Long time, no see, cum s-ar spune în popor, sau mai degrabă „no read”, cel puțin atunci când vine vorba despre telefoane. Iată că avem parte de o revenire și astăzi analizăm noul smartphone al celor de Xiaomi, în speță clientul nostru de astăzi, Xiaomi 14. Nu pot să spun să nu mi-au surâs ochii atunci când a venit la test telefonul, deoarece tot eu am apucat să mă joc și anul trecut cu Xiaomi 13, ba chiar am fost prezent și la evenimentul de lansare. Dar haideți să nu mai pierdem timpul și să trecem la treabă.
Pe masa noastră de test a ajuns varianta cea mai „de jos”. Pun aici ghilimele pentru că mie nu mi se pare deloc așa, însă este vorba despre varianta simplă, normală, adică cea fără Pro sau Ultra în nume. Însă acest lucru nu trebuie să te păcălească. Vorbim despre un terminal extrem de potent, adus la standardele lui 2024, atât din punct de vedere hardware, dar și din punct de vedere software. Mai ales că e vorba și de o premieră aici, de un nou „sistem de operare”. Însă despre această „noutate”, vorbim ceva mai încolo.
Design care se aliniază la „trend-uri”
Am asistat deja la cea mai mare lansare a anului pe piața de Android, adică cea Samsung pentru gama Galaxy S24. Ce am văzut acolo, e o direcție spre telefoane cu ecran plat la colțuri, nu curbat, iar varianta S24+ merge în aceleași linii și în ceea ce privește șasiul. Xiaomi 14 este destul de similar cu acest model, și nu numai cu el ci și cu iPhone 15 Pro, iar gurile rele ar spune că aceasta nu este doar o coincidență. Dar știm vorba aia, „ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”. Bine, nu și colegului Andrei, care apreciază mereu șasiurile și ecranele curbate. Lăsând gluma la o parte, aici este desigur, o doză de subiectivism, însă pot spune că ăsta e mai mult spre genul meu.
În aceleași linii, nu știu ce se întâmplă cu mine de la o vreme însă au început să-mi placă foarte mult modelele ceva mai mici cu insule foto ceva mai mari. Nu mă întrebați de ce, știu că mulți chiar se plâng de aceste elemente de design, însă eu am de gând să merg și mai departe și sunt absolut decis ca următorul telefon pe care mi-l cumpăr, daily driver-ul personal adică, ălă luat cu banii mei, din magazin, să fie unul fix în aceste linii vizuale. Însă despre asta vorbim în alt clip, în septembrie, pentru cunoscători.
În rest, vorbim de un smartphone destul de similar cu predecesorul său, iar cei care ar vrea să facă un upgrade în acest an vor trebui să găsească altă „scuză” atunci când vor scoate din buzunar 5000 de lei pentru modelul din acest an. Însă, aici poate fi luat în calcul un alt motiv, unul despre care vom vorbi, evident, tot ceva mai încolo, și anume camera. Dar haideți până una alta să vedem ce a schimbat Xiaomi cu HyperOS, noul sistem de operare al producătorului chinez, care s-ar vrea a fi o îmbunătățire de la MiUI.
HyperOS: aceeași Mărie, cumva altă pălărie
De departe cel mai nou feature la acest Xiaomi este chiar proaspătul HyperOS, sistemul de operare dezvoltat de Xiaomi care va înlocui, treptat, MiUI, vechea noastră cunoștință prezentă și pe gamele Redmi. Pot să încep direct aici prin a spune că-mi place destul de mult acest nou pachet software bazat pe Android 14, dar nu din motivele pe care le-ai putea crede la prima mână. Deși din punct de vedere vizual nu pot să spun să s-au schimbat chiar atât de multe, acolo unde HyperOS excelează este partea „nevăzută”, cea din spatele interfeței de utilizare.
