Ce obții dacă încerci să combini Re-Volt și Burnout? Răspunsul este Hot Wheels Unleashed 2: Turbocharged, un nou joc de curse arcade, bazat pe celebrele jucării de la Mattel. Jocul anterior din serie a demonstrat că există încă un public pentru titluri arcade de acest gen, iar cel de-al doilea ia acest concept și îl îmbunătățește din toate punctele de vedere. Avem noi mecanici de joc, noi tipuri de curse, o „campanie” completă și multiplayer online, cât și offline. Desigur, Hot Wheels Unleashed 2 nu este nici pe departe perfect, însă mi-a oferit o experiență de joc pe care nu am mai găsit-o aproape nicăieri în ultimii 15 ani.
„Hot Wheels Unleashed 2 reușește (parțial) să imite o parte din atmosfera Burnout”
Sunt de părere că Burnout 3 Takedown și Revenge sunt jocuri de referință în genul arcade racing și că „magia” acelor jocuri nu a mai fost reprodusă niciodată de atunci. Nici măcar Burnout Paradise nu mi se pare că se ridică la nivelul de excelență al celor două titluri anterioare, iar toate încercările de a transforma NFS într-un soi de Burnout „lite” au eșuat. Totuși, Hot Wheels Unleashed 2 mi se pare că reușește (parțial) să imite o parte din atmosfera Burnout, încurajând un stil de gameplay „agresiv”.
Fiind un joc dezvoltat și pentru copii, nu vei vedea clasicele takedown-uri cu animații viscerale în care mașinile de jucărie sunt distruse. Totuși, noua mecanică de „dash” pe laterale este realizată fix pentru a arunca mașinile rivale de pe traseu, în cursa pentru primul loc. Iar modurile de joc noi chiar încurajează astfel de „tactici”. Inclusiv modul Elimination, extras direct din Burnout, implică în principal sabotarea oponenților, pentru a rămâne cât mai sus în clasament înainte ca un cronometru să elimine „piloții” de pe ultimele locuri.
Și alte moduri de joc, precum sprint-uri sau cursa pentru cel mai mic timp, amintesc de Burnout chiar dacă nu au fost inventate în această serie, datorită haosului generalizat care are loc în fiecare secundă. Cursele pot avea până la 12 mașini pe traseu simultan, iar faptul că AI-ul folosește un sistem de „rubber banding” asigură că nu vei avea niciodată momente de repaus, oricât de mult ai fi în fața oponenților. Nu pot spune că m-a deranjat acest aspect, întrucât altfel jocul ar putea deveni plictisitor rapid, evitând riscul de a rămâne singur pe locul 1 pe tot parcursul traseului. Totuși, nici nu pot spune că mă încântă ca o greșeală minoră spre finalul unei curse să ducă aproape sigur la o înfrângere.
AI-ul oponenților mi s-a părut destul de inconsistent. Am jucat exclusiv pe dificultatea medie, iar experiența de curse a variat de la una cu provocări serioase, când oponenții luau curbele perfect, făceau drifturi și foloseau la rândul lor mecanica de dash pentru a mă arunca în obstacole sau complet afară de pe circuit, dar și momente în care părea că nu opun niciun fel de rezistență și parcă mă lăsau să câștig. Totuși, de la AI am învățat, pe propria piele, că dash-ul funcționează și în aer, fiind o metodă bună pentru a te asigura că oponentul nu aterizează înapoi pe circuit.
Aceste detalii precum realismul AI-ului sau consistența lui sunt puțin importante însă pentru un joc de acest gen, și probabil aproape deloc importante pentru publicul țintă lui Hot Wheels Unleashed 2: copiii. Pe lângă factorul „distracție”, care se regăsește la tot pasul, cursele fiind antrenante și spectaculoase, copiii vor dori să primească în acest joc în special jucăriile preferate. Iar la acest capitol, jocul livrează din plin.
