Dacă eşti gamer şi fan al seriei Alien nu ai cum să nu fi auzit controversele legate de Aliens: Colonial Marines, cel mai nou joc bazat pe universul făcut celebru de filmul din 1979 a lui Ridley Scott. Vorbim într-adevăr de un joc sub aşteptări, însă unul care mai are şi momente care îl ridică peste scorurile catastrofale pe care i le-au acordat numeroase site-uri de profil.
Cu un nume precum cel al Gearbox printre producători (Borderlands 2), cu una dintre cele mai iconice creaturi din SF ca protagonist şi cu o serie de demo-uri ce au reuşit să stârnească interesul, noul joc părea să aibă toate atuurile pentru a fi un hit. Din păcate socoteala de acasă nu s-a prea potrivit cu cea de la târg, iar rezultatul este un titlu cu multe probleme şi neajunsuri, dar care are totuşi potenţialul de a-ţi face vreo două după amieze mohorâte de iarnă ceva mai interesante. Este însă mai uşor să găseşti aspectele pozitive ale unui shooter primit la review, pentru care nu a trebuit să cheltui aceeaşi sumă pe care ai da-o pe un titlu premium.
Aliens: Colonial Marines (ACM) se ancorează în universul Alien, readus recent în atenţia celor mai tineri de filmul Prometheus. Vorbim aici despre elemente precum emblematicii xenomorfi, androidul Bishop (interpretat şi în joc tot de Lance Henriksen), soldaţii cei mai viteji ai Pământului – colonial marines, corporaţia Weyland Yutani sau crucişătorul Sulaco.
Toate aceste ingrediente sunt folosite într-o poveste ce se petrece la scurt timp după evenimentele din Alien 3, în care o capsulă de pe Sulaco cu un ou de xenomof are ghinionul de a ateriza pe planeta lui Ripley. Practic afăm motivele ce au dus la distrugerea navei Sulaco şi pornim într-o misiune relativ stupidă de răzbunare/salvare ce are ca pretext exterminarea unui număr cât mai mare de aliens şi de mercenari ai maleficei corporaţii ce vrea să îi transforme în arme biologice.
Povestea este una clasică pentru un B movie SF şi nu lipsesc replicile pline de inteligenţă de genul „ Î: Where do these stairs go? R: How would any of us know that?”. Cu toate acestea, odată ce treci peste primele misiuni aflate la bordul navei spaţiale (absolut groaznice atât ca şi grafică cât şi ca atmosferă sau acţiune), lucrurile încep să se îmbunătăţească. Planeta răvăşită de furtuni, avanpostul bântuit de ucigaşi din umbră şi interiorul misterioasei nave extraterestre Origin reuşesc să te ţină oarecum în priză.
Tensiunea este un element extrem de important al jocului şi chiar dacă şi aici avem multe de reproşat, vei simţi totuşi ceva fiori pe coridoarele în care se stinge brusc lumina, iar un alien aşteaptă să-ți aplice un french kiss în momentul în care aceasta revine. Revine şi scannerul ale cărui beep-uri prevestesc de regulă problemele.
O secțiune interesantă, în care te simţi ca un şoarece într-un labirint, este cea în care te trezeşti fără arme prin canalele unei baze infestate de alieni orbi, ce explodează într-o cascadă de acid.
Spuneam că se putea face mult mai mult la capitolul tensiune deoarece alienii din ACM sunt doar o umbră a maşinii de ucis din film. Eh, nici aceştia nu se mai fac ca pe vremuri.
Dacă personajele din film descărcau încărcătoare în el fără vre-un efect vizibil, în joc unul două gloanţe bine plasat din carabină sunt de multe ori suficiente. Nici la capitolul agilitate aceştia nu se descurcă mai bine, abilitatea de a merge pe pereţi fiind mai mult un dezavantaj pentru teroarea neagră, care pare să stea pe tavan ca o muscă dezorientată.
Totuşi nu trebuie subestimaţi, deoarece cantitatea poate înlocui calitatea. Te trezeşti des în situaţii în care eşti încercuit în spaţii înguste iar o coadă şi două muşcături bine plasate te vor întoarce cu armura-n sus. Tocmai aceste scene în care eşti nevoit să lupţi cu valuri de inamici sau să pui la punct vre-un membru mai evoluat într-un boss fight salvează oarecum jocul şi te determină să revii pentru o nouă doză de adrenalină.
Păcat de AI-ul inamicilor, în special cei umani, care de multe ori rămân lipsiţi de reacţie în faţa ta, şi de grafica în cel mai bun caz mediocră bazată pe engine-ul Unreal 3, cu texturi şi animaţii obosite. Lucrurile se schimbă în bine în cazul în care îl jocu cu mod-ul SweetFX DX10 si cu Ambient Occlusion setat Quality, în cazul plăcilor Nvidia.
Sunetul în schimb este excelent, la fel ca şi voice acting-ul.
Armele sunt şi ele împrumutate din film şi din jocurile precedente – pulse rifle, smartgun, vreo 2 tipuri de shotgun şi de pistoale, precum şi câteva arme „de colecţie”, precum aruncătorul de flăcări folosit de Ripley în film. Îndeplinirea anumitor
obiective şi uciderea inamicilor îţi permite să avansezi în rang (practic un level up) şi să îmbunătăţeşti armele cu diferite accesorii – încărcător extins, amortizor etc.
Pe lângă campania ce durează circa 8 ore jocul oferă un multiplayer care din auzite pare interesant însă pe care din nefericire nu am reuşti să îl testăm, deşi am insistat circa o săptămână. De vină par să fie serverele, eroare primită constant fiind lost connection to game lobby host.
Îi acordăm lui Aliens: Colonial Marines nota 6.5 . Trecând peste nenumăratele neajunsuri, acţiunea şi elementele ce ţin de universul Alien te-ar putea face să te bucuri de el la fel cum te bucuri de un film cu Steven Seagal sau Chuck Norris.
Jocul este disponibil în România în variante pentru PC, PS3 şi Xbox 360, prin intermediul celor de la SKIN.