Noul OS este mai rapid, mai lipsit de toate acele elemente enervante, care includeau chiar și reclame la un moment dat, și îți oferă mai multă stabilitate, în general, mai ales în multitasking. Am rulat obișnuitele benchmark-uri, Wild Life Extreme, de la 3DMark, Work 3.0 de la PCMark și Geekbench 6 pentru procesor. Rezultatele nu m-au luat deloc prin surprindere, iar Xiaomi 14 și-a depășit cumva condiția de „frățior mai mic” din gamă. CPU-ul Snapdragon 8 Gen 3 își spune cuvântul aici. Desigur, despre acest procesor a vorbit mai mult colegul meu Cătălin, în implementarea de pe S24 Ultra.
Cea mai recentă versiune de Snapdragon pare că e implementată ok în șasiul lui Xiaomi 14, aici bineînțeles fiind vorba de variabila de răcire. Eficiența pare ceva mai mare, și nu pot să spun că am detectat temperaturi prea mari în timpul testelor sintetice, nici măcar atunci când am rulat Wild Life Extreme, un benchmark destul de solicitant pentru acest pachet care, atenție din nou, nu este un flagship, nu este un vârf de gamă.
Printre funcționalitățile noi de pe HyperOS am fost entuziasmat de posibilitatea de a dezactiva anumite aplicații proprietare Xiaomi de pe homescreen, însă nu pot spune că este chiar un proces lejer sau la îndemâna oricui. A trebuit să sap ceva prin setări ca să ajung la această secțiune. Un alt aspect interesant este legat de Dual Apps, iar sistemul de operare te lasă să dublezi anumite aplicații, pe care ai mai multe conturi, ca să nu mai trebuiască să treci prin tot procesul de switch, care de cele mai multe ori nu e chiar rapid ba chiar devine enervant.
O altă setare de care m-am lovit întâmplător este măsurarea ritmului cardiac cu ajutorul senzorului de amprentă. Da, știu, e evident doar un gimmick, însă nu m-am putut abține să nu cumpar rezultatele obținute cu Xiaomi 14 versus ce îmi spune Apple Watch-ul din dotare. Diferența e destul de mare, de la 91 BPM pe telefon, comparativ cu 77 măsurați de ceas. Tocmai terminasem de băut o cafea.
În ceea ce privește multitasking-ul, HyperOS vine la pachet și cu funcția de „floating windows”, însă nu pot să spun că e extraordinar de folositoare aici, mai ales că ecranul device-ului este unul destul de mic, de 6,36 inci, deci nu vei putea să profiți de acest artificiu software cum ai face-o, de exemplu, pe un telefon cu o diagonală a display-ului de 6,6-6,7 inci, sau chiar pe un pliabil, acolo unde este aproape un „must” o astfel de funcție. Însă sunt o sumedenie de alte lucru pe care Xiaomi 14 le face excelent și hai să trecem și la joacă.
Am încins câteva sesiuni de Asphalt 9 și Call of Duty Mobile pe Xiaomi 14, și tocmai mi-am dat seama că „încins” nu e un cuvânt bun de folosit aici. Pentru că telefonul stă în temperaturi perfect acceptabile. Ok, nu am folosit o cameră cu termoviziune, dar am avut o experiență și mai bună. Aia de utilizare propriu-zisă. Mâinile mele nu mă mint încă, și am folosit multe telefoane mai „călduroase, când a venit vorba de joacă. Deci puncte în plus și aici pentru Xiaomi 14. Coroborat cu testele sintetice despre care vorbeam mai devreme, pot să ajung deja la concluzia că avem de-a face cu un pachet software-hardware foarte bine optimizat. Și asta ar trebui să ne intereseze pe toți, în primul rând, atunci când de ne căutăm un smartphone nou.
