring up phase este prima fază a procesului. După ce Google a făcut public codul sursă pentru Ice Cream Sandwich, pe 14 noiembrie, inginerii Sony preiau acest cod şi se asigură că este stabil, cu ajutorul unor programe de test şi debugging. Stabilitatea este esenţială.
În codul sursă Android 4.0 segmentul Hardware Abstraction Layer (HAL) – partea de software care le oferă aplicaţiilor acces la hardware este într-o oarecare măsură asociată cu platforma de hardware a Texas Instruments. Deoarece telefoanele Xperia din 2011 folosesc platforma Qualcomm, HAL-ul trebuie înlocuit aproape complet.
Schimbările din HAL au impact asupra unor aspecte esenţiale ale telefoanelor – camera, senzorii de lumină, accelerometrul, partea audio, GPS, Wi-Fi, Bluetooth, precum şi componentele de grafică şi multimedia. Segmentul de HAL trebuie modificat pentru toate aceste componente hardware ale telefonului.
Lucrurile se complică şi mai mult pentru că deşi majoritatea telefoanelor Xperia 2011 sunt bazate pe chipset-ul Qualcomm 8255, ele diferă în ceea ce priveşte dimensiunea ecranului, memoria, modemul, aşa că este necesară mai multă muncă de adaptare.
Tot în Bring up phase producătorii trebuie să integreze şi o serie de patch-uri care îmbunătăţeşte codul Android şi elimină din erori. Multe dintre aceste coduri sunt trimise apoi celor de la Android Open Source Project pentru a fi integrate în viitoarea lansare a codului sursă.
Teste şi alte teste
După încorporarea acestor schimbări urmează alte teste care includ music player-ul, video streaming-ul şi funcţionalitatea USB şi DRM. Se testează şi dacă aplicaţiile descărcate din Android Market funcţionează corect.
Pe lângă testele de laborator şi cele live, producătorii trebuie să se asigure că update-ul este perfect din toate punctele de vedere. Spre exemplu, un element important îl reprezintă testarea consumului bateriei în diferite scenarii.
Suportul pentru localizare constituie şi el un element important al fiecărui update. În multe cazuri asta înseamnă includerea unor opţiuni de limbă pentru anumite zone ale globului unde telefonul va fi disponibil.
Odată ce software-ul este stabil şi testat, acesta este gata pentru certificare. Faza de certificare este şi ea extrem de complicată, de vină fiind în mare măsură birocraţia. Un telefon utilizează multiple tehnologii, cum ar fi Wi-Fi, Bluetooth, etc. Producătorul trebuie să certifice că software-ul este compatibil cu aceste standarde şi că sunt respectate drepturile de proprietate intelectuală şi reglementările diferitelor instituţii. Deşi unele dintre aceste certificări sunt globale, există cazuri în care este necesară obţinerea certificărilor locale în până la 80 de ţări. Producătorii mai trebuie să demonstreze că telefoanele nu au probleme cu emisiile SAR, EMC şi să obţină ok-ul instituţiilor abilitate.
Această etapă de certificare durează de cele mai multe ori mult mai mult decât cea de Bring up, de adaptare a software-ului, aşa că acuzaţiile îndreptate spre ingineri nu sunt fondate.
Mulţi operatori doresc la rândul lor să customizeze software-ul, să îl adapteze propriilor nevoi şi clienţi, etapă care necesită şi ea timp.
După ce toate aceste etape au fost finalizate, update-ul este gata pentru a fi trimis spre smartphone-ul tău. Acesta poate fi descărcat şi instalat fie prin intermediul operatorului, fie prin Sony Ericsson PC Companion sau prin varianta Over the Air.
