Inteligența artificială este, potrivit celui mai recent studiu publicat de Microsoft Research prin AI Economy Institute, cea mai rapid răspândită tehnologie din istoria omenirii: a strâns peste 1,2 miliarde de utilizatori în doar 36 de luni, aici fiind incluși cei care folosesc instrumente bazate pe AI. Însă, la fel ca în cazul internetului sau al electricității, nu toată lumea se dezvoltă în același ritm. Studiul arată o prăpastie tot mai adâncă între țările dezvoltate și cele emergente, iar România, deși parte a Uniunii Europene, este sub media de adopție din UE.
Raportul „AI Diffusion” analizează trei dimensiuni ale expansiunii inteligenței artificiale: dezvoltarea frontierelor tehnologice, infrastructura care le susține și gradul de utilizare efectivă în rândul populației. În privința primelor două, România nu figurează printre statele cu laboratoare de cercetare avansată sau centre majore de date (acestea vor începe dezvoltarea de acum înainte, așa cum a fost anunțat recent). De asemenea, și nivelul de utilizare al AI rămâne modest. Într-un clasament global unde țări precum Emiratele Arabe Unite și Singapore, depășesc 50% rată de folosire în rândul populației active, iar Norvegia, Franța și Irlanda depășec 40%, România se situează mult sub media europeană. Vorbim despre 15,3%, mai puțin decât Moldova cu 16,6%, Albania cu 15,8% și Brazilia sau China cu 15,4, respectiv 15,3%.
Sub România se situează țări precum El Salvador (14,6%), Azerbaijan și India (14,2%). Cea mai mică adopție AI, conform acestui studiu se înregistrează în țări relativ izolate cu rată mare a sărăciei, precum Cambodgia (4,6%), Turkmenistan, Tadjikistan, Afganistan (5,1%), Uzbekistan sau Cuba (5,7%).
Microsoft notează că adoptarea AI este direct proporțională cu nivelul de dezvoltare economică și cu investițiile în infrastructura digitală. Țările cu un PIB pe cap de locuitor sub 20.000 de dolari tind să aibă rate de adopție de două ori mai mici decât cele bogate. Cu alte cuvinte, acolo unde lipsesc centrele de date performante, accesul rapid la internet și competențele digitale, AI rămâne o promisiune abstractă.
Un alt obstacol major este cel lingvistic: modelele de inteligență artificială performează mai slab în limbile „cu resurse reduse”, iar româna, deși mai bine reprezentată decât limbile africane sau asiatice, suferă în continuare la capitolul date locale și corpusuri publice. Aceasta afectează calitatea traducerilor automate, a recunoașterii vorbirii și a aplicațiilor conversaționale precum ChatGPT sau Copilot.
Raportul atrage atenția că statele care combină infrastructura solidă cu politici coerente de digitalizare și educație, precum Singapore sau Irlanda, reușesc să adopte AI rapid chiar fără să dezvolte modele proprii. În schimb, țările care nu investesc strategic în educație tehnologică și în competențe digitale riscă să devină simple piețe de consum pentru tehnologia importată. România, aflată într-o fază incipientă de integrare a AI în economie și administrație, este un exemplu elocvent: are potențial uman considerabil, dar fără un plan național coerent de infrastructură și competențe, rămâne la periferia economiei bazate pe AI.
În concluzie, Microsoft avertizează că „valoarea reală a inteligenței artificiale nu va fi măsurată prin numărul de modele create, ci prin măsura în care acestea aduc beneficii societății”. Pentru România, mesajul este limpede: fără investiții în infrastructură, educație digitală și conținut lingvistic autohton, AI riscă să fie o altă revoluție la care participăm de pe margine.
