Tehnologia se bazează pe inovație, iar ideile bune se pot transforma în afaceri de milioane. Dar nu toate produsele sunt create egal și industria tech a văzut câteva fail-uri spectaculoase în scurta sa istorie. Așa că pentru astăzi vreau să aruncăm o privire la unele dintre cele mai mari dude pe care le-au dat marile corporații, mai ales că am și interacționat cu unele dintre ele.
1. Televizoarele 3D
Ideea mi-a venit la prietena mea acasă, când mă uitam la televizor. De ce așa? Pentru că se întâmplă ca fix acel TV pe care-l folosește să fie un SONY vechi cu tehnologie 3D. Deci nu aveam cum să încep lista bâlbelor astfel decât așa. Chiar dacă ideea de TV 3D a fost pusă în aplicare prin anii 1920, momentul în care a început nebunia asta a fost prin 2009, odată cu lansarea filmului Avatar în regia lui James Cameron. Pentru prima dată, puteam vedea lumea într-o nouă dimensiune, iar ideea de a avea acces la efectele astea acasă, fără să trebuiască să mergi la cinematograf părea destul de bună.
Așa că-n 2010 am pășit în anul televizoarelor 3D, cu o ofertă interesantă de produse de pe la Samsung, LG, Sony, Panasonic și mulți alții. Așa că putem numi bucata asta un fail colectiv, mai ales că la scurt timp după lansare realitatea a lovit companiile astea ca un ciocan în cap. Lumea nu era de fapt atât de interesată de tridimensional, mai ales că efectele erau cam vai de ele, chiar dacă inovatoare la acel moment. Plus că televizoarele astea veneau cu un preț de adopție mare, iar accesoriile precum ochelarii 3D ajungeau și la 150$ pentru anumite modele. Așa că oamenii au mers la cinema, au văzut Avatar și alea încă două filme 3D, și-au uitat de încercarea asta.
În 2025, pare că tehnologia de afișaj tridimensional revine încetul cu încetul pe produse precum produse de la Samsung și ACER, ecrane și laptopuri, ce pot afișa imagini 3D fără ochelari. Dar cu atâtea discuții despre VR și AR în jurul nostru, nu văd o realitate în care ecranele 3D vor fi vreodată relevante.

Cimitirul Google
Următorul fail despre care voiam să vă povestesc ar fi fost Google Glass, doar că este dificil să alegi o singură gafă de la o companie care are un așa numit cimitir. Deci vom lua Google ca întreg.
2. Google Glass
Despre ochelarii cu realitate augmentată sunt multe de spus, mai ales că părea, cel puțin pentru o perioadă, că tehnologia asta va ajunge mainstream și ne vom obișnui cu ea… dar n-a fost să fie, iar prețul de 1.500$ nu a ajutat deloc cauza. Bine, asta, alături de toate discuțiile legate de siguranța datelor personale, și realitatea în care ochelarii ăștia nu erau CHIAR atât de utili.
3. Google Stadia
Altă dudă recentă de la Google este Stadia, un serviciu de cloud gaming care a zburat prea aproape de soare și s-a ars rău de tot. Ideea în sine era interesantă, că primeai gaming la calitate mare fără nevoia unei console – direct pe TV-ul sau monitorul tău. Evident, urma să apară și niște input lag, dar asta este o chestie peste care oamenii sunt dispuși să treacă – exemplul perfect este GeForce Now. Însă Google a greșit în momentul în care a forțat userii să cumpere încă o dată jocuri pe care le-aveau deja. Iar când combini ideea de cloud gaming cu abonament, și cu nevoia de a cumpăra jocuri de pe un magazin proprietar care poate are, poate nu are reduceri, a fost un deal-breaker masiv și uite-așa, Stadia a dispărut rapid.
4. Google+
Iar înainte de a trece mai departe, vreau să mai menționez rapid și Google+, ori încercarea gigantului american de a-și dezvolta propria rețea de socializare. Doar că asta a venit într-o perioadă în care Facebook deja mergea foarte bine, iar aplicații precum Instagram începeau să prindă la public. Dar hei, măcar avem în continuare Google Search, Gmail și Maps, iar pe drumul spre succes era și normal să avem și probleme. Iar la final de zi, Google este o companie gigant care-și permite câte un fail… sau mai multe.