Încărcător în pachet, și autonomie bună spre foarte bună
Xiaomi 14 vine în trei variante de echipare în ceea ce privește combo-ul stocare/RAM: 256GB cu 8GB, 256GB cu 12GB, 512GB cu 12GB, 512GB cu 16GB, dar și o variantă despre care nu știm încă dacă va fi măcar disponibilă în Europa, și anume 1TB spațiu de stocare cu 16GB de memorie RAM, sau cum îmi mai place mie să-i spun, calculatorul meu de acum 4-5 ani. Toate aceste specificații vin în cutie și cu un dar din ce în ce mai rar, mai ales pe gamele de vârf ale anumitor producători. O veste care îl va bucura foarte tare pe colegul meu Andrei, care este prezent și la evenimentul de lansare de la Barcelona. Brick de încărcare în cutie.
Avem aici 90W pe încărcare wired, iar în testele practice telefonul s-a încărcat de la 1% la 100% în puțin peste 30 de minute. Însă ce m-a impresionat și mai tare este durata de viață a unui ciclu de încărcare pe acest acumulator de 4610 mAh. Aproape două zile pline de utilizare absolut normală, cu browsing, muzică, muncă office, poze, chiar și teste benchmark. Da, ce pot să spun, 2024 a început bine, în special pentru Xiaomi. Și nu pot să nu mă gândesc că această autonomie bună vine dintr-o calibrare cel puțin la fel de bună a ecranului. Deci ajungem și la acest capitol acum.
Ecranul rămâne unul dintre punctele forte și în acest an
Boala mea este ca de fiecare dată să mă uit în primul și în primul rând la ecran, atunci când testez orice smartphone. Poate colegii mei deschid mai întâi camera, sau vreun joc, însă preferința mea rămâne experiența de utilizare a display-ului, pentru că în 90% din timp asta fac pe orice smartphone. YouTube, Netflix, chiar și gaming, evident, iar toate aceste habbit-uri sunt strâns legate de performanța ecranului. Așa că hai să vedem ce găsim aici.
Cea mai mare deosebire între modelul de bază din acest an și cel de anul trecut este că acum vorbim de un OLED de 68 de miliarde de culori și 3000 de niți luminozitate maximă. Poate e și cel mai mare upgrade de pe Xiaomi 14, chiar acolo sus cu HyperOS. E prima dată când testez un telefon cu un display extrem de luminos. Da, știu că S24 Ultra se apropie de acești 3000 de niți, însă acel smartphone a fost pe mâna lui Cătălin.
Revenind, atunci când folosești luminozitatea maximă și ești în interior, de exemplu, e o posibilitate să te doară destul de rapid ochii sau să riști să devii acea cunoștință a oricui care poartă ochelari de soare la interior. Însă odată ce ieși afară într-o zi extrem de însorită, datele problemei se schimbă radical, iar Xiaomi 14 tocmai a devenit telefonul meu preferat pe care să mă uit la YouTube cu soarele în spate.
Ok, spuneam mai devreme că dimensiunile sunt identice cu cele de pe Xiaomi 13, însă o altă deosebire e că în acest an avem parte de o rezoluție de 1200 cu 2670 de pixeli, cu o densitate mai mare, de 460 ppi, față de 414 ppi pe Xiaomi 13. Asta va rezulta într-o imagine mai clară, mai sharp, mai eye-candy. Desigur, ca orice telefon produs de o companie din China, el va tine să exagereze cu afișarea culorilor și a nuanțelor mai stringente, însă din fericire avem o multitudine de opțiuni software prin care putem regla asta.
Practic, poți customiza destul de mult experiența vizuală și să faci tweaking până la rezultatul ăla ideal. Și este remarcabil, pentru că aceste opțiuni sunt ceva mai numeroase decât la alți rivali ai seriei. Un alt mare plus este și faptul că poți seta rata de reîmprospătare la 120 Hz, existând această alegere în mod distinct și separat. Adică ceva mai mult față de optimizarea automată, adică refresh rate-ul variabil pe care iarăși, îl vedem pe din ce în ce mai multe flagship-uri, refresh rate care nu poate fi modificat.
