Continuăm preview-urile pentru Oscarurile din acest an cu unul dintre filmele care, până de curând, avea șanse chiar la premiul cel mare al Academiei. Din nefericire, nu este încă disponibil din România, și nici nu știu să fi fost ecranizat pe undeva, așa că vă spun de la bun început că dacă vreți să îl vedeți, știți unde să mergeți.
Așadar, fără să prelungesc introducerea, a venit timpul să vorbim despre The Holdovers.
Ce este The Holdovers?
The Holdovers este regizat de Alexander Payne și spune povestea unui profesor de istorie (interpretat de Paul Giamatti), care rămâne în campusul unei școli pe perioada Crăciunului, pentru a avea grijă de băieții care nu pot pleca acasă, pentru a petrece sărbătorile în familie. Unul dintre acești băieți este Angus (Dominic Sessa), în vârstă de 18 ani, în ultimul său an la liceu, care trebuia să se afle într-o vacanță, însă este forțat să rămână la internat. Alături de aceștia, își petrece iarna la Academia Barton și bucătăreasa școlii, Mary (interpretată de Da’Vine Joy Randolph.
Cu o acțiune care se petrece în perioada Crăciunului, The Holdovers e un film perfect pentru sărbătorile de iarnă. Știu, au trecut, dar tot merită văzut, măcar până vine căldura, pentru că acest film se simte fix ca o îmbrățișare de care ai nevoie într-un moment greu. Alexander Payne a spus că nu se aștepta la asta, dar, ca să îl citez pe Chris Stuckmann în review-ul său pentru acest film: „nu regizorul decide despre ce este un film sau cum trebuie să te facă să te simți, ci spectatorii”.
The Holdovers este nominalizat la 5 premii Oscar: cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal (Paul Giamatti), cea mai bună actriță în rol secundar (Da’Vine Joy Randolph), cel mai bun scenariu original și cea mai bună editare.
Ce mi-a plăcut
The Holdovers este un „comfort film” ca la carte, adică genul acela de film pe care îl pui când nu te simți prea bine sau ai nevoie să te uiți la ceva care să te facă să uiți puțin de grijile vieții. În cele 2 ore și câteva minute pe care le are filmul lui Payne, vei fi purtat într-o călătorie alături de personaje excelent construite, simple dar cu o mulțime de substraturi și care, deși nu o știu, tânjesc după posibilitatea de a se apropia din nou de cineva pentru a găsi alinare pentru diversele lor probleme sufletești. Este un film cu mult suflet și multă căldură, în ciuda faptului că a fost filmat în timpul unei furtuni de zăpadă.
Și apropo de filmare, nu am cum să nu laud felul în care arată The Holdovers. Deși pare că ar fi fost realizat pe film, având un aspect de anii ‘70, cu imagine granulată și ușor „murdară”, nu e așa, pentru că a fost filmat digital cu o cameră ARRI Alexa Mini. Alegerea aceasta te introduce imediat în atmosfera filmului și contribuie parcă și mai mult la sentimentul de liniște și căldura pe care o emană filmul, oferind nostalgie și amintirea vremurilor în care tehnologia nu era la tot pasul. The Holdovers a fost filmat numai în locații reale, nefiind folosite set-uri speciale sau construite pentru acest lucru.
Interpretările celor trei actori care apar în majoritatea filmului sunt excelente, iar nominalizările primite de Giamatti și Randolph sunt mai mult decât meritate. Aceasta din urmă reușește să transmită suferința tăcută prin care trece cu ușurință și în fiecare scenă, și este probabil cea mai memorabilă interpretare a unei actrițe în rol secundar în acest an. Este amuzantă, tristă atunci când e nevoie, dură și directă pentru a-i face pe ceilalți să înțeleagă anumite lucruri. Îți dorești să își regăsească fericirea, deși știi sigur că asta nu se va întâmpla prea curând, sau nu în felul în care îți imaginezi.
