ACER Predator Helios 18 sau cum arată un laptop de gaming pentru băieți mari (review)

Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo 10 ani cât de puternice vor ajunge laptopurile din 2023, aș fi râs de el mult și bine. Și uite că evoluția tehnologiei mi-a dat peste nas, iar astăzi ne jucăm pe mașinării precum ACER Predator Helios 18, modelul 2023 – chestiuni dotate cu ăle mai noi și mai tari procesoare de la Intel și plăci video de la NVIDIA care nu doar că pot să ruleze jocuri, dar oferă framerate-uri de peste 100 de cadre pe secundă.

Așa că astăzi vreau să aruncăm o privire la unul dintre cele mai babane laptopuri de gaming pe care am pus mâna recent. De ce zic baban? Pentru că majoritatea suntem obișnuiți cu laptopuri de 15 inch, modelele mai mici devenind foarte populare recent. Pe vremuri, laptopurile “serioase” veneau cu diagonale de 17 inch, dar ăsta… ăsta e de 18 țoli. Adică e mare, și chiar chestia asta îl face special, pentru că diagonala este o plângere veche de-ale mele la adresa PC-urilor portabile.

Și cu un așa gabarit, specificațiile n-aveau cum să fie decât pe măsură. Ca de obicei, voi începe cu procesorul. În cazul de față avem un Intel Core i9-13900HX cu 24 de nuclee… da, 24. De aici, avem opt nuclee P cu frecvență de până la 5.4 GHz care se asigură de performanța brută a laptopului și oferă și tehnologia de Hyper-Threading, care dublează numărul de fire de execuție pentru un total de 16. Alături de aceste nuclee P, avem și 16 nuclee E, cele eficiente care urcă până la 3.9 GHz. Asta duce totalul firelor de execuție la 32 de bucăți. Adică ai putere, nu glumă!

Metodologia de testare a rămas aceeași de la Razer Blade 14. Asta înseamnă că pentru a vedea cât de forțos este 13900HX-ul de pe ACER Predator Helios 18, am folosit Cinebench R23, Cinebench 2024 și Geekbench 6. Rezulatele, după cum mă așteptam, sunt la înălțime.

Placa video este însă aia care duce greul în gaming, iar pe acest laptop avem parte de o NVIDIA GeForce RTX 4080 Laptop cu TGP de 175W. Aceasta este versiunea full, dacă o pot numi așa, având TGP-ul maxed out. Și aici ce să zic, care să nu se știe deja? Ray tracing-ul ăla e nebunie, performanța o salvezi cu DLSS 3 și calitatea imaginii o îmbunătățești cu Ray Reconstruction. Dar despre toate astea v-am povestit mai multe în materialul dedicat tehnologiilor NVIDIA.

Revenind la oile noastre, la fel ca și-n cazul procesorului, am pus la grea încercare placa video din ACER Predator Helios 18 ca să văd ce îi poate tabla. Cinebench 2024 și suita 3DMark ne oferă numerele sintetice, în timp ce rezultatele real-world vin din jocuri, mai exact Cyberpunk 2077, Assassin’s Creed Mirage și Counter-Strike 2. Și v-am auzit de ultima dată, așa că le-am inclus și pe astea în tabel.

Pe partea de memorie și stocare, ACER Predator Helios 18 vine cu două surprize – una plăcută, una mai puțin. Dar hai să începem cu surpriza neplăcută ca să scăpăm repede de ea: cei 32GB de memorie RAM sunt standardul DDR5-4800, adică sunt module lente. Dar să zicem că are sens, pentru că procesoarele Intel nu țin chiar atât de mult cont de treaba asta. Plus că sunt două module Samsung în configurație dual-channel, deci nu e atât de grav.

După care ajungem la stocare, unde am avut parte de surpriza plăcută. Inițial am observat că are 2TB de stocare, dar după ce-am realizat un test de viteză mi s-a aprins beculețul și am desfăcut capacul să văd ce se ascunde dedesubt: două SSD-uri WD Black (ori Western Digital PC SN810 după cum spune serial number-ul de pe etichetă) de câte 1TB bucata, montate în configurație RAID 0. Asta înseamnă că cele două își combină capacitatea și viteza pentru a obține o singură partiție de dimensiuni și rate de transfer foarte mari. Iar aici avem 2TB la vreo 14 GB/s.

Inspecția tehnică

La capitolul construcție, ACER Predator Helios 18 îți dă o primă senzație de produs solid, greoi, care își respectă ADN-ul de laptop de gaming. Chiar și-așa, comparat cu alte laptopuri cu aceeași diagonală, se situează cam pe la mijloc din punct de vedere al dimensiunilor șasiului. Cele de la ROG sunt ceva mai mici, dar alternative precum Alienware vin în format chiar și mai mare.

Carcasa este construită din aluminiu de culoare neagră, iar singurul element distinctiv este logo-ul Predator de pe capac. Construcția este solidă, și chiar și sub oleacă de stres, n-am observat îndoiri ale carcasei ori semne că ar ceda în utilizare. Se lasă puțin în zona tastaturii, dar este de așteptat și nu prea am auzit de laptopuri care să moară din cauza asta. Se închide bine, toate marginile sunt finisate la perfecție, efectiv n-ai ce să-i reproșezi pe partea asta.

Vreau însă un moment de atenție, că e timpul pentru ceva critică. Finisajul, bată-l vina, e atroce. Indiferent ce i-am făcut, n-am reușit să-l șterg de praf pentru că-l atrage ca magnetul, dovada și-n poze (pe care le-am mai curățat în Photoshop oricum). Ah, și mai e magnet la ceva… amprente. Peste tot, și jur că m-am simțit de parcă nu m-am mai spălat pe mâini de o lună. Așa că s-a dezinfectat laptop, s-au spălat bine mâinile, am aștetpat să se usuce totul for good measure. Cum pun mâna pe el, gata, alte nșpe amprente… Aaaargh! Dar poate e doar OCD-ul meu și pe majoritatea nu va deranja, dar trebuia zisă asta în speranța că ACER sunt pe frecvență și iau în considerare ce cânt p-aici.