Selecția de mașini de jucărie și nivelul de detaliul în care sunt realizate sunt impresionante
Există peste 130 de modele de mașini Hot Wheels individuale, care sunt încadrate în diverse categorii. Unele sunt mai bune pentru drift, altele sunt mai rapide, bune pentru folosit în curse contra cronometru. Există mașini mai bune pentru off-road, în timp ce altele sunt complet balansate, fiind bune la toate tipurile de curse. Fiecare mașină în parte este realizată în mare detaliu pentru a reproduce întocmai jucăriile reale. De la redarea realistă a materialelor din care acestea sunt realizate, până la înscrisurile din partea de jos, transparența anumitor suprafețe sau strălucirea vopselei, totul este exact așa cum îl știi din realitate.
Mașinile strâng realist zgârieturi și lovituri pe parcursul cursei, așa că la final, când este prezentat podium-ul de câștigători, toate au zgârieturi și diverse urme, la fel ca jucăriile reale. Ba chiar unele au și câte o amprentă a unui deget pe laterale, sugerând că un copil chiar s-a jucat cu aceste mașini în timpul cursei. Această atenție la detalii mi se pare că adaugă puncte în plus la capitolul atmosferă și „vinde” mai bine conceptul de curse de mașini de jucărie.
Varietatea de mașini disponibile este impresionantă. Sunt incluse mașini Hot Wheels din serii celebre, cu unele dintre cele mai nebune și mai complexe design-uri, inclusiv modele mari precum monster truck-uri sau tancuri, dar și modele realiste. Am colecționat pe parcursul jocului de la mașini în formă de dragon, hot dog sau dinozaur și alte forme nebune, la Aston Martin-ul DB5 lui James Bond, KITT din Knight Rider, un VW Golf GTI, Chevrolet Camaro, Bugatti Chiron, motociclete și ATV-uri, sau chiar și o mașină de pompieri. Dintre toate însă Audi R8 Spyder a devenit mașina mea preferată pe parcursul „campaniei”, fiind nu doar una dintre cele mai rapide, dar și excelentă și în evenimente de drift sau pentru cursele „deschise” între checkpoint-uri.
Spre diferență de primul joc Unleashed, noul titlu nu are la dispoziție doar clasicele trasee. Acestea formează „grosul” evenimentelor din joc și sunt folosite de majoritatea tipurilor de curse, însă există acum și moduri de joc fără un traseu prestabilit, cu checkpoint-uri la care trebuie să ajungi navigând mediul înconjurător complet liber. Acestea au loc în cele șase medii de joc, extrem de detaliate și cele care îmi amintesc cel mai mult de Re-Volt. Dacă gameplay-ul mi se pare inspirat mai degrabă de Burnout, mediile de joc sunt clar în stilul jocului de curse cu mașini teleghidate. Unreal Engine își face din nou treaba putând să redea spațiile în mare detaliu. Stilul nu este obligatoriu unul realist, însă în contextul unui joc de curse cu mașini de jucărie, totul se potrivește perfect. Iar toate traseele, realizate în stilul traseelor de jucărie Hot Wheels au loc în aceste medii de joc.
Design-ul traseelor în sine este extrem de creativ și plin de tot felul de obstacole sau power-up-uri. Chiar dacă nu se duce complet în direcția Mario Kart, cu arme și alte bonusuri pasive sau active, pe lângă boost (deja clasicul „nos”), există tot felul de platforme peste care poți trece care îți umplu bara de boost, sau care îți pot da un plus de accelerare forțată, platforme care te pot transporta să continui cursa pe „tavan”, sau chiar care își pot bloca boost-ul. Există și câțiva „inamici” în curse, precum un păianjen care te poate prinde în pânză, un al cărui suflu te poate opri din accelerare, un rechin care te poate bloca cu dinții. Din fericire, boost-ul rezolvă cam toate aceste probleme, cât și upgrade-urile mașinilor.