Giamatti este unul dintre actorii subapreciați ai Hollywood-ului, care nu dezamăgește niciodată în rolurile pe care le are. Până și în filme slabe, Giamatti oferă interpretări bune, și nominalizarea din acest an la Oscaruri vine ca o coroană pentru unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa. Profesorul Paul Hunham este ursuz, puțin răutăcios, sever și dur, dar sub această latură se ascunde o persoană care are motive foarte clare pentru care este așa. Și, mai ales, pe care le înțelegi. Relația sa cu Angus, interpretat de Dominic Sessa, se transformă pe parcursul filmului și trece de la stadiul de profesor sever – elev problemă la unul de prietenie, cu ușoare tente paterne.
Ce pot să spun despre Dominic Sessa în afară de faptul că are foarte mult ghinion că sunt atât de multe interpretări bune în acest an? Într-una din edițiile anterioare ale Oscarurilor, Sessa ar fi intrat cu siguranță pe lista de 5 actori care se bat pentru o statuetă, pentru că interpretarea sa este minunată. Și mai mult de atât, este pentru prima dată când Sessa apare într-un film, fiind un „theater kid” la bază, care a fost selectat special pentru acest rol, aparent la insistențele lui Paul Giamatti. Angus este un personaj interpretat exact așa cum trebuie pentru vârsta sa – câteodată enervant și are impresia că știe totul despre lume, dar la interior încă este un copil, care își dorește un singur lucru de Crăciun, mai mult decât orice altceva.
Povestea este simplă, și știi de la bun început încotro se îndreaptă filmul. Știi că personajele lui Giamatti și Sessa se vor înțelege până la urmă, prevezi destul de ușor și singurul twist al filmului, însă asta nu înseamnă că vreunul din aceste momente își pierd din efect. Zâmbești când trebuie să o faci, simți emoția momentelor care își propun să îți ofere asta și te atașezi de cei trei protagoniști foarte repede, și cu mare ușurință.
Ce nu mi-a plăcut
Sunt foarte puține critici pe care i le pot aduce filmului lui Alexander Payne. Este și favoritul meu dintre cele nominalizate la Oscarurile din acest an (deci spoiler alert, nu cred că voi fi mai laudativ ca acum la adresa celorlalți nominalizați) și mi se pare că este și unul dintre cele mai bune filme din 2023. Dacă ar fi să găsesc un lucru care nu îmi place în întregime, acela ar fi finalul care lasă un gust ușor amar.
Un element pe care mulți s-ar putea să nu îl aprecieze este ceva ce am menționat deja, simplitatea poveștii, și faptul că totul este destul de previzibil în The Holdovers. Eu nu văd însă asta ca un lucru rău, și cred că un film ca acesta nu are nevoie de un scenariu complicat. Este puțin lent în anumite momente, dar reușește mai mereu să te țină atent, fie și doar prin felul în care arată.
Ce șanse are The Holdovers la Oscaruri?
La fel ca Zone of Interest, The Holdovers va pleca și el cu cel puțin o statuetă de la gala premiilor Oscar: cea pentru cea mai bună actriță în rol secundar, care va fi câștigată de Da’Vine Joy Randolph. Dacă ar fi să pariez pe o singură categorie, aceasta ar fi, și o surpriză aici e de neconceput. E o statuetă meritată cu vârf și îndesat, care va încununa toate celelalte premii luate deja de Randolph pentru această interpretare până acum (peste 50 la număr!).
La Best Picture, The Holdovers este un outsider, dar unul din puținii care ar avea șanse să îi fure premiul lui Oppenheimer. Se va întâmpla asta? Probabil că nu, dar o victorie la Best Editing sau chiar a lui Paul Giamatti la Best Actor ar crește serios șansele filmului lui Alexander Payne. O altă categorie la care are șanse bune de victorie este Best Original Screenplay, acolo unde, deși nu e tocmai favorit momentan, va duce cel puțin o luptă serioasă cu Anatomy of a Fall, filmul lui Justine Triet.
