Goleşte două încărcătoare cu gloanţe incendiare în bolidul inamicului, întoarce-te cu spatele şi pleacă fără să priveşti înapoi. Ascultă apoi în cască laudele celorlalte personaje şi lasă-te inundat de mândria de a fi cel mai „tare” tip care a pus piciorul pe suprafaţa blestemată a Pandorei. Borderlands 2 este un exemplu pentru o industrie de gaming ce pare lipsită de idei, un cocktail perfect de adrenalină şi umor care promite să îţi ofere câteva zeci de ore de neuitat.
Borderlands 2 este fără îndoială cea mai plăcută surpriză a unui an destul de bogat în jocuri, un an în care au ieşit la lumină titluri grele precum Diablo 3 sau Mass Effect 3. Acestora le-a lipsit însă sufletul, acel ingredient care te face să simţi că echipa din spatele proiectului a dat totul pentru a realiza ceva cu adevărat special.
Jocul reuşeşte să ofere o poveste excelentă, presărată cu doze masive de umor, personaje carismatice, misiuni extrem de diverse şi pline de imaginaţie, un arsenal uriaş de arme şi abilităţi şi un gameplay aproape perfect. Pentru cei ce au avut ocazia să joace primul Borderlands, vorbim despre îmbunătăţiri masive la toate capitolele, o lecţie din partea celor de la Gearbox despre cum trebuie să arate o continuare a unui joc.
Western spaţial
Borderlands 2, la fel ca primul joc al seriei, este un FPS cu elemente RPG, un „western spaţial” dacă e să îi cităm pe producători. Acţiunea se petrece tot pe planeta Pandora iar tu eşti tot un aventurier fără prea multe scrupule – poţi opta pentru unul dintre cele patru personaje principale – Axton, Zer0, Maya sau Salvador, ce încearcă să-i salveze pe locuitorii planetei din ghearele lui Jack Frumosu’ (Handsome Jack), un corporatist fascist plin de sarcasm şi vise grandomane.
După cum era şi normal l-am ales pe Salvador, un viking modern capabil să ţină câte un aruncător de rachete în fiecare mână, al cărui râs bolnav ajunge să te sperie uneori şi pe tine, nu doar pe inamici. Ca în orice western care se respectă, îl avem pe the good, the bad şi the ugly – în cazul lui Salvador se aplică toate trei.
A da, am uitat să menţionăm un lucru – Borderlands 2 este un joc violent. Foarte violent. Inamicii ard, se topesc în acid sau se transformă în scrum din cauza electricităţii şi ca în orice shooter care se respectă, headshot-urile cauzează pagube suplimentare, răsplătindu-ţi precizia. Violenţa este contrabalansată însă de abordarea grafică specială, diferită de hiper realismul altor titluri moderne, un look ce te duce mai mult cu gândul la desenele animate cu Road Runner decât la Manhunt-ul celor de la Rockstar.
Fiecare dintre cele patru personaje principale are la dispoziţie o paletă destul de largă de abilităţi ce pot fi îmbunătăţite în momentul în care câştigi un nou level prin acumularea de experienţă. În cazul lui Salvador de exemplu, pe lângă trucul principal, denumit Gunzerking poţi opta pentru skill-uri împărţite în trei ramuri distincte – Brawn, Rampage și Gun Lust. Umorul este prezent chiar şi aici, una dintre abilităţi fiind denumită (fără absolut nici o legătură cu efectul ei) Sexual Tyrannosaurus. Aflăm de la dezvoltatori că denumirea a fost aleasă doar pentru a crea un moment de genul „Ha?? Ce-o mai fi şi aia?”. Restul skill-urilor sunt şi ele interesante, permiţându-ţi să regenerezi gloanţe şi viaţă, să rezişti mai bine la atacurile inamicilor sau să împarţi knock out-uri spectaculoase în stânga şi-n dreapta.
Pentru a te ţine mereu în priză, producătorii au introdus şi un sistem care te ajută să îţi îmbunătăţeşti personajele în momentul în care ai îndeplinit anumite sarcini universale, cum ar fi uciderea a 100 de inamici cu arme incendiare, deschiderea a 50 cutii, etc. Bonus-urile la viaţă, damage sau viteza de reîncărcare a scutului sunt minore, de maxim un procent, însă în timp se acumulează. Dacă te-ai plictisit de aspectul eroului tău ai la dispoziţie şi un sistem complex de remodelare, axat pe îmbrăcăminte şi accesorii, ce foloseşte pachete cu skin-uri găsite sau câştigate.
Moartea nu este o problemă majoră în Borderlands 2, cel puţin atâta timp cât ai la dispoziţie suficienţi bani. În momentul în care ai încasat-o mai rău vei fi recreat la una dintre staţiile NewU, care te taxează cu 7% din suma totală de credite pe care o ai în acel moment. Cu cât mai mulţi bani, cu atât mai usturătoare nota de plată.
Un alt element care te încurajează să faci spectacol şi dă naştere câtorva scene memorabile este absenţa damage-ului cauzat de căderile voluntare sau involuntare de la mare înălţime.