5. Sega Dreamcast
Nu putem spune însă același lucru despre SEGA. Până în anii 90, bătălia consolelor se purta între ei și Nintendo, dar odată cu lansarea Dreamcast din 1999, conflictul s-a stins. SEGA nu o ducea foarte bine nici până atunci, iar SEGA CD și 32X au fost niște fail-uri destul de mari. După care a venit Saturn, o consolă nouă, răsărită de nicăieri, care avea ca scop să bată primul PlayStation. Ha, doar de-ar fi știut. Și cu o reputație mai șubredă ca niciodată, alături de un nou rival foarte periculos sub forma celor de la SONY, presiunea era mare. Așa că SEGA a mizat pe Dreamcast și a dispărut de pe piața consolelor.
Și când a debutat, meam! Modem built-in pentru gaming online, port VGA și controllere cu ecran. Din punct de vedere tehnic, Dreamcast chiar a fost ceva wow la vremea ei, însă a venit puțin cam prea târziu. Între timp, Sony deja devenise un powerhouse și PlayStation era, fără doar și poate, consola momentului. Iar dacă ăla credeați că a lovit puternic în piața consolelor de gaming, PlayStation 2-ul ce l-a urmat a devenit rapid cea mai bine-vândută consolă din istorie, poziție pe care o ocupă și astăzi, cu mai bine de 160 de milioane de bucăți vândute.
În același timp, SEGA nu a reușit să vândă destule console. Lipsa de exclusivități serioase, și mai important decât atât, lipsa de încredere din partea studiourilor terță precum EA, a făcut ca Dreamcast să nu aibă nici atât de multe jocuri. Iar alea care erau, se piratau foarte ușor din cauza GD-ROM-urilor pe care le folosea consola.
Astăzi, SEGA încă există și lansează jocuri precum seria Yakuza, ori Like a Dragon după cum s-a rebranduit în Europa și America cu ultimele lansări. Evident, îl avem și pe Sonic Cariciu, care a revenit recent într-un joc neașteptat de bun, ori titluri mai mici precum Two Point Hospital.

6. Sony Betamax
Dar haideți să revenim la SONY pentru un moment, că și ei au dat-o de gard cu câteva ocazii. Dar probabil cea mai mari bâlbă a venit în 1975, atunci când japonezii au lansat Betamax, un format de casetă video menit să concureze cu VHS-urile vremii. Din punct de vedere tehnic, erau mai bune, oferind calitate video mai bună și simțitor mai multă capacitate de stocare. Doar că lansarea asta a venit gradual, iar pe la început, casetele Betamax veneau cu o limitare foarte îngrijorătoare: timpul de înregistrare maxim era de o oră, ceea ce înseamnă că un film de două ore trebuia înregistrat în două părți. Iar în situația asta, degeaba poți stoca mai mult, dacă VHS-ul oferea două ore de recording încă de la bun început.
Între timp SONY a reglat problema și a ieșit cu casete Betamax care puteau trage și cinci ore neîntrerupt – dar asta s-a întâmplat mult prea târziu. Deja formatul VHS era adoptat la scară largă grație disponibilității și a faptului că aceste casete funcționau pe orice player. Betamax-urile în schimb? Hardware proprietar și preț de adopție pe măsură. Pentru o vreme, casetele astea au mai fost folosite în televiziune, dar nu au avut mare impact.