Cu atât de mult spațiu poți avea pretenții la un layout aerisit, iar aici primim fix asta. Tastatura lui ACER Predator Helios 18 este surprinzător de plăcută în utilizare, tastele fiind ușor de apăsat și spațiate bine chiar și pentru cei cu mâinile mari, precum subsemnatul. După care ai touchpad-ul imens, un must-have în categoria asta de preț. Alunecă foarte bine, click-urile sunt silențioase și răspund foarte bine la comenzi, iar gesturile sunt recunoscute foarte ușor. Good job!

Tastele de pe claviatură sunt iluminate cu mini-LED-uri, ceea ce rezultă într-un colorit mai uniform, fără halou ca la clasicele LED-uri. Poți să controlezi iluminarea RGB per-tastă, poți să alegi din diverse efecte de culoare, per total mișto treaba. Iar pe spate, în spatele ecranului deschis, ai un eleron RGB și pe coada laptopului. Completează frumos iluminarea de pe tastatură și arată a laptop de gaming.

Îmi mai place și modul în care sunt împrăștiate port-urile laptopului. Ai câte ceva pe fiecare parte, așa că încep de pe stânga. Aici găsim un port LAN pentru internet pe cablu, un USB-A 3.2 Gen1, un cititor de carduri MicroSD și un jack combo pentru căști și microfon. Întoarcem laptopul și ajungem pe spate unde găsim alimentarea, un HDMI 2.1 și, atenție, două port-uri Thunderbolt 4. Nice! Iar pe partea dreaptă ne mai rămân două USB-A 3.2 Gen2 și port-ul de securitate Kensington.

Printre toate astea ai și niște fante de ventilație destul de generoase pe care laptopul le folosește ca să evacueze aerul cald din interiorul carcasei. Fiind patru la număr, căldura este distribuită destul de uniform. Asta înseamnă că aerul degajat nu este atât de cald pentru că nu este concentrat într-un singur loc. Nici la suprafață nu se încinge prea tare, deși se simte o schimbare atunci când ajunge în load.

Dar cu atâtea evacuări, sistemul de răcire trebuie să fie destul de forțos, așa că l-am pus la încercare. ACER Predator Helios 18 are patru moduri de funcționare: Eco, Balanced, Performance și Turbo. Dar ca să fiu complet sincer, Turbo nu e de luat în considerare pentru că am găsit gălăgia generată foarte greu de suportat. Telefonul îmi zice că ar fi pe la vreo 62 dB, dar aici nu pot să mă bazez 100% pe valoarea asta, neavând un dispozitiv dedicat măsurării de decibeli.

Cât am avut laptopul la test am folosit modul Performance atunci când l-am avut conectat la priză, și pe cel Eco pe baterie. Și prin asta o să trec rapid că nu sunt multe de zis. Are baterie, da, dar nu te bazezi pe ea decât pentru sarcini ușurele. Și chiar și-aici se duce repede, vreo 4-5 ore, dar la ce configurație trebuie să alimenteze nici nu e de mirare. Și la 3.4 kg de laptop, acum nici nu o să stai prea des departe de o priză.

Așa, revenind la modurile de funcționare, am observat că pe profilul Performance nu pierzi mai nimic la performanță, însă câștigi semnificativ la experiența de utilizare. Brusc, nu mai taie nimeni iarba cu motocoasa lângă biroul tău și sunetul din joc se aude bine și fără căști. Temperaturi? Păi ai clasicul 98-99°C pe procesor, care boostează destul de sus ce-i drept, și pentru destul de mult timp. Placa video e ceva mai cuminte cu temperaturi maxime sub 80°C. Nu îmi amintesc să fi înregistrat mai mult de 78.4°C cu HWiNFO64.

Ecran și difuzoare

Dar hai să vedem, la propriu, cel mai mare beneficiu al diagonalei de 18 inch – evident, ecranul. Treaba stă cam așa: un panou IPS cu format 16:10, rezoluție 2560 x 1600 și rată de refresh de 240Hz. Arată bine, e luminos, culorile pică fix unde și cum trebuie… lookin’ fresh, cum ar zice britanicii. Ăia câțiva pixeli extra de la formatul mai înalt chiar se simt, făcând un ecran deja spațios să se simtă chiar și mai generos. Foarte tare, mai ales pentru cârtițe semi-chioare ca mine. Și cică mai există un model dotat cu ecran mini-LED, care sunt sigur că se vede chiar și mai mișto decât ăsta, dar mă declar foarte mulțumit cu IPS-ul de față.

Culorile sunt precise, oferind o experiență de joc faină, și chiar dacă luminozitatea nu este cea mai mare, nu mi s-a părut un downside. Și se mișcă totul atât de fluid la 240Hz, încât mi-a fost greoaie trecerea înapoi la monitorul meu de 144Hz chiar și pentru navigare pe net. Și cu ocazia asta m-a pus pe gânduri; trebuie să îmi fac upgrade la un 240Hz+ pentru setup-ul personal.

Difuzoarele nu prea se ridică la nivelul ecranului, dar le dau o bilă albă pentru volum. Urlă destul de tare, dar lasă de dorit atunci când intrăm în detalii precum lipsa bass-ului, ori balansul… ori lipsa acestuia între sunetele medii și înalte. Mă așteptam la ceva mai mult aici, dar oricum mulți se joacă cu căști, deci este un aspect pe care producătorii își permit să-l mai treacă cu vederea.