Povestea campaniei pare că este adăugată peste un joc deja existent
Pe parcursul curselor din campanie (dar și curselor obișnuite), poți colecta bănuți virtuali, cât și kit-uri de upgrade. Folosind aceste resurse, fiecare mașină poate fi îmbunătățită pe parcursul a trei „niveluri” de performanță. Având însă în vedere numărul imens de mașini și faptul că ești încurajat constant să încerci mașini din ce în ce mai exotice, este cam greu să te hotărăși pe care să le upgradezi la maximum, având în vedere resursele destul de limitate. Eu unul am preferat să bag bănuții în mașini, care pot fi cumpărate dintr-un magazin care reîmprospătează oferta aleatorie o dată pe oră, sau la cerere, contra cost. La momentul redactării acestui articol nu existau incluse în joc microtranzacții care permiteau cumpărarea de bănuți pe bani reali. Acest lucru nu este însă exclus în viitor, mai ales având în vedere că, din când în când primești și câte un token special, care poate fi folosit la „păcănelele” virtuale din garaj pentru a câștiga mai mulți bănuți virtuali, sau mașini speciale. Mi se pare că includerea de astfel de mecanici într-un joc pentru copii nu ar trebui să existe.
Ce nu mi-a plăcut aproape deloc este povestea „campaniei”. Din când în când apar cinematice în stilul benzilor desenate în care un grup de personaje încearcă să contextualizeze cursele drept o luptă cu animale exotice care au scăpat cumva dintr-un laborator. Fiecare cursă practic ajută la eliberarea orașului, iar la finalul fiecărei secțiuni există un boss fight în care trebuie să lovești anumite pancarte amplasate pe un traseu.
Aș fi preferat ca aceste cinematice să nu existe, întrucât oricum nu au niciun sens, iar jocul a fost clar realizat separat de aceste „cinematice” 2D. Pare să fie un element adăugat în ultimul moment, pentru a încerca să atragă puțin mai mult atenția copiilor. Nu cred că reușește, ci mai degrabă conferă senzația că avem de a face cu un joc cu buget redus, ceea ce nu este departe de adevăr.
Pe lângă campanie, care poate să dureze măcar 10 ore pentru a o duce la bun sfârșit, având la dispoziție zeci sau chiar sute de curse, fiecare cu obiective secundare, jocul are și o componentă de conținut extra foarte dezvoltată. Ai un editor de trasee, în care poți folosi diverse obiecte deblocate pe parcursul campaniei, editor de skin-uri pentru fiecare mașină în parte, cât și posibilitatea de a urca online creațiile și de a descărca creațiile comunității.
La capitolul multiplayer, modurile de joc din campanie pot fi experimentate și offline în doi jucători în split screen, iar în modul online poți juca curse clasice, cât și câteva moduri extra, disponibile doar online. Am încercat să intru în online atât înainte, cât și după lansare, și nu am reușit să mă conectez la niciun „meci”. Probabil că încă nu sunt destui jucători online, sau poate versiunea de review nu este compatibilă cu cea finală, fiind marcată drept „Beta testing” (în ciuda includerii întregului conținut). Adevărul este că oferă o experiență destul de finisată, în ciuda marcării drept „beta”, întrucât am întâlnit bug-uri minore și rare pe parcursul jocului, legate în special de fizică și coliziuni.
Bugetul redus este evident și în cazul componentei audio. Efectele sonore și „motoarele” mașinilor sunt decente, dar nu impresionante, însă muzica ieste în special în evidență datorită faptului că este muzică electronică generică, realizată special pentru a imita melodii celebre. Am recunoscut pe parcursul jocului influențe precum Daft Punk, Chemical Brothers sau Subfocus pe soundtrack-ul simplist al lui Hot Wheels Unleashed 2. Nu pot spune că este deranjant, însă nu este un soundtrack remarcabil în vreun fel. De altfel, și prețul lui Hot Wheels Unleshed 2 este unul „de buget”, cel puțin în contextul actual.