Fail-uri din lumea telefoanelor
7. Galaxy Note7
De la un format care le-a explodat în față celor de la SONY, derulăm caseta până în 2016 când facem cunoștință cu telefonul care explodează la propriu. Plus că ce video despre fail-uri ar fi ăla, dacă n-am include aici și Samsung Galaxy Note 7? Iar aici povestea probabil că o știți deja. Un șir de evenimente nefericite a dus la eliberarea pe piață a unei bestii foarte imprevizibile, iar când primele Note 7 s-au aprins în mâinile utilizatorilor, deja era mult prea târziu: cutia Pandorei fusese deschisă. Samsung a avut în față cea mai mare provocare de până atunci, iar la final treaba asta s-a terminat într-un recall masiv al terminalelor și pierderi estimate pe la 17 miliarde de dolari. Ouchy!
8. iPhone 6 Bendgate
Dar asta n-a fost prima gafă pe care am văzut-o în industria smartphone-urilor. Cu doar doi ani înainte, cei de la Apple s-au lovit de scandalul Bendgate atunci când au lansat primul iPhone foldable – din păcate, telefonul nu era gândit să fie îndoit. Și dacă tot am pomenit Apple, să nu uităm încercarea companiei de a-și lansa propriul serviciu de hărți și cum găseai găuri negre în mijlocul New York-ului. Amuzante vremuri, iar Apple și-a primit doar mențiune pentru că problemele s-au rezolvat, iar Apple Maps funcționează în ziua de astăzi.


9. Nokia Lumia/Windows Phone
Însă ceva ce nu mai există, deși avea potențial la început, este Windows Phone. Mai țineți minte Nokia Lumia, ori mai de grabă Microsoft Lumia? Ei bine, dacă vreți să aflați ce s-a întâmplat atunci vă încurajez să urmăriți clipul despre Istoria Nokia de pe canalul nostru de YouTube.
10. Metaverse
Nu la fel ca Metaversu’ lui Zuckerberg… ce credeați, că tehnologia VR scapă fără ciufuleală? Băi, iubesc realitatea virtuală și am petrecut sute de ore cu căști d-astea pe cap, dar nu am putut înțelege, ori susține vreodată, chestia asta cu Metaverse. Încă de la bun început a părut așa, scenariu de Black Mirror, iar avatarul lipsit de viață a lui Zucc era mai mult nightmare-fuel, decât motiv de uimire.
Desigur, mai era și chestia de utilitate, că Metaverse nu prea avea una. Iar nefericiții care s-au aventurat în lumea virtuală creată de părinții Facebook au avut experiențe… să zicem sub așteptări. Mark Zuckerberg ne promitea o lume digitală în care vom vrea să stăm mai mult decât în cea reală, dar ne-a oferit un soi de joc pentru Nintendo Wii. Dar discuția asta despre tehnologia din spate nici măcar nu are sens în contextul următor: datele personale și siguranța lor; ori lipsa acesteia.

Uite, nu zic, poate că Facebook… ăhem, Meta, și-a mai reparat din greșeli. Dar nu cred că va uita cineva prea curând de scandalul Cambridge Analityca. Așa că prefer să nu le ofer și mai multe date despre mine ăstora de la Facebook, chiar dacă am profil pe-acolo deja de vreo 15 ani și cred că știe platforma aia mai multe despre mine decât mama. La socoteala asta mai adaugi și NFT-urile, utilizatorii nesimțiți care abia se poartă ca niște oameni normali în realitate, dară mite într-o lume digitală, și obții un haos total necontrolat, cu grafică proastă, performanță rușinoasă și aproximativ zero utilitate. Astfel ideea de Metaverse a picat în cap.
Și cu asta, am ajuns la final. Ar mai fi fost câteva chestii de adăugat, gen Napster sau trotinetele Segway, dar astea-s chestii care-au bubuit mai tare prin America, așa că am ales să aruncăm o privire la câteva fail–uri pe care le-am putut vedea și prin România. Sunt sigur că am ratat câteva dintre ele, dar probabil că vom continua lista cu noi materiale de acest gen în viitor.