Camera întregește pachetul complet
În ce privește camera, modelul de bază din seria Xiaomi 14 vine cu un ansamblu de trei camere de 50 megapixeli, o principală cu diafragmă f/1.6 și stabilizare optică, o cameă ultrawide cu f/2,2 și o tele cu f/2.0 și zoom optic 3.2x . Xiaomi ridică ștacheta, iar sistemul de camere poartă certificarea Leica, aspect remarcabil și care validează acest telefon din punct de vedere al senzorilor foto.
Camera frontală are 32 de megapixeli cu o deschidere a diafragmei f/2.0, iar telefonul știe să filmeze până la 8K la 24 de cadre pe secundă, dar are și alte rezoluții și fps-uri mai practice. Înainte de toate, aș vrea să menționez că unitatea noastră de teste s-a confruntat cu o problemă hardware cunoscută pe internet drept „foggy issue”.
Practic, atunci când treci dintr-un mediu mai cald într-unul mai rece sau dacă scoți telefonul din buzunar într-un spațiu răcoros, se va crea condens pe una dintre camere. Este o situația remarcată de unii utilizatori și la alte telefoane Xiaomi, noi nu ne-am mai confruntat cu o astfel de situație și poate de vină este sample-ul nostru. Oricum, situația se rezolvă în 3-5 minute, atât îi ia telefonului să se adapteze la mediul ambiant și să dispară condensul. În fine, s-a întâmplat, v-am povestit de ea, dar asta mai mult ca să știți ce aveți de făcut în caz că aveți ghinon. Posibil să nu sesizați asta niciodată sau telefonul vostru să nu pățească nimic din cele povestite.
Altfel, cred că nimic nu vorbește mai bine decât imaginile reale, trase cu telefonul în diverse condiții. Și ca un spoiler alert, Xiaomi 14 face unele lucruri bune, altele excelent, are și minusuri, însă mie mi se pare că e ce trebuie, chiar dacă tinde un pic să crească nivelul de intensitate a culorilor, un lucru de care credeam că am scăpat în anul de glorie 2024.
În fine, camera principală se descurcă onorabil în condiții de lumină bună și slavă domnului, am avut soare din plin pe perioada testării. Se descurcă bine cu dynamic range-ul, are o coloristică bună și prinde multe detalii pe clădiri. Dar cu soarele în față sau din lateral, sesizăm lens flare în multe dintre imagini, le lăsăm să curgă pe ecran ca să vă faceți și voi o idee despre ce vorbim.
Camera ultrawide nu schimbă balansul de alb față de cea principală și nici nu distorsionează pe margini, așa cum am mai observat la alte telefoane din același price range. Și se păstrează și aici o claritate în imagini, similară cu ce avem pe senzorul principal, ceea ce este un mare plus.
Camera tele, pe de altă parte, nu este impresionantă, iar pe timp de noapte mai degrabă nu o utilizați decât să vă bazați pe ea. Pe timp de zi, la nevoie, își face treaba.
În mod surprinzător, performanța lui Xiaomi 14 pe timp de noapte este destul de remarcabilă. Folosește un senzor de 1/1.31 inci și o tehnologie Dual Native Iso Fusion Max și reușește să capteze suficiente detalii, iar culorile sunt destul de vii. Concurează la acest capitol cu unele telefoane mai scumpe, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun, dar lens flare-ul de pe timp de zi se transformă în halo-uri dinspre elementele care dau lumină, precum stâlpii de iluminat sau farurile de la mașini.
Trecem și la camera frontală, un lucru de care nu mă leg atât de des pentru că nu sunt cel mai mare fan al selfie-urilor simple. Dar trebuie menționat că avem o cameră onorabilă și dacă alegi să folosești modul portret vei putea să ajusta deschiderea diafragmei pentru un bokeh mai pronunțat sau mai apăsat. Like Xiaomi pentru această opțiune.