Fiona Apple – The Idler Wheel…
8.5/10
Text de: Marius Ghenţ
Relaţiile amoroase reprezintă laitmotivul albumelor semnate de Fiona Apple. Acest lucru e arhicunoscut. Nici nu m-am aşteptat la altceva de la noul album. După o pauză de aproximativ şapte ani, “The Idler Wheel Is Wiser Than the Driver of the Screw and Whipping Cords Will Serve You More Than Ropes Will Ever Do” – un titlu pe care nu pot să-l descriu decât ca fiind metafizic, continuă această temă. De data aceasta însă, cantautoarea analizează dintr-un unghi mult mai “matur” problemele de care nu a scăpat nici la vârsta de 34 de ani.
Prima piesă de pe „The Idler Wheel…” oferă introducerea mult-aşteptată în viaţa actuală a Fionei Apple, una necesară având în vedere faptul că în afară de relaţia cu scriitorul Jonathan Ames nu am auzit nimic din partea ei de câţiva ani. Nimic nu s-a schimbat. Pe „Every Single Night”, piesa care e de asemenea şi primul single, în mare parte datorită hook-ului din referen, ea mărturiseşte: „The rib is the shell and the heart is the yolk and I just made a meal for us both to choke on”. Relaţiile trăite intens, care au fost principala sursă de inspiraţie artistică pentru Fiona de-alungul anilor nu au anesteziat-o.
Versurile sunt, fără îndoială, punctul forte al albumului. Talentul poetic al Fionei a atins apogeul pe „The Idler Wheel…”, metaforele şi simbolurile fiind extrem de bine construite, ceea ce merită admirat, având în vedere faptul că vorbeşte despre doar o singură temă. Pe „Left Alone”, Fiona admite greşelile pe care le-a făcut în relaţii şi se caracterizează ca fiind incapabilă de a trăi alături de cineva. Ea descrie cum fleacurile o deranjează mai mult decât orice altceva printr-o metaforă absolut genială: „The ants weigh more than the elephants.” În contrast, piesa „Valentine” e exemplul perfect de suferinţă cauzată de altcineva, în care ea e victima: „I made it to a dinner date, my teardrops seasoned every plate.”
Din păcate, această analiză a unui singur sentiment, oricât de diferită ar fi de la piesă la piesă, devine, pentru o persoană care nu suferă din dragoste, monotonă. Desigur, ca un răspuns la această critică, orice persoană ar trebui să se aştepte la acest lucru din partea unui material discografic din catalogul Fionei Apple.
Din punct de vedere al sunetului, albumul e unul acustic, în care pianul şi vocea, instrumentele preferate ale Fionei, ies în evidenţă. Nu există nicio piesă de umplutură, albumul fiind foarte uşor de audiat. Piesa „Jonathan”, dedicată, cel mai probabil, scriitorului antenumit, e una dintre cele mai accesibile de pe album, datorită compoziţiei ce pune accent pe linia melodică a pianului. Merită menţionate momentele în care Fiona cântă cu o intensitate violentă ceea ce dă impresia că ar putea avea o cădere nervoasă din clipă-n clipă, o dovadă a veridicităţii sentimentelor artistei.
Majoritatea oamenilor se „maturizează” după o relaţie de lungă durată din liceu sau facultate. Apoi ezită să evadeze din proverbiala „safe zone” şi rămân cu o persoană care le oferă o partidă de sex ocazională şi sprijin financiar. Nu şi Fiona Apple. Chiar şi după atât timp, ea încă trăieşte din plin acest sentiment extrordinar de frumos, dar şi tulburător. „The Idler Wheel…” e cu siguranţă unul dintre cele mai sincere albume ale anului. Fiona Apple îşi exprimă cathartic problemele cu care trăieşte în continuare. Pentru ea, iubirea nu e învinsă de frică. Şi asta e de admirat.