Personaje geniale
Lumea din Borderlands 2 prinde viaţă printr-o combinaţie de scenariu solid, inteligent și haios şi voice acting profesionist. Vei întâlni personaje cu replici geniale, care îţi vor pune instant zâmbetul pe buze. Vorbăreața cutie de tablă Claptrap revine, înarmată cu întrebări existenţiale, cum ar fi cele legate de utilitatea buricului la roboţi. Dacă vocea sa mereu plină de entuziasm te deranjează, te vei liniști să descoperi că robotul este defapt chiar deprimat. Aceasta este însă tonalitatea sa pre programată.
Un personaj excelent creionat este şi principalul antagonist, Jack Frumosu’. Deşi este un individ groaznic, obsedat de propria persoană, gata să sacrifice orice pentru puterea absolută, Jack reuşeşte de multe ori să te amuze cu umorul său sec şi sadic.
Te vei reîntâlni şi cu Marcus, comerciantul de arme al cărui slogan este „Când te gândești să omori pe cineva, gândește-te la Marcus Munnitions!” sau cu Scooter, redneck-ul simpatic care nu s-ar da în lături de la întâlnire amoroasă cu una dintre surorile sale. Jocul introudce însă și alţi protagonişti noi, la fel de trăzniţi. Nu o vei uita spre exemplu pe micuţa Tina, o expertă în explozibil ce nu are mai mult de 12 anişori şi petrecerea ei cu ceai.
Borderlands 2 este şi jocul cu cele mai multe referinţe spre alte „opere” din cultura pop, de la Ţestoasele Ninja, Alba ca Zăpada, Breaking Bad şi până la Minecraft sau Rocko’s Modern Life.
Grămezi de arme
Arsenalul uriaş de arme din primul Borderlands a fost extins. Ai la dispoziţie pistoale, carabine, mitraliere, puşti cu lunetă şi aruncătoare de rachete, toate cu efecte speciale: electricitate, utilă contra scuturi, foc contra materiei organice, coroziunea contra metal. Armele sunt clasificate în funcție de raritate, ca şi în cazul RPG-urilor clasice, de la cele banale, inutile și până la modelele unice, cu abilități deosebite. Un exemplu ar fi o armă semiautomată blestemată ce urlă din toţi „plămânii” atunci când trage sau puşca posedată de spiritul unui robot pensionat.
La fel de diverse sunt și scuturile sau grenadele, pentru care se aplică aceeași regulă ca și la prieteni – cele mai bune vin cu beneficii suplimentare.
Inamicii sunt destul de variaţi şi dispun de multiple modalităţi de atac, precum şi de o inteligenţă artificială care îţi va crea serioase probleme, în special spre final, unde dificultatea creşte simţitor. Bandiţii se protejează cu trupurilor propriilor confraţi şi îşi îmbunătăţesc tactica atunci când sunt alături de unităţi comandant, în timp ce roboţii încearcă să te anihileze chiar dacă asta înseamnă să se autodistrugă sau se repară atunci când au suficient timp la dispoziţie. Gearbox aduce inovații interesante și aici, un exemplu fiind inamicii botezați Goliath. Acești mutanți masivi își pierd ușor capul, urmând să îți atace apoi proprii parteneri. Pentru fiecare inamic ucis Goliath-ul crește în putere, dar și acumulează un bonus masiv de experiență de care te vei bucura în momentul în care reușești să îl ucizi.
Nu lipsesc nici boşii giganți realizați ca la carte, inamici care îţi testează serios abilitățile și îți oferă o satisfacţie specială în momentul în care sunt puşi cu botul pe labe.
Luptele au loc şi de la vehicul la vehicul, jocul oferind acces la o reţea de închiriere de maşini. Catch-a-ride de ajută să parcurgi mai rapid şi în siguranţă distanţele lungi, singur sau cu prietenii, fiecare maşină având patru locuri, inclusiv şoferul şi cel ce operează armele.
Planeta este vastă, cu secţiuni individuale conectate între ele în anumite puncte, precum şi printr-un sistem de teleportoare. Vei avea ocazia să explorezi gheţari şi peşteri glaciare, peisaje vulcanice, oraşe haotice, specifice vestului sălbatic, precum şi locaţii industriale futuriste. Vizual, jocul arată excelent şi se simte munca depusă de artişti pentru a aduce la viaţă acest univers fantastic. Soundtrack-ul, semnat în mare măsură de Jesper Kyd, completează perfect atmosfera, fiind o combinație de muzică clasică de western și triluri de sintetizator.
În mare parte jocul este lipsit de bug-uri, o performanță deloc de ignorat ținând cont de dimensiunile uriașe și de complexitatea lumii create. Am dat totuşi peste una sau două secțiuni în care cazi prin podea sau peste uși care nu se deschid atunci când ar trebui.
Din păcate încă nu am mai avut timp să testăm componenta multiplayer, campania single player în sine plus misiunile suplimentare răpindu-ne peste 40 de ore. Potrivit criticilor însă modul multiplayer al lui Borderlands 2 este unul extrem de reuşit, distractiv, abilităţile personajelor completându-se reciproc perfect.
Concluzie
Borderlands 2 este un joc senzaţional, distractiv cu D mare, complex şi extrem de bine realizat, un concurent serios la titlul de Jocul anului. connect îi acordă nota 9.5.
