Netflix are o vară destul de aglomerată, din mai multe puncte de vedere. În ceea ce privește filmele, compania a venit cu câteva heavy-hittere de acțiune, cel mai relevant fiind Extraction 2. La capitolul seriale, Black Mirror este probabil surpriza verii, fiind anunțat la foarte puțin timp înainte de apariția noului sezon, însă cu siguranță capul de afiș al verii îl ține sezonul al treilea din The Witcher, care a fost unul dintre cele mai așteptate proiecte inspirate dintr-un joc ale ultimilor ani. Cu bunătatea celor de la Netflix România, am reușit să văd înainte de lansare prima parte a sezonului 3 din serial, așa că mai jos, regăsești gândurile mele despre acesta.
O scurtă istorie a relației mele cu The Witcher, ca să înțelegeți de unde vin rândurile care urmează: nu am citit cărțile, însă am jucat atât Witcher 2: Assassins of Kings, cât și Witcher 3: Wild Hunt, și am în total peste 200 de ore investite în relația mea cu Geralt și celelalte personaje de pe Continent. Bineînțeles, am văzut primele două sezoane din serial, care mi s-au părut bunicele, deși nu pot să zic că m-au impresionat prin altceva în afară de jocul actorilor – în special Henry Cavill, care mi se pare absolut perfect în rolul principal și de care îmi pare foarte rău că va părăsi serialul la sfârșitul acestui sezon.
Acestea fiind zise însă, mai vreau să menționez și că nu sunt vreun purist sau un fan uriaș al francizei, nici exagerat ca să pretind o reprezentare 1 la 1 a evenimentelor din jocuri sau cărți în serial. Mi se pare că multe persoane nu fac distincția dintre aceste medii și se așteaptă ca un film/serial realizat după o carte sau un joc să urmeze același drum bătătorit deja de creația inițială. Eu unul rareori vreau să văd aceeași poveste în forme diferite, și mai ales când e vorba de un univers atât de vast precum cel din The Witcher, mi se pare că o abordare diferită e necesară.
Review
Prima parte a sezonului al treilea din The Witcher continuă povestea într-o notă similară – Ciri este elementul principal, cea pe care toată lumea încearcă fie să o găsească, fie să o protejeze. Freya Allan (foto sus) o interpretează pe fiica adoptivă a lui Geralt of Rivia, și reușește să fie extrem de convingătoare în acest rol, chiar și deciziile ei greșite fiind ușor de înțeles și de pus pe seama vârstei încă fragede a personajului. Alături de ea se află Geralt (Henry Cavill) și Yennefer of Vengerberg (Anya Chalotra), a căror chimie este excelentă. De fapt, interacțiunile dintre personaje sunt cam cel mai bun lucru pe care îl face sezonul 3 din The Witcher, pentru că până acum unele dintre ele au fost cumva ascunse în colțurile lor de pe Continent. De data aceasta însă, au un motiv pentru a se deplasa și a se reuni cu ceilalți, iar acela este și momentul în care serialul strălucește.
De fiecare dată când Geralt vorbește cu un alt personaj, precum Dijkstra (Graham McTavish) sau Sabrina (Therica Wilson-Read), Cavill aduce la viață fiecare particularitate și trăsătură a lui Geralt, de la vocea sa pe un ton jos și „hmm”-urile deja devenite ultra-cunoscute, la privirea scrutătoare, care încearcă permanent să afle ce se ascunde în spatele unui salut sau al unui sfat, pentru că toată lumea de pe Continent are un plan.
Interacțiunile dintre Ciri și Yennefer sunt și ele la înălțime, fiecare dintre cele două actrițe oferind interpretări excelente, și un dialog din episodul 4 mi se pare până acum un „stand-out moment” pentru ce înseamnă Ciri și Yennefer în acest serial, cine sunt și ce vor să devină. O să știi la ce mă refer imediat ce vezi scena.
Un lucru care mi s-a părut constant în toate cele 3 sezoane ale Witcher este faptul că toată echipa din spatele serialului pare să fie investită serios în universul acesta. Nu există vreun actor care să îmi dea senzația că e aici doar pentru un „payday”, vreun moment în serial care pare scris de cineva care nu are idee ce motivează personajele și cum se comportă acestea.
Sigur, asta nu înseamnă că nu există puncte negative, unul dintre cele care revine din sezoanele anterioare fiind cel al firului narativ care încă mi se pare mult prea complicat în anumite puncte. Pentru că pe lângă „să o prindem pe Ciri/să o protejăm pe Ciri”, fiecare personaj pare să mai aibă încă 2-3 subpuncte de realizat, lucru care te poate copleși uneori și să te facă să te întrebi „stai, ce voia personajul ăsta de fapt?”. Sezonul 2 mai ales a căzut cumva victimă acestei probleme, cu prea multe povești împărțite pe Continent, și din fericire partea I a sezonului 3 vine cu ceva mai puțină separare a personajelor și cu mai puține salturi dintr-o parte în alta a lumii.
Efectele speciale sunt și ele mai bune ca în sezonul doi (încă nu pot uita acea luptă cu Chernobog-ul). E drept, sunt folosite parcă și mai rar ca în sezonul precedent, și vorbim până la urmă doar de prima parte a sezonului 3, dar chiar și așa monștrii care apar au arătat mai bine, iar show-ul se bazează parcă mai mult în acest sezon pe lupta cu săbiile și folosirea magiei.
Un alt aspect pro al sezonului 3 (și, mă rog, al serialului în general) este reprezentat de decoruri. Netflix nu s-a zgârcit niciodată la acest aspect, gigantul de streaming adoră un serial care îi permite să își facă de cap cu decorurile și să creeze o lume nouă, iar Witcher fix asta îi oferă. Locațiile arată superb, de parcă ar fi scoase din paginile cărții sau frame-urile jocului, costumele sunt și ele excelente, și serialul reprezintă în continuare o reproducere solidă a lumii create de Andrzej Sapkowski.
Probabil cel mai important personaj nou din sezonul 3 este Radovid, interpretat de Hugh Skinner. Este și unul dintre cele mai interesante, fiind unul dintre cele mai importante puncte ale primelor episoade din sezon și oferind personajului un aer de nebunie și imprevizibilitate. Știu că mulți vor fi supărați pe faptul că este „aged up” adică e mai matur decât ar trebui să fie în acest punct al serialului, și pentru relația pe care o are cu un alt personaj – una pe care, sincer, mărturisesc și eu că nu am simțit-o neapărat. Per total însă, Hugh Skinner îi dă un ton de nebunie lui Radovid, care era o necesitate, și abia aștept să văd cum va evolua personajul său de-a lungul sezonului.
Ar mai fi multe de spus, însă cred că e suficient pentru moment. Ultimul episod este excelent, probabil unul dintre favoritele mele din serial de până acum, și per total prima parte a sezonului 3 mi s-a părut solidă, devenind parcă din ce în ce mai bună. Sigur, există încă momente care te-ar putea face să îți dai ochii peste cap, iar fanii cei mai mari ai francizei care nu au fost mulțumiți cu primele 2 sezoane nu vor fi nici cu cel de-al treilea. Distribuția, decorurile și lumea fantastică a lui The Witcher reprezintă însă în continuare un atu imens, pe care sunt sigur că cei de la Netflix își vor dori să îl valorifice și mai mult decât au făcut-o până acum.
Prima parte a sezonului 3 din The Witcher este disponibilă acum pe Netflix. Partea a doua apare pe 27 iulie